PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI

Etiquetas

, , , , , , ,

LAMPĂ 1 Lampă cu ulei, din bronz, cu monograma lui Hristos, copie

Omul despătimit, lampă a luminii dumnezeiești

Pericopa evanghelică din această duminică este foarte scurtă, dar foarte cuprinzătoare. Este vorba despre una dintre cele mai subtile învățături pe care Iisus ni le-a lăsat despre ispitirea vzuluiși pervertirea minții și a sufletului:

Iată textul:

Matei 6, 22-23: Lampa trupului este ochiul; dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi luminat, dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat. Dacă lumina din tine e întuneric, atunci cum fi-va întunericul tău ?

Matei 6, 22-23:῾Ο λύχνος τοῦ σώματός ἐστιν ὁ ὀφθαλμός· ἐὰν οὖν ὁ ὀφθαλμός σου ἁπλοῦς ᾖ, ὅλον τὸ σῶμά σου φωτεινόν ἔσται·  ἐὰν δὲ ὁ ὀφθαλμός σου πονηρὸς ᾖ, ὅλον τὸ σῶμά σου σκοτεινὸν ἔσται. εἰ οὖν τὸ φῶς τὸ ἐν σοὶ σκότος ἐστί, τὸ σκότος πόσον;

Și iată și varianta din Evanghelia după Luca:

Luca, 11, 34-36: Lampa trupului este ochiul; când ochiul tău este curat atunci și tot trupul tău este luminat, dar când ochiul tău este rău atunci și trupul ți-e întunecat. Ai grijă, dar, ca nu cumva lumina din tine să fie întuneric. Dacă tot trupul ți-e luminat și nu are nicio parte întunecată, atunci va fi luminat tot, ca și când o lampă te-ar lumina cu lumina ei strălucitoare.

Luca, 11, 34-36: ὁ λύχνος τοῦ σώματός ἐστιν ὁ ὀφθαλμός· ὅταν οὖν ὁ ὀφθαλμός σου ἁπλοῦς ᾖ, καὶ ὅλον τὸ σῶμά σου φωτεινόν ἐστιν· ἐπὰν δὲ πονηρὸς ᾖ, καὶ τὸ σῶμά σου σκοτεινόν. σκόπει οὖν μὴ τὸ φῶς τὸ ἐν σοὶ σκότος ἐστίν. εἰ οὖν τὸ σῶμά σου ὅλον φωτεινόν, μὴ ἔχον τι μέρος σκοτεινόν, ἔσται φωτεινὸν ὅλον ὡς ὅταν ὁ λύχνος τῇ ἀστραπῇ φωτίζῃ σε.

Suntem în Galileea, undeva lângă Capernaum, pe o înălțime ce domină malul vestic al Lacului Galileii/Tiberiadei.

Iisus le ține mulțimilor o predică deosebită, cea mai lungă, pe care bibliștii o numesc Predica de pe munte.

O predică care dezvăluie cum trebuie să fie cineva, cum să gândească, cum să simtă și cum să se poarte, ca să poată intra în Împărăția lui Dumnezeu, sau, mai bine spus, un mic Manual de îndumnezeire a omului. Cel mai bun care s-a scris vreodată pentru lumea noastră !

 Iisus spune în câteva cuvinte că nu poți intra în lumea perfectă a lui Dumnezeu dacă nu știi sau nu vrei să fii pur, curat, la minte și la trup. De fapt, dacă te lași ademenit de ispite. Mai înainte spusese:

Dacă ochiul tău drept te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci îți este (mai) de folos să piară unul din mădularele tale decât să-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. Și dacă mâna ta dreaptă te smintește, tai-o și arunc-o de la tine, căci e mai de folos să piară unul din mădularele tale decât să-ți fie aruncat tot trupul în gheenă./ Matei 5, 29-30/ εἰ δὲ ὁ ὀφθαλμός σου ὁ δεξιὸς σκανδαλίζει σε, ἔξελε αὐτὸν καὶ βάλε ἀπὸ σοῦ· συμφέρει γάρ σοι ἵνα ἀπόληται ἓν τῶν μελῶν σου καὶ μὴ ὅλον τὸ σῶμά σου βληθῇ εἰς γέενναν. καὶ εἰ ἡ δεξιά σου χεὶρ σκανδαλίζει σε, ἔκκοψον αὐτὴν καὶ βάλε ἀπὸ σοῦ· συμφέρει γάρ σοι ἵνα ἀπόληται ἓν τῶν μελῶν σου καὶ μὴ ὅλον τὸ σῶμά σου βληθῇ εἰς γέενναν.

Avem aici un portret esențial al unui locuitor al Împărăției:  un om sincer, simplu, care vorbește fără ocolișuri, direct, care gândește și vorbește limpede, nesofisticat, necomplicat, ne-insidios, integru, dintr-o bucată, neconfuz, profund, neduplicitar, ușor de citit, transparent… pentru că acestea sunt sensurile lui aplus/πλος, adjectiv care, desigur traducea un sinonim din aramaică…

… un om în care lumina divină poate străluci pentru că în mintea lui nu-s înghesuite lucrurile murdare și întunecate care pervertesc, înjosesc și care pot face ca o minte bună să devină rea și vicleană: în greacă adjectivul poniros/πονηρός înseamnă: rău, pervers, josnic, viclean.

Desigur, Iisus Se slujește de metaforele pe care le foloseau de secole, în cercurile și comunitățile lor,  asceții greci, egipteni și esenieni a căror regulă de bază era … paza simțurilor !

De fapt, Iisus ne lasă un portret al omului hristic: curat cu inima și mintea, despătimit/nepătimitor,  deosebitor între bine și rău, și lipsit de păcat ! Un om în care luminează, ca într-o lampă, lumina divină.

 Iată cum arătau lămpile cu ulei în vremea lui IIsus:

 

LAMPĂ 4

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Israel

lampa 5Lampă cu ulei, perioada romană, sec. I, Israel

LAMPĂ 6Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Nazareth, Israel

LAMPĂ 7

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 8

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Israel

LAMPĂ 9

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Israel

LAMPĂ 10

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 11

Lampă cu ulei din lut ars, Ierusalim

LAMPĂ 12

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 13

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 14

Lampă cu ulei din lut ars, Israel

 

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA

Etiquetas

, , ,

DEPARDIEU 1Ramzan Kadîrov și  Gérard Depardieu, la petrecerea dată în cinstea actorului în clădirea Guvernului din Groznîi, 24 februarie 2013

ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ

Cecenii sunt cunoscuți și temuți, în Rusia, din cauza violenței lor feroce; recurg ușor la ea în dispute teologice, rasiale, politice și – exact ce mai lipsea !– chiar și împotriva homosexualilor. De la începutul primăverii, ceea ce place cel mai mult pe acele meleaguri caucaziene este tocmai această recentă formă de violență : vânătoarea de homosexuali.

Desigur, nu există statistici oficiale în domeniu (din cauza presiunii internaționale), iar datele care circulă prin mijloacele de informare și  blogurile  homosexualilor nu sunt de încredere, dar, cu toate acestea, se știe că au fost trei morți și numeroși ciomăgiți, precum și vreo două sute de arestați de forțele de ordine cecene, fără alt motiv decât orientarea lor sexuală.

Se știe și mai sigur de autopăcăleala „homo-propagandistică” pe care și-a tras-o șeful guvernului cecen – Kadîrov – care l-a ridicat în slăvi pe actorul francez, Gérard Depardieu, până când a apărut, în 2014, autobiografia acestuia, în care recunoaște că, în tinerețile sale, a practicat  prostituția homosexuală și că se vindea destul de ieftin.

DEPARDIEU 7Vladimir Putin îl întâmpină pe Gérard Depardieu la rezidența prezidențială din Soci, 5 ianuarie 2013

DEPARDIEU 6

Dedesubtul întregii acestei povești este unul politic : principiul fundamental al politicii și al puterii – desigur, al lui Kadîrov – este servilismul față de președintele rus, Vladimir Putin. Când acesta i-a dat lui Depardieu cetățenia rusă (în 2013) ca să-l scape de pretențiile Fiscului francez, Kadîrov a văzut marea ocazie de a se pune bine cu Putin, și nu numai că l-a primit pe Depardieu, în Cecenia, cu brațele deschise, dar l-a făcut chiar cetățean de onoare și i-a subvenționat turnarea unui film – Victor –, a cărui acțiune se petrece în Cecenia, și în care este vorba și despre familia lui Kadîrov, film ce provoacă mai degrabă râsul în hohote, decât emoția, după cum afirmă occidentalii care au avut ocazia de a-l vedea.

DEPARDIEU 3Președintele cecen Ramzan Kadîrov, întâmpinându-l pe  Gérard Depardieu, aeroportul din Groznîi, 24 februarie 2013

Spre necazul lui Kadîrov, la puțin timp după premiera filmului Victor, a apărut în librării autobiografía lui Depardieu în care își recunoaște „homosexualitea plătită” din anii tinereții, și cu toate că în Cecenia nu s-a mai auzit nimic, de atunci încoace, de Depardieu sau de Victor, hapul pe care l-a înghițit Kadîrov a fost comentat prin toți munții din Caucaz.

Desigur, n-a existat nicio consecință politică sau jurnalistică pentru Kadîrov… căci, iată că tot e bine să ai puterea în Caucaz…

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

DEPARDIEU 2El presidente de Chechenia, Ramzan Kadirov y  el actor  francés Gérard Depardieu, en la sede  del gobierno,  Grozni, 24 de febrero  2013

 

HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA

Los chechenos son renombrados y temidos en Rusia por su ferocidad y su predilección por la violencia; recurren a ella en disputas teológicas, raciales, políticas y – ¡ faltaría menos ! – hasta en las sexuales. Y desde esta primavera, lo que priva en esas tierras caucásicas es esta última modalidad de violencia, la caza del homosexual.

Evidentemente, no hay estadísticas oficiales sobre el tema (a causa de la presión internacional) y los datos que circulan por los medios de comunicación y los blogs homosexuales son de muy escasa fiabilidad, pero así y todo se puede contar con tres muertos, numerosos apaleados y dos centenas de detenidos por las fuerzas del orden chechenas sin más razón que sus presuntas querencias sexuales.

Lo que en cambio está más que documentado es el patinazo “homo-propagandístico” del jefe del Gobierno checheno – Kadirov – quien casi ensalzaba a los altares al actor francés Gerard Depardieu hasta que apareció en el 2014 la autobiografía de este último, confesando que en sus años mozos había sido un “chapero” más y  no de los más caros.

DEPARDIEU 8Vladimir Putin y Gérard Depardieu,  Soci, 5. 01. 2013

El trasfondo de la historia es político : el principio fundamental de la política – y del poder, también – de Kadirov es su servilismo ante el presidente ruso, Vladímir Putin. Así que cuándo éste concedió a Depardieu la ciudadanía rusa (2013) para librarle de las muy capitalistas pretensiones recaudatorias del Fisco francés, Kadirov vio la oportunidad de hacer méritos ante Putin y no sólo le acogió a Depardieu en su país con los brazos abiertos, sino que le proclamó ciudadano de honor de Chechenia y le financió el rodaje de una película – “Victor” – cuya trama se situaba en Chechenia, aludía a la propia familia de Kadirov y que según los occidentales que la han visto, incita más a las carcajada desbocada que a la emoción.

DEPARDIEU 4Ramzan Kadirov y  Gérard Depardieu

Para desgracia de Kadirov, poco después del estreno de “Víctor” apareció en las librerías la autobiografía de Depardieu confesando su “homosexualidad de pago” de sus años mozos y si bien en Chechenia no se ha vuelto a ver ni oír nada más acerca de Depardieu o de “Victor”, el patinazo fue comentado en todos los rincones del Cáucaso.

Claro que, eso sí, sin ninguna consecuencia política o periodística para Kadirov… que para algo ha de servir el poder en el Cáucaso…

DEPARDIEU 5

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

 

VALENTIN POPESCU

 

PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI

Etiquetas

, , , , , , , , ,

SF IOAN 1

Petru, Iacob și Ioan, trei ipostaze omenești ale lui Iisus

În această duminică pericopa evanghelică care se citește la liturghie este un fragment din Evanghelia după Matei 4, 18-23: chemarea primilor apostoli: Petru și Andrei, Iacob și Ioan. Trei dintre ei sunt speciali: Petru, Iacob și Ioan. Ei sunt cei mai apropiați de  Maestrul lor (poate îi sunt și cei mai dragi) și ei se află alături de El în cele mai importante momente.

Pe ei îi cheamă Iisus să fie martorii schimbării Sale la față, martorii metamorfozei Lui, pe ei îi cheamă să-L vegheze în grădina Ghețimani, înainte de arestare, simțindu-Se mângâiat de prezența lor ocrotitoare și ei sunt martorii învierii fiicei lui Iair.

Iată textul:

Matei 4, 18-23: Plimbându-Se așadar Iisus pe malul Mării Galileei a văzut doi frați: pe Simon, cel numit Petru, și pe Andrei, fratele lui (mai mic), aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Și le spune: veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Și ei pe dată, lăsând plasele, L-au urmat. Și, ducându-Se de acolo mai departe, Iisus a văzut alți doi frați: pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui (mai mic), într-o barcă împreună cu Zebedeu, tatăl lor, pregătindu-și năvoadele, și i-a chemat. Ei, lăsând pe dată barca și pe tatăl lor, L-au urmat. Și a colindat Iisus toată Galileea învățând în sinagogile lor și vestind Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință în popor.

Matei 4, 18-23: Περιπατῶν δὲ παρὰ τὴν θάλασσαν τῆς Γαλιλαίας εἶδε δύο ἀδελφούς, Σίμωνα τὸν λεγόμενον Πέτρον καὶ ᾿Ανδρέαν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, βάλλοντας ἀμφίβληστρον εἰς τὴν θάλασσαν· ἦσαν γὰρ ἁλιεῖς·  καὶ λέγει αὐτοῖς· δεῦτε ὀπίσω μου καὶ ποιήσω ὑμᾶς ἁλιεῖς ἀνθρώπων. οἱ δὲ εὐθέως ἀφέντες τὰ δίκτυα ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ προβὰς ἐκεῖθεν εἶδεν ἄλλους δύο ἀδελφούς, ᾿Ιάκωβον τὸν τοῦ Ζεβεδαίου καὶ ᾿Ιωάννην τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, ἐν τῷ πλοίῳ μετὰ Ζεβεδαίου τοῦ πατρὸς αὐτῶν καταρτίζοντας τὰ δίκτυα αὐτῶν, καὶ ἐκάλεσεν αὐτούς. οἱ δὲ εὐθέως ἀφέντες τὸ πλοῖον καὶ τὸν πατέρα αὐτῶν ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ περιῆγεν ὅλην τὴν Γαλιλαίαν ὁ ᾿Ιησοῦς διδάσκων ἐν ταῖς συναγωγαῖς αὐτῶν καὶ κηρύσσων τὸ εὐαγγέλιον τῆς βασιλείας καὶ θεραπεύων πᾶσαν νόσον καὶ πᾶσαν μαλακίαν ἐν τῷ λαῷ.

Sf. Ioan Evanghelistul

Suntem în Galileea. Anul 28 d. Hr. Iisus își alege primii ucenici: pe Petru și pe Andrei, din Betsaida, fiii lui Iona, și pe Iacob și pe Ioan dintr-un sat, rămas necunoscut, de lângă Capernaum, fiii lui Zebedeu.

Sunt primii cu care avea să-și împartă viața și primii care aveau să-L însoțească prin tot ereț Israel, adică în tot pământul Israelului, timp de aproape trei ani. Cu ei își va începe misiunea, aceea de a le vorbi oamenilor despre Împărăția lui Dumnezeu, care venise, și despre ce ar trebui să facă cineva ca să se poată muta în ea.

Când Simon și Andrei, Iacob și Ioan s-au sculat din barcă și au venit după El, simțind pur și simplu că acela era destinul lor, nu știau nici cine este cel care-i cheamă, nici ce trebuiau să facă și nici cât timp aveau să-L urmeze. Nu știau că aveau să devină „agenții” unei lumi noi, unde legea cea mai mare era iubirea totală și nu știau că aveau să-L facă cunoscut în toată lumea de atunci pe Mântuitorul omenirii.

Nu știau nici ce-i așteaptă: Petru, mâna dreaptă a Învățătorului, că va muri răstignit la Roma în timpul lui Nero (cândva între anii 64-68), sau Iacob, că va sfârși decapitat din ordinul lui Irod Agrippa, în anul 43 sau 44 (Fapte 12,2) și că va fi primul martir al lui Iisus Hristos.

Trei dintre ei sunt speciali: Petru, Iacob și Ioan. Sunt ucenicii cei mai devotați și cei cărora Iisus le arată o afecțiune aparte.

Pe Simon, Iisus l-a numit Kifas/ Κηφᾶς. Kifas înseamnă piatră, stâncă și este transcrierea în greacă a cuvântului aramaic kef (כֵּף), stâncă. Pentru că Petru (petra/πέτρα este traducerea în greacă a lui kef)  avea să fie omul Său de bază dar și … temelia Bisericii Sale. El a fost primul care L-a recunoscut pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu și, la Cinzecime, predica lui înflăcărată a făcut trei mii de suflete să creadă în Iisus Hristos. Tot el a devenit capul Bisericii lui Iisus și întemeietorul primei comunități creștine, al primei Biserici: cea din Antiohia.

Lui Iacob și lui Ioan, Iisus le spunea Voanerghes/Βοανεργές, adică fiii tunetului: pentru că erau furtunoși, impetuoși, plini de zel și iuți la mânie.  Voanerghes/Βοανεργές este transcrierea în greacă a unui cuvânt compus din ben בֵּן, fiu, și aramaicul regaz רְגַז, mânie, furie.

 

El Greco, Sf. Iacob, Muzeul Santa Cruz, Toledo, Spania

 

Apostolul Iacob

AP. IACOB 2

   Martiriul Sf. Iacob

Iar Ioan este ucenicul… cel mai iubit, cel care stă la pieptul lui Rabbi, adică la pieptul Învățătorului, la Cina cea de Taină pe care a pregătit-o împreună cu Petru și, înainte de toate, este ucenicul „pe care l-a iubit Iisus” (Ioan 13,23) și cel căruia Iisus i-a încredințat-o pe Maica Sa de care a avut grijă în Efes, unde a și murit la adânci bătrânețe. Și, mai ales, este apostolul iubirii !

Pe de altă parte, numele lui Simon Petru pare predestinat: Simon/Σίμων sau Șimeon/ שִׁמְעוֹן vine din verbul șama/ שָׁמַע: a asculta, a se supune, a înțelege, a consimți, a aproba, de vreme ce Petru a fost cel mai devotat și cel mai supus ucenic.

Toți patru sunt pescari galileeni, iar galileean însemna… pe jumătate evreu.

În Galileea sau Provincia (galil/גָּלִיל înseamnă district în ebraică) traiau mai mult evrei… elenizați.  Andrei, de pildă, este un nume grecesc. Andrei înseamnă… „un bărbat adevărat, plin de curaj, de… bărbăție”.

Iisus avea nevoie de ucenici care să-i poată răspândi mesajul, învățătura și în afara Israelului, mai precis în toată lumea mediteraneană, unde limba cea mai vorbită și cea mai cunoscută era greaca.

De altfel, arheologii care au săpat în Betsaida – un sat de pescari la nord de Marea Galileei (numele ei înseamnă în aramaică Casa pescarilor) – au scos la lumină multe vase grecești și au descoperit o populație foarte influențată de cultura greacă/ elenistică. Și, din Betsaida erau Andrei și Petru, Iacob și Ioan.

Nu întâmplător, de asemenea, Andrei fusese discipolul lui Ioan Botezătorul. Ucenicii lui erau deja inițiați în noua doctrină a căinței și a iertării păcatelor, una din condițiile schimbării sufletului și a minții și, prin asta, a intrării în Împărăție.

Cu ei, așadar, Iisus a început să predice în sinagogi și să tămăduiască bolnavii. Ei au fost primii elevi ai școlii lui Iisus.

Probabil mergeau rar la sinagogă, fiind pescari, sau, mai degrabă căpitani (pentru că aveau angajații lor), și ocupați cu mica lor afacere. Din Lege trebuie că știau doar poruncile și istoria Patriarhilor, și, desigur, cunoșteau numele Profeților și câțiva Psalmi, cel puțin Psalmii pelerinilor și cei de laudă.

Iisus i-a introdus în sinagogă și în studiul Scripturii, luându-i cu El la predicile pe care le ținea de șabat în sinagogile din Galileea. Sinagoga și predicile lui Iisus au fost Școala lor de Teologie.

Ce era sinagoga ? Sinagogă/ Συναγωγή este traducerea în greacă a lui Beit ha-kneset (בֵית הַכְּנֶסֶת), Casa Adunării, pentru că sinagoga a apărut în vechiul Israel ca o casă de studiu al Scripturii și de rugăciune, după cucerirea Ierusalimului de către babilonieni care au distrusTemplul lui Solomon în anul 586 î. Hr.

După ce s-au întors din exilul din Babilon și după ce și-au reconstruit Templul în Orașul Sfânt, evreii au costruit și sinagogi, peste tot în Israel și în Diaspora, unde chiar înlocuiau Templul. Sinagogi erau în Egipt, în Asia Mică, în Cipru și la Roma și numai în Ierusalim existau, în secolul I  d. Hr., 480 de sinagogi, una chiar lângă Templu.

În sinagogi nu slujeau preoți, ci evreii se adunau de șabat să se roage împreună și să asculte pasaje din Scriptură pe care le comenta un rabin, adică un învățat, un cunoscător al Legii și al Cărții sfinte.

Poate într-o sinagogă auziseră cum profetul Ilie l-a găsit pe Elisei arând și l-a chemat să-i fie ucenic și s-au gândit că Iisus era un alt Ilie care-i chema pe ei în numele Domnului, ca în pasajul acesta:

Atunci a plecat Ilie de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând; acesta avea douăsprezece perechi de boi la pluguri şi la perechea a douăsprezecea era el însuşi. Şi Ilie a trecut pe lângă el aruncându-i mantia. Atunci a lăsat Elisei boii şi a alergat după Ilie, zicând: „Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl şi pe mama mea şi voi veni după tine!” Iar el i-a zis: „Du-te şi vino înapoi, că ce-am făcut e făcut!”/ III Regi 19, 1920/ Trad. Biblia Sinodală.

 

EL GRECO SF. PETRU
San Pedro en lágrimas, 1587-1596, Museo Soumaya, Ciudad de México

 

Iată cum descriu și ceilalți trei evangheliști chemarea primilor ucenici:

Luca 5, 1-11: Pe când mulțimea-L împresura (din toate părțile) ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu și El stătea pe țărmul lacului Genizaret s-a întâmplat ca Iisus să vadă două bărci trase la mal. Pescarii care coborâseră din ele își spălau plasele. Urcându-Se într-una din bărci, care era a lui Simon, Iisus l-a rugat s-o întoarcă din nou, puțin, de la mal în mare și, așezându-Se, a început să învețe mulțimile din barcă. După ce a terminat de vorbit i-a zis lui Simon: du barca la adânc și aruncați năvoadele ca să pescuiți. Și Simon I-a răspuns: Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins, dar fie după cuvântul Tău, o să arunc năvodul. Și făcând ei așa, au prins mulțime mare de pești, de li se rupea năvodul. Și au făcut semn tovarășilor lor din barca cealaltă să vină și să-i ajute. Și au venit și au umplut amândouă bărcile că erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la genunchii lui Iisus, spunând: ieși de la mine, Doamne, că sunt un bărbat păcătos. Căci spaimă mare îl cuprinsese și îi cuprinsese pe toți cei care erau cu el, văzând cum pescuiseră atâția pești, căci  prinseseră mulți. La fel și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau tovarăși cu Simon. Atunci Iisus i-a zis lui Simon: nu te teme ! De acum vei fi unul care va pescui oameni. Și, trăgând bărcile pe uscat și lăsând toate, L-au urmat.

Luca 5, 1-11: ΕΓΕΝΕΤΟ δὲ ἐν τῷ τὸν ὄχλον ἐπικεῖσθαι αὐτῷ τοῦ ἀκούειν τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ καὶ αὐτὸς ἦν ἑστὼς παρὰ τὴν λίμνην Γεννησαρέτ, καὶ εἶδε δύο πλοῖα ἑστῶτα παρὰ τὴν λίμνην· οἱ δὲ ἁλιεῖς ἀποβάντες ἀπ᾿ αὐτῶν ἀπέπλυναν τὰ δίκτυα. ἐμβὰς δὲ εἰς ἓν τῶν πλοίων, ὃ ἦν τοῦ Σίμωνος, ἠρώτησεν αὐτὸν ἀπὸ τῆς γῆς ἐπαναγαγεῖν ὀλίγον· καὶ καθίσας ἐδίδασκεν ἐκ τοῦ πλοίου τοὺς ὄχλους. ὡς δὲ ἐπαύσατο λαλῶν, εἶπε πρὸς τὸν Σίμωνα· ἐπανάγαγε εἰς τὸ βάθος καὶ χαλάσατε τὰ δίκτυα ὑμῶν εἰς ἄγραν. καὶ ἀποκριθεὶς ὁ Σίμων εἶπεν αὐτῷ· ἐπιστάτα, δι᾿ ὅλης τῆς νυκτὸς κοπιάσαντες οὐδὲν ἐλάβομεν· ἐπὶ δὲ τῷ ρήματί σου χαλάσω τὸ δίκτυον. καὶ τοῦτο ποιήσαντες συνέκλεισαν πλῆθος ἰχθύων πολύ· διερρήγνυτο δὲ τὸ δίκτυον αὐτῶν. καὶ κατένευσαν τοῖς μετόχοις τοῖς ἐν τῷ ἑτέρῳ πλοίῳ τοῦ ἐλθόντας συλλαβέσθαι αὐτοῖς· καὶ ἦλθον καὶ ἔπλησαν ἀμφότερα τὰ πλοῖα, ὥστε βυθίζεσθαι αὐτά. ἰδὼν δὲ Σίμων Πέτρος προσέπεσε τοῖς γόνασιν ᾿Ιησοῦ λέγων· ἔξελθε ἀπ᾿ ἐμοῦ, ὅτι ἀνὴρ ἁμαρτωλός εἰμι, Κύριε·  θάμβος γὰρ περιέσχεν αὐτὸν καὶ πάντας τοὺς σὺν αὐτῷ ἐπὶ τῇ ἄγρᾳ τῶν ἰχθύων ᾗ συνέλαβον,  ὁμοίως δὲ καὶ ᾿Ιάκωβον καὶ ᾿Ιωάννην, υἱοὺς Ζεβεδαίου, οἳ ἦσαν κοινωνοὶ τῷ Σίμωνι. καὶ εἶπε πρὸς τὸν Σίμωνα ὁ ᾿Ιησοῦς· μὴ φοβοῦ· ἀπὸ τοῦ νῦν ἀνθρώπους ἔσῃ ζωγρῶν. καὶ καταγαγόντες τὰ πλοῖα ἐπὶ τὴν γῆν, ἀφέντες ἅπαντα ἠκολούθησαν αὐτῷ.

Marcu 1, 16-20: Plimbându-Se pe malul Mării Galileei i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele său, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Și le-a spus Iisus: veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni. Și pe dată lăsându-și plasele, L-au urmat. Mergând El puțin mai departe i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu și pe Ioan, fratele său, care erau în barcă, pregătindu-și plasele și i-a chemat de îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, cu lucrătorii lui, s-au dus după El.

Marcu 1, 16-20: Περιπατῶν δὲ παρὰ τὴν θάλασσαν τῆς Γαλιλαίας εἶδε Σίμωνα καὶ ᾿Ανδρέαν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ τοῦ Σίμωνος, βάλλοντας ἀμφίβληστρον ἐν τῇ θαλάσσῃ· ἦσαν γὰρ ἁλιεῖς·  καὶ εἶπεν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς· δεῦτε ὀπίσω μου, καὶ ποιήσω ὑμᾶς γενέσθαι ἁλιεῖς ἀνθρώπων. καὶ εὐθέως ἀφέντες τὰ δίκτυα αὐτῶν ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ προβὰς ἐκεῖθεν ὀλίγον εἶδεν ᾿Ιάκωβον τὸν τοῦ Ζεβεδαίου καὶ ᾿Ιωάννην τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, καὶ αὐτοὺς ἐν τῷ πλοίῳ καταρτίζοντας τὰ δίκτυα, καὶ εὐθέως ἐκάλεσεν αὐτούς. καὶ ἀφέντες τὸν πατέρα αὐτῶν Ζεβεδαῖον ἐν τῷ πλοίῳ μετὰ τῶν μισθωτῶν ἀπῆλθον ὀπίσω αὐτοῦ.

Ioan 1, 35-39: A doua zi, iarăși, stătea Ioan (Botezătorul) cu doi dintre ucenicii lui (Ioan și Andrei) și văzându-L pe Iisus plimbându-Se, zice: iată mielul lui Dumnezeu. Și cei doi ucenici L-au auzit pe Iisus vorbind și L-au urmat. Iisus, întorcându-Se și văzându-i că vin după El, le spune: ce căutați ? Iar ei I-au răspuns: Rabbi, cuvânt care se traduce Învățătorule, unde stai ? Și Iisus le răspunde: veniți și vedeți. Și au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la El în ziua aceea, căci era ceasul al zecelea (patru după-amiază).

Ioan 1, 35-39: Τῇ ἐπαύριον πάλιν εἱστήκει ὁ ᾿Ιωάννης καὶ ἐκ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ δύο, καὶ ἐμβλέψας τῷ ᾿Ιησοῦ περιπατοῦντι λέγει· ἴδε ὁ ἀμνὸς τοῦ Θεοῦ. καὶ ἤκουσαν αὐτοῦ οἱ δύο μαθηταὶ λαλοῦντος, καὶ ἠκολούθησαν τῷ ᾿Ιησοῦ. στραφεὶς δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς καὶ θεασάμενος αὐτοὺς ἀκολουθοῦντας λέγει αὐτοῖς·  τί ζητεῖτε; οἱ δὲ εἶπον αὐτῷ· ραββί· ὃ λέγεται ἑρμηνευόμενον διδάσκαλε· ποῦ μένεις; λέγει αὐτοῖς· ἔρχεσθε καὶ ἴδετε. ἦλθον οὖν καὶ εἶδον ποῦ μένει, καὶ παρ’ αὐτῷ ἔμειναν τὴν ἡμέραν ἐκείνην· ὥρα ἦν ὡς δεκάτη.

 

El Greco, San Juan Evangelista  1600,  Museo Nacional del Prado Madrid, Spania

 

GALILEEA

 

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

QATAR: CAUZELE CRIZEI /LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ

Etiquetas

, , , , ,

QATAR 2QATAR: CAUZELE CRIZEI

Surprinde, cât de cât, embargoul impus recent Qatarului de Arabia Saudită și de aliații săi, deoarece acest minuscul, dar foarte bogat emirat nu a făcut nimic nou, în ultima vreme, nici în planul politicii internaționale și nici în domeniul finanțelor.

Această măsură surprinde mai puțin dacă luăm în considerare că a fost pusă în practică în momentul devenit cel mai oportun, și nu pentru că ar fi avut loc noi evenimente. Mersul Qatarului pe muchea de cuțit care separă, în Golful Persic, interesele iraniene de cele saudite – în aceste momente mai intervin și cele americane – a fost mai degrabă o acrobație, decât o înțelepciune diplomatică. Emirii qatarezi s-au străduit să plătească în stânga și în dreapta pentru ca nimeni, nici fundamentaliștii, nici marxiștii și nici oportuniștii de toate felurile să nu încerce să strice fragila stabilitate socială a Qatarului. Astfel se explică faptul că SUA au în Qatar o enormă bază militară, că și Turcia își construiește una, și că, practic, toate facțiunile teroriste musulmane se află pe listele de plată qatareze, chiar și atunci când se bat între ele.

Hamad bin Califa al ThaniHamad bin Califa al Thani

Al Udeid Air Force Base, Doha, QatarAl Udeid Air Force Base,  Doha, Qatar

Dar, iată că această mituire în versiune diplomatică nu mai funcționează, deoarece noul președinte american gândește altfel decât predecesorul său, iar circumstanțele războiului din Orientul Apropiat se schimbă total.

Logica acestei blocade depinde de mulți factori – ca aproape totul  în Orientul Apropiat –, însă, trei sunt decisivi: declinul militar al Statului Islamic; reorientarea politicii americane în Orientul Apropiat, hotărâtă de Trump; și ambițiile imperiale ale Turciei lui Erdogan.

Apariția năvalnică a Statului Islamic în structura puterilor din Orientul Apropiat a produs miracolul de a uni (pentru o vreme) interese opuse și chiar aversiuni istorice  – cum este cea a Iranului shiit față de saudiții suniți – pentru a stârpi terorismul fundamentalist al Statului Islamic. SUA, la rândul lor, nu au ezitat să înarmeze gherilele comuniste kurde din Turcia (PKK), care figurează pe listele negre ale organizațiilor teroriste, pentru a dispune de o infanterie utilă împotriva Statului Islamic. De asemenea, nici Teheranul și nici Riadul nu au refuzat o cooperare militară în Siria și Irak, pentru a eradica forțele fundamentaliste din aceste țări.

GUERILE PKKGherile comuniste kurde PKK

Guerrilleros del PKK 4Gherile comuniste kurde PKK

Dar, Statul Islamic înregistreză, acum, înfrângere după înfrângere, iar vechile inamiciții dintre forțele care îl combat au reizbucnit cu și mai multă virulență. Aceasta, în primul rând, căci, în al doilea rând, faptul că Trump are o viziune aproape antagonică cu ce a lui Obama în privința relațiilor cu Iranul a schimbat total constelația de forțe din Orientul Apropiat. Pentru actualul  președinte, Iranul redevine un stat ostil, în care nu se poate avea încredere. Această schimbare de atitudine a Casei Albe a dat aripi saudiților în rivalitatea lor istorică și teologică pentru hegemonia în lumea musulmană, agravată acum, deoarece consideră că înfrângerile lor militare în războiul civil din Yemen se datorează, mai ales, sprijinului iranian pentru rebelii hutu. În plus, pentru Riad a identifica Qatarul cu interesele iraniene – doar relativ adevărat – prezintă avantajul colateral de a rezolva discrepanțele crescânde care se înregistrează în Confederația Statelor din Golf, tocmai pe seama intervenției militare din Yemen. A face din Qatar, a cărui politică economică și ideologică a iritat dintotdeauna celelalte State din Golful Persic, demonul momentului servește, pentru o vreme, la oprirea tendințelor centrifuge. Poate de aceea, nimeni nu vrea să-și amintească de problemele emirului qatarez, care este sunit și de origine saudită, și domnește peste o pupulație majoritar șiită și în mod tradițional filo-iraniană.

Recep Tayyip Erdogan si Emirul actual al Qatarului Tamim bin Hamad Al Thani, fiul lui Hamad bin Califa al Thani, Doha, Qatar, 2 dec. 2015Recep Tayyip Erdogan și Emirul actual al Qatarului, Tamim bin Hamad Al Thani, fiul lui Hamad bin Califa al Thani, Doha, Qatar, 2 dec.  2015

La sfârșit, câteva cuvinte despre Turcia. Erdogan se ambiționează să facă din țara sa o mare putere regională din punct de vedere economic și militar. De 15 ani se străduiește să aibă bune relații cu emirul qatarez Hamad bin Califa al Thani, ceea ce îi permite să facă un mare pas expansionist. Pe plan militar, Turcia va avea o bază militară în Qatar și va colabora la formarea forțelor qatareze. Pe plan economic, emiratul va deveni un mare client al industrei turcești de armament, precum și al întreprinderilor constructoare și de lucrări publice turcești (construcții de autostrăzi, de dezvoltare – în colaborare cu alte țări – a rețelei feroviare qatareze), contracte care-i aduc Ankarei, deocamdată, venituri în valoare de două miliarde de euro.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

QATAR 3

LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ

Sorprende un poco el reciente embargo de Arabia Saudí y sus aliados impuesto a Qatar, porque este minúsculo y riquísimo emirato no ha hecho últimamente nada nuevo ni en el ámbito de la política internacional, ni en el de las finanzas.

La medida sorprende menos si se tiene en cuenta que ha sido aplicada por lo oportuno del momento y no por nuevos acontecimientos. Y es que el caminar qatarí sobre  el filo de la navaja que separa en el Golfo Pérsico los intereses iraníes de los sauditas y – en estos momentos – estadounidenses ha tenido mucho más de arte circense que de sabiduría diplomática. Y es que los emires qataríes han tratado de pagar a tirios y troyanos para que tirios, troyanos, fundamentalistas, marxistas y oportunistas de todo tipo no intenten revolver la más que frágil estabilidad social qatarí. De ahí que los EE.UU. tengan en Qatar una enorme base militar, los turcos construyan otra, y prácticamente todas las facciones terroristas musulmanas estén en la nómina qatarí incluso cuando se combaten mutuamente.

Y ahora este cuento de la lechera en versión diplomática ya no sirve porque el nuevo inquilino de la Casa Blanca piensa de otra manera que su predecesor al tiempo que las circunstancias bélicas del Oriente Medio están cambiando totalmente.

La lógica de ese bloqueo radica en muchos factores – cómo casi todo en el Oriente Próximo – de los cuales tres son decisivos : el declive militar del Estado Islámico (E.I.); la reorientación de la política estadounidense en el Oriente Medio, decidida por Trump; y los sueños imperiales de la Turquía de Erdogan.

TRUMP ERDOGAN

La irrupción de E.I. en la estructura de poderes del Oriente Medio obró el milagro de unir por una vez (y por tiempo limitado) intereses contrapuestos y hasta inquinas históricas – como la que enfrenta al Irán chiita con los saudíes sunnitas – con tal de acabar el terrorismo fundamentalista del E.I. Por su parte, los EE.UU. no dudaron en armar contra E.I. a las guerrillas comunistas kurdas de Turquía (PKK) que figuran en las listas estadounidenses de organizaciones terroristas con tal de disponer de una buena infantería contra E.I. Tampoco Teherán y Riad le hicieron ascos a una cooperación militar en Siria e Irak si con ellos se erradicaban de esos países las fuerzas fundamentalistas.

Guerrilleros del PKK 3Guerrilleros del PKK

Al Udeid Air Force Base, Doha, Qatar 2Al Udeid Air Force Base,  Doha, Qatar

Pero el Estado Islámico va ahora militarmente de revés en revés y las viejas enemistades de las fuerzas que le combaten han resurgido con más fuerza que nunca.  Eso, en primerísimo  lugar, porque en segundo lugar el que Trump tenga una visión casi antagónica a la de Obama en cuanto a las relaciones con Irán ha cambiado totalmente la constelación de fuerzas del Oriente Medio. Para el actual presidente, Teherán vuelve a ser un Estado hostil en el que no se puede confiar. Y este cambio de actitud de la Casa Blanca ha dado alas a los saudíes en su rivalidad histórica y teológica por la hegemonía en el mundo musulmán, agravada actualmente porque creen que sus fracasos militares en la guerra civil yemení se deben mayormente a los apoyos iraníes a los rebeldes hutu.  Además, para Riad identificar a Qatar con los intereses iraníes – solo relativamente cierta – tiene la ventaja colateral de atajar las crecientes discrepancias que se registran en la Confederación de Estados del Golfo precisamente a cuenta de la intervención militar en el Yemen. Hacer de Qatar, cuya política económica e ideológica ha irritado siempre a los demás Estados del Golfo Pérsico, el malvado del momento sirve para atajar por ahora las tendencias centrífugas. Quizá por ello, nadie quiere acordarse de los problemas del emir qatarí que siendo sunita y de origen saudí reina sobre una población mayormente chií y tradicionalmente filo-iraní.

Por último, Turquía. Erdogan está empeñado en hacer del país una gran potencia regional, tanto militar como económicamente. Y las buenas relaciones que se ha esforzado por tener desde hace 15 años con el emir qatarí Hamad bin Califa al Thani le ha permitido ahora dar un gran paso expansionista. Militarmente, Turquía tendrá una base militar en Qatar y colaborará en la formación de las fuerzas qataríes. Y económicamente, el emirato se transformará en un gran cliente de la industria bélica turca así como de las empresas constructoras y de obras públicas turcas (construcción de autopistas y desarrollo – en cooperación con otros países – de la red ferroviaria de cercanías qatarí), contratas que por ahora ya le garantizan a Ankara ingresos cercanos a los 2.000 millones de €.

Recep Tayyip Erdogan y Sheikh Tamim bin Hamad al Thani (Twitter) 2015Recep Tayyip Erdogan y Sheikh Tamim bin Hamad al Thani (Twitter) 2015

                Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

 

IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE

Etiquetas

, , ,

IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI

Leo Varadkar 1Leo Varadkar, primul-ministru al Irlandei

Republica Irlanda are, începând cu această lună, nu numai cel mai tânăr prim-ministru din Europa – Leo Varadkar -, ci și o autentică Stea a Orientului pe firmamentul politic al Vechiului Continent.

Acest medic de 38 de ani, care conduce țara și partidul Fine Gael, este o figură strălucitoare și un bun vorbitor, are o inteligență trăsnet și o mentalitate  deschisă (s-ar putea spune chiar internaționalistă), iar, în privința lui, își recunoaște homosexualitatea în toate punctele cardinale, fără niciun fel de inhibiție.

Rapida sa ascensiune politică – în mai puțin de zece ani a ajuns de la un  membru abia ales al Parlamentului din Dublin, la poziția de figură dominantă pe scena politică irlandeză – se datorează tuturor meritelor pe care le-am menționat anterior, precum și talentelor sale de negociator abil și administrator foarte eficient… Dar, mai e ceva : în bună parte se datorează irlandezilor, deoarece poporul irlandez de astăzi este mai deschis și mai puțin habotnic, decât generațiile anterioare.

Leo Varadkar si Ashok VaradkaLeo Varadkar felicitat de tal său Ashok în centrul de numărare a voturilor din Dublinul de Vest

Irlandezii de azi sunt atât de deschiși, încât, pentru Leo Varadkar, aproape că nu a contat faptul că nu este decât pe jumătate irlandez; tatăl său – Ashok – este un imigrant indian, care a venit în Irlanda ca să studieze medicina și s-a căsătorit cu o asistentă medicală irlandeză. Dar, dacă noile generații ale Insulei irlandeze au evoluat în multe aspecte, în privința unei vechi trăsături de caracter se pare că rămân înțepeniți : încăpățânarea ideologică. Ascensiunea lui Leo Varadkar la șefia Guvernului și partidului se datorează faptului că Enda Kenny – care i-a precedat în funție – s-a săturat să se tot lupte cu membrii Fine Gael și ai aliaților din cabinetul său – Fianna Fail – și a deschis poarta spre… succesiune.

Enda Kenny 1Enda Kenny, pedecesorul lui Leo Varadkar

 

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE

Leo Varadkar 2Leo Varadkar, primer ministro de la Republica de Irlanda

La República de Irlanda cuenta desde este mes no sólo con el jefe de Gobierno más joven de Europa – Leo Varadkar -, sino con una auténtica estrella de Oriente en el firmamento político del Viejo Continente.

Y es que este médico de 38 años que lleva las riendas del país y del partido Fine Gael es una figura brillante, de verbo fácil, inteligencia rápida, mentalidad aperturista (casi se podría decir que internacionalista) que en lo personal llega hasta a hacer gala a los cuatro vientos de una homosexualidad absolutamente desinhibida.

Su fulgurante carrera política – en diez años escasos pasó de un desconocido novato del Parlamento de Dublín a la figura dominante del escenario parlamentario irlandés – se debe a todos los méritos ya mentados y también a sus dotes de hábil negociador y eficiente gestor…Pero no sólo : en buena parte también se debe a que el pueblo irlandés de hoy en día es asimismo más aperturista y menos clerical que las generaciones anteriores.

Leo Varadkar y sus genitores Ashok Varadkar y Miriam VaradkarLeo Varadkar y sus padres Ashok Varadkar y Miriam Varadkar

Los irlandeses de hoy son tan aperturistas que para Leo Varadkar apenas ha supuesto un contratiempo ser sólo medio irlandés; su padre – Ashok – es un inmigrante indio que fue a Irlanda para estudiar medicina y se casó con una enfermera irlandesa. Pero si las nuevas generaciones de la Isla han evolucionado en muchos aspectos, en un viejo rasgo de carácter parecen seguir encallados : el empecinamiento ideológico. El ascenso de Leo Varadkar a la cima del Gobierno y del partido  se debe a que su predecesor – Enda Kenny – se hartó de tener que luchar con los afiliados de Fine Gael y los coligados del su Gabinete – el Fianna Fail – y abrió la puerta a la sucesión.

Enda Kenny 2Enda Kenny

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

 

VALENTIN POPESCU

 

PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII

Etiquetas

, , , , , , , , ,

PAROUSIA 3

Petru a întrebat: Doamne, noi ce vom avea ? Și Iisus a răspuns: gloria de a fi salvat lumea !

În această Duminică la liturghie se citesc două texte din Evanghelia după Matei: 10, 32-35; 37-38;  și 19, 27-30. Mesajul lor ? Să nu mai crezi în salvarea lumii poate duce la … întârzierea ei.

Iată textele:

Matei 10, 32-35; 37-38: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie. Am venit să despart pe bărbat de tată, pe fiică  de mamă și pe noră de soacră. Cel ce iubește tată sau mamă mai mult decât pe Mine, nu-i vrednic de Mine. Și cel ce iubește fiu sau fiică mai mult decât pe Mine, nu-i vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.

Matei 19, 27-30: Atunci răspunzându-I Petru, I-a zis: iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat Ție; ce va fi cu noi ? Și atunci Iisus le-a spus: amin vă spun vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, când lumea se va naște din nou și când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Lui, veți ședea și voi pe 12 tronuri, judecând cele 12 triburi ale lui Israel. Și oricine-și va lăsa case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau țarini pentru numele Meu, însutit va lua și va moșteni viața veșnică. Mulți din cei ce au fost cei dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi.

Matei 10, 32-35; 37-38: Πᾶς οὖν ὅστις ὁμολογήσει ἐν ἐμοὶ ἔμπροσθεν τῶν ἀνθρώπων, ὁμολογήσω κἀγὼ ἐν αὐτῷ ἔμπροσθεν τοῦ πατρός μου τοῦ ἐν οὐρανοῖς·  ὅστις δ᾿ ἂν ἀρνήσηταί με ἔμπροσθεν τῶν ἀνθρώπων, ἀρνήσομαι αὐτὸν κἀγὼ ἔμπροσθεν τοῦ πατρός μου τοῦ ἐν οὐρανοῖς. Μὴ νομίσητε ὅτι ἦλθον βαλεῖν εἰρήνην ἐπὶ τὴν γῆν· οὐκ ἦλθον βαλεῖν εἰρήνην, ἀλλὰ μάχαιραν. ἦλθον γὰρ διχάσαι ἄνθρωπον κατὰ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ καὶ θυγατέρα κατὰ τῆς μητρὸς αὐτῆς καὶ νύμφην κατὰ τῆς πενθερᾶς αὐτῆς· ῾Ο φιλῶν πατέρα ἢ μητέρα ὑπὲρ ἐμὲ οὐκ ἔστι μου ἄξιος· καὶ ὁ φιλῶν υἱὸν ἢ θυγατέρα ὑπὲρ ἐμὲ οὐκ ἔστι μου ἄξιος·  καὶ ὃς οὐ λαμβάνει τὸν σταυρὸν αὐτοῦ καὶ ἀκολουθεῖ ὀπίσω μου, οὐκ ἔστι μου ἄξιος.

Matei 19, 27-30: Τότε ἀποκριθεὶς ὁ Πέτρος εἶπεν αὐτῷ· ἰδοὺ ἡμεῖς ἀφήκαμεν πάντα καὶ ἠκολουθήσαμέν σοι· τί ἄρα ἔσται ἡμῖν; ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς εἶπεν αὐτοῖς· ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι ὑμεῖς οἱ ἀκολουθήσαντές μοι, ἐν τῇ παλιγγενεσίᾳ, ὅταν καθίσῃ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπὶ θρόνου δόξης αὐτοῦ, καθίσεσθε καὶ ὑμεῖς ἐπὶ δώδεκα θρόνους κρίνοντες τὰς δώδεκα φυλὰς τοῦ ᾿Ισραήλ. καὶ πᾶς ὃς ἀφῆκεν οἰκίας ἢ ἀδελφοὺς ἢ ἀδελφὰς ἢ πατέρα ἢ μητέρα ἢ γυναῖκα ἢ τέκνα ἢ ἀγροὺς ἕνεκεν τοῦ ὀνόματός μου, ἑκατονταπλασίονα λήψεται καὶ ζωὴν αἰώνιον κληρονομήσει. Πολλοὶ δὲ ἔσονται πρῶτοι ἔσχατοι καὶ ἔσχατοι πρῶτοι.

PAROUSIA 4

Suntem în Galileea pe care Iisus o străbătuse împreună cu cei doisprezece, ceate cu cetate și sat cu sat,  vestind Evanghelia Împărăției, în sinagogi și în fața mulțimilor.

Acum se retrăsese, probabil, din nou, în Capernaum – a doua sa patrie – și îi trimisese, singuri de data aceasta, pe ucenici, prin satele și cetățile pe unde trecuseră împreună,  ca să le reamintească oamenilor că „s-a apropiat Împărăția cerurilor”.

Și, înainte de plecare, le dă sfaturi, mai ales cum să nu se teamă de ura, de capcanele, de vânătoarea de ucenici ai lui Hristos, pe care o începuse Sanhedrinul, și îi avertizează: „și veți fi urâți de toți din pricina numelui Meu, iar cel ce va răbda/va rezista până la sfârșit, acela se va mântui”/καὶ ἔσεσθε μισούμενοι ὑπὸ πάντων διὰ τὸ ὄνομά μου ὁ δὲ ὑπομείνας εἰς τέλος οὗτος σωθήσεται.

Și le mai spune că e bine ca ei, ucenicii, cel Aleși, să dea mărturie și în fața oamenilor și în fața autorităților că Iisus din Nazaret, fiul lui Iosif și al Mariei, este Hristos-ul…

…  adică Trimisul lui Dumnezeu să mântuiască lumea, Mântuitorul, cel pe care evreii îl așteptau încă din vremea exilului lor în Babilon și pe care-L numeau Mesia, Unsul lui Dumnezeu.

Aceasta era misiunea lor ! Și, îi previne că, de se vor lăsa înfricoșați și vor fugi, și neîndeplinindu-și misiunea cerească de a-L mărturisi pe Iisus drept Hristos-Mântuitor și Fiu al lui Dumnezeu  și Fiu al omului, adică Dumnezeu întrupat, își vor rata destinul de Aleși, pierzându-și locul lângă Dumnezeu.

Misiunea lor era aceea de a le explica oamenilor de rând de ce ar trebui să-și schimbe mintea și sufletul, felul de a gândi și felul de viață, de ce e bine să schimbe „legea jertfei” cu „legea milei” (Matei 9, 13) și ce înseamnă să trăiești în împărăția lui Dumnezeu, dar, mai ales să le explice cum ar trebui să se schimbe (fiindcă asta înseamnă a se pocăi) pentru că numai schimbarea este poarta de intrare în Împărăție.

Îi mai previne că schimbarea aceasta nu va fi deloc blândă, ci va semăna cu un război sângeros în familie, pentru că nu toți într-o familie sau într-un oraș sau sat au mintea la fel de deschisă și de înțelegătoare.

Și, le mai spune ucenicilor ceva ce pare straniu și revoltător: ucenicul care-și iubește tatăl sau mama, fiul sau fiica mai mult decât pe Iisus,  nu-i vrednic de El; sau că cel ce nu-şi ia crucea şi nu-L urmează nu-i vrednic de El !

De fapt, Iisus le vorbește ca unor inițiați, ca unor devoți.

Un devot al Său, înainte de toate, trebuie să se desprindă de familie ca să poată îndeplini, liber de orice obligație, misiunea care i s-a încredințat, o misiune de salvare a omenirii și a lumii.

Așadar Iisus le cere o dublă jertfă: să renunțe la ei înșiși, dar și la cei dragi ai lor care depindeau de ei. Iisus le spune, de fapt, că doar de puterea lor de a-L urma, de a-I semăna și de a se jertfi, depinde schimbarea lumii în… Împărăția lui Dumnezeu!  Nu întâmplător spune: nu am venit să aduc pace, ci sabie. Mahera/ μάχαιρα din greacă probabil traduce un sinonim din ebraică,  Mahera/ μάχαιρα era un cuțit mare, un cuțit de sacrificii/ de măcelar sau o sabie ușor curbată. Așadar un cuțit pe care-l foloseau cei ce sacrificau animalele de jertfă !

Iar „a-și lua crucea” în spate trebuie că era o expresie care probabil se răspândise în comunitățile de creștini persecutați după Răstignire, creștini care aveau de pătimit, care erau vânați și condamnați la moarte (prin lapidare) pentru… blasfemie! Obiceiul era ca un condamnat la moarte pe cruce să-și care singur crucea.

Dar, gândindu-ne că stavros/σταυρός însemna în greacă, înainte de a denumi instrumentul de supliciu, doar: par, stâlp și gândindu-ne că verbul ἵστημι, din care s-a născut, vine din rădăcina indo-europeană *sta-:a sta drept, a se ține în picioare, a fi bine înfipt, stabil, nemișcat, putem spune că alegerea crucii, adică urmarea lui Iisus, înseamnă alegerea felului de a fi drept, statornic, neclintit, nedoborât, dar și întemeietor, susținător, ziditor. Alegerea de a fi un stâlp al binelui.

În același timp, probabil că războiul în familie era ceva obișnuit pe atunci în vechiul Israel, de vreme ce profetul Mihea spunea:

Pentru că fiul își tratează tatăl ca pe un nebun, pentru că fiica se ridică împotriva mamei și nora împotriva soacrei, iar dușmanii cuiva sunt chiar oamenii din casa lui/Mihea 7, 6.

כִּֽי־בֵן מְנַבֵּל אָב בַּת קָמָה בְאִמָּהּ כַּלָּה בַּחֲמֹתָהּ אֹיְבֵי אִישׁ אַנְשֵׁי בֵיתֹֽו

Iisus își încredințează  ucenicii că jertfa lor va fi răsplătită… infinit ! Când Petru îl întreabă nu atât ce se va întâmpla cu ei, ce vor deveni, cât… cu ce se vor alege venind cu El, părăsindu-și familiile pe care le întrețineau și meseria, pentru că ti ara este imin/τί ἄρα ἔσται ἡμῖν; se poate traduce, la fel de bine și: noi ce vom avea ?…

… le răspunde, așadar, că le va da să cârmuiască triburile reunificate ale Israelului, desigur Israelul ceresc din Împărăție… după ce lumea se va fi renăscut, se va fi reînnoit, datorită… lor  și că vor avea viață fără de moarte ! Și, nu în ultimul rând, că ei, care erau cei din urmă, vor fi cei dintâi.

Să cârmuiască, nu neapărat să judece, pentru că verbul krino/κρίνω din greacă îl traduce pe șafat/ שָׁפַט din ebraică care înseamnă: a cârmui, a guverna, a conduce ca rege… cu înțelepciune.

Sensul se vede, de pildă, din versetul următor unde regi și judecători sunt sinonime pentru cârmuitor:

Ps. 2, 10:

Așadar, voi regi, înțelepțiți-vă și voi judecători care cârmuiți pământul, îndreptați-vă !

וְעַתָּה מְלָכִים הַשְׂכִּילוּ הִוָּסְרוּ שֹׁפְטֵי אָֽרֶץ

 καὶ νῦν βασιλεῖς σύνετε παιδεύθητε πάντες οἱ κρίνοντες τὴν γῆν

Ispititoare promisiune ! Care trebuie că se va adeveri… la (re)înnoirea lumii, de fapt după ce se va fi renăscut, se va fi născut din nou… la a doua venire a lui Iisus pe Pământ…

… când omenirea și umanitatea vor fi restaurate, reînnoite, când omenirea va fi mântuită, regenerată, născută din nou !

Pentru că palinghenesia/ παλιγγενεσία, de unde palingeneza, însemna în greacă:  renaștere, o nouă naștere, regenerare sau recreare. (Din nou limbajul misteriilor !)

Probabil, amuzându-ne puțin, Cervantes avea în minte acest text când l-a făcut pe Don Quijote să-i promită scutierului său, Sancho Panza (Sancho Burtică) că-i va da ocârmuirea unei insule !

Aceste texte ne arată că, de fapt, ucenicii nu L-au înțeles pe Iisus și nu și-au înțeles misiunea decât târziu.  Că n-au realizat nici o clipă că-L însoțeau chiar pe Dumnezeu cel întrupat și că ei erau cei Aleși să salveze lumea ! Că răsplata lor era cea mai mare posibilă: salvarea și îndreptarea lumii !

Dar Iisus anume i-a ales așa: oameni buni, dar … oameni obișnuiți, pentru că doar niște oameni obișnuiți știau cum să vorbească cu cei asemenea lor.

PETRU SI MATEI

Sf. Pavel și Matei

Pentru studioși:

Matei 16, 24-28: Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ridice crucea şi să-Mi urmeze Mie. Pentru că cine va voi să-şi salveze sufletul, îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine, îl va afla. Căci ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, dar își va păgubi sufletul ? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său ? Fiul Omului va să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Adevărat vă spun: sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa./ Τότε ὁ ᾿Ιησοῦς εἶπε τοῖς μαθηταῖς αὐτοῦ· εἴ τις θέλει πσω μου λθεν, ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ καὶ ἀκολουθείτω μοι. ὃς γὰρ ἂν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν· ὃς δ᾿ ἂν ἀπολέσῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἕνεκεν ἐμοῦ, ερσει ατν. τί γὰρ ὠφελεῖται ἄνθρωπος ἐὰν τὸν κόσμον ὅλον κερδήσῃ, τὴν δὲ ψυχὴν αὐτοῦ ζημιωθῇ; ἢ τί δώσει ἄνθρωπος ἀντάλλαγμα τῆς ψυχῆς αὐτοῦ; μέλλει γὰρ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἔρχεσθαι ἐν τῇ δόξῃ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ μετὰ τῶν ἀγγέλων αὐτοῦ, καὶ τότε ποδσει κστ κατ τν πρξιν ατο. ἀμὴν λέγω ὑμῖν, εἰσί τινες τῶν ὧδε ἑστηκότων, οἵτινες οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου ως ν δωσι τν υἱὸν το νθρπου ρχμενον ν τ βασιλείᾳ ατο.

***

Marcu, 8, 34-38; 9,1: Și Iisus și-a chemat mulțimea și ucenicii și le-a spus: oricine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ridice crucea și să-Mi urmeze Mie; căci oricine va voi să-și salveze sufletul, și-l va pierde; dar cine-și va pierde sufletul pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-l va salva. La ce-i va folosi omului să câștige lumea toată dacă-și va păgubi sufletul ? Sau ce va da omul în schimbul sufletului său ? Dacă cineva se va rușina cu Mine și de cuvintele Mele, în această nație adulteră și păcătoasă, și Fiul Omului se va rușina cu el, atunci când va veni în slava Tatălui Său, dimpreună cu îngerii cei sfinți. (…) Și le-a zis: adevărat vă spun vouă că sunt unii care stau aici cu noi, care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu, care a venit în putință.Καὶ προσκαλεσάμενος τὸν ὄχλον σὺν τοῖς μαθηταῖς αὐτοῦ εἶπεν αὐτοῖς· ὅστις θέλει ὀπίσω μου ἀκολουθεῖν, ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ, καὶ ἀκολουθείτω μοι. ὃς γὰρ ἂν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν· ὃς δ᾿ ἂν ἀπολέσῃ τὴν ἑαυτοῦ ψυχὴν ἕνεκεν ἐμοῦ καὶ τοῦ εὐαγγελίου, οὗτος σώσει αὐτήν. τί γὰρ ὠφελήσει ἄνθρωπον ἐὰν κερδήσῃ τὸν κόσμον ὅλον, καὶ ζημιωθῇ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ; ἢ τί δώσει ἄνθρωπος ἀντάλλαγμα τῆς ψυχῆς αὐτοῦ; ὃς γὰρ ἐὰν ἐπαισχυνθῇ με καὶ τοὺς ἐμοὺς λόγους ἐν τῇ γενεᾷ ταύτῃ τῇ μοιχαλίδι καὶ ἁμαρτωλῷ, καὶ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπαισχυνθήσεται αὐτὸν ὅταν ἔλθῃ ἐν τῇ δόξῃ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ μετὰ τῶν ἀγγέλων τῶν ἁγίων. (…) ΚΑΙ ἔλεγεν αὐτοῖς· ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι εἰσί τινες τῶν ὧδε ἑστηκότων, οἵτινες οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου ἕως ἂν ἴδωσι τὴν βασιλείαν τοῦ Θεοῦ ἐληλυθυῖαν ἐν δυνάμει.

***

Luca 9, 23-27: Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ridice crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie; Căci cine va voi să-şi salveze sufletul îl va pierde; dar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela și-l va salva. Ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi ? Dacă cineva se va ruşina cu  Mine şi de cuvintele Mele şi Fiul Omului se va ruşina cu el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Adevărat vă spun vouă: sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu./῎Ελεγε δὲ πρὸς πάντας· εἴ τις θέλει ὀπίσω μου ἔρχεσθαι, ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ καθ᾿ ἡμέραν καὶ ἀκολουθείτω μοι. ὃς γὰρ ἂν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν· ὃς δ᾿ ἂν ἀπολέσῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἕνεκεν ἐμοῦ, οὗτος σώσει αὐτήν. τί γὰρ ὠφελεῖται ἄνθρωπος κερδήσας τὸν κόσμον ὅλον, αυτν δ πολσας ζημιωθες; ὃς γὰρ ἐὰν ἐπαισχυνθῇ με καὶ τοὺς ἐμοὺς λόγους, τοῦτον ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπαισχυνθήσεται ὅταν ἔλθῃ ἐν τῇ δόξῃ αὐτοῦ καὶ τοῦ πατρὸς καὶ τῶν ἁγίων ἀγγέλων. λέγω δὲ ὑμῖν ἀληθῶς, εἰσί τινες τῶν ὧδε ἑστηκότων, οἳ οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου ἕως ν δωσι τν βασιλεαν το Θεο.

Luca 14,27: Şi cel ce nu-şi duce crucea sa şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu./ καὶ ὅστις ο βαστζει τὸν σταυρὸν ἑαυτοῦ καὶ ἔρχεται ὀπίσω μου, οὐ δύναται εἶναί μου μαθητής.

Luca 17,33: Cine va căuta să-şi salveze sufletul, îl va pierde; dar cine îl va pierde/îl va face să  moară (pentru Mine), acela și-l va face viu./ς ἐὰν ζητσ τν ψυχν ατο σσαι, πολσει ατν κα ς ἐὰν πολσ ατν, ζωογονσει ατν.

Luca 12,9: Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu./ ὁ δὲ ἀρνησάμενός με ἐνώπιον τῶν ἀνθρώπων ἀπαρνηθήσεται ἐνώπιον τῶν ἀγγέλων τοῦ Θεοῦ.

***

Ioan 12, 25: Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; dar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică./ ὁ φιλῶν τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἀπολέσει αὐτήν, καὶ μισν τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἐν τῷ κόσμῳ τούτῳ, εἰς ζων αἰώνιον φυλξει ατν.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN

Etiquetas

, , ,

SARAJEVO 1Sarajevo

BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII

Presa senzaționalistă face caz de ea peste tot, iar publicitatea imobiliară o confirmă : Arabia musulmană desfășoară o acțiune de recucerire în Bosnia-Herțegovina.

Desigur, e adevărat într-o oarecare măsură, dar, se exagerează. Ceea ce se întâmplă, în realitate, este că costul foarte mic al vieții în această fostă republică iugoslavă și puternica moștenire islamică (incluzând marele procentaj de populație musulmană) lăsată de secolele de ocupație otomană, fac ca Bosnia-Herțegovina să atragă, în ultima vreme, un număr tot mai mare de turiști din Peninsula Arabică…, însă, nici pe departe atât de mulți, câți arabi vin în Tirol, unde nimeni nu vorbește de „invazie”, și nici nu există moschei.

BOSNIA 1

Zarva stârnită în Bosnia-Herțegovina din cauza creșterii numărului de turiști arabi are – lăsând la o parte senzaționalismul – două explicații principale: intoleranța etnică, vie încă în Balcani, și impactul social-economic pe care îl produce turismul unui contingent cu foarte mulți bani.

Acest impact este, în mod evident, mult superior cifrelor globale – 18.000 de turiști arabi, în 2016, dintr-un total de 800.000 de vizitatori străini – și este foarte frapant. Pentru a se ocupa așa cum se cuvine de acești turiști cu teșchereaua plină, s-au construit și se construiesc hoteluri de mare lux, restaurante foarte scumpe, cafenele turcești (și din Turcia sosesc mulți turiști în Bosnia) și se înmulțesc firmele, meniurile și anunțurile în arabă. Dar, mai presus de toate, ceea ce impresionează și neliniștește populația locală este creșterea enormă a prețurilor caselor, declanșată de clientela arabă în Sarajevo și în celelalte localități preferate de vizitatorii orientali.

AR 1

Pe lângă prețurile imobiliare și gastronomice, mai există un element cultural important, încă în stare latentă, dar, în continuă creștere, care îi irită pe localnici : mai ales turiștii arabi nu fac niciun efort să se adapteze obiceiurilor țării. Așa că, dacă, pe de o parte, turiștii arabi impun în comerț și în restaurantele frecventate de ei o rigoare religioasă pe care musulmanii locali au uitat-o demult (minifuste, capul neacoperit la femei – și felul de a bea și a mânca), pe de altă parte, în Bosnia, ei se poartă de parcă ar fi acasă în patriile lor. De la a-și întinde oriunde covorașele lor de rugăciune, în loc de a merge la una dintre multele moschei care se află în oraș, până la ignorarea sistematică a coșurilor de hârtii și a pubelelor de gunoi, pe care nu le folosesc nici din greșeală…pentru a menționa numai două dintre detaliile cele mai frapante.

Emperor_s Mosque, Sarajevo, Bosnia & HerzegovinaEmperor’s Mosque, Sarajevo, Bosnia & Herzegovina

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

SARAJEVO 2Sarajevo

BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN

La prensa sensacionalista lo alardea a los cuatro vientos y la propaganda inmobiliaria lo confirma : La Arabia musulmana está reconquistando Bosnia Herzegovina.

Naturalmente, en esto hay algo de verdad, pero bastante poco. Lo que sucede es que entre el bajo coste de la vida en esta ex república yugoslava y la fuerte herencia islámica (incluyendo el alto porcentaje de población musulmana) dejada por los siglos de ocupación otomana, Bosnia Herzegovina está atrayendo, últimamente, cada vez más turistas procedentes de la Península Arábiga….aunque, ni de lejos, tantos cómo los árabes que van al Tirol, donde ni se habla de “invasión”, ni hay mezquitas.

BOSNIA 2

La algarabía armada en Bosnia Herzegovina por el creciente número de turistas árabes tiene – sensacionalismo aparte – dos causas principales : la intolerancia étnica, que sigue latiendo en los Balcanes, y el impacto socioeconómico de un contingente turístico de muy alto nivel financiero.

Este impacto es, evidentemente, muy superior a las cifras globales – 18.000 turistas árabes, en el 2016, de un total de 800.000 visitantes extranjeros – y es muy llamativo. Para atender a estos turistas de dinero fácil se han construido y se están construyendo hoteles de súper lujo, restaurantes carísimos, cafeterías turcas (país musulmán del que también llegan muchos turistas a Bosnia), y se ven cada vez más letreros, menús y hasta anuncios en árabe. Pero, por encima de todo, lo que más impacta e inquieta en la población indígena es el enorme subidón de los precios inmobiliarios provocado por la clientela árabe en Sarajevo y demás localidades preferidas por los visitantes orientales.

AR 2

Al margen de los precios inmobiliarios y gastronómicos, existe un elemento cultural importante que también genera una irritación – aún latente, pero, cada vez mayor – de la población local. Y es que sobre todo los turistas árabes no hacen el menor esfuerzo por adaptarse a las costumbres del país. Así que si, por un lado, los turistas árabes imponen al comercio y a la gastronomía frecuentada por ellos un rigor religioso que los musulmanes locales ya habían olvidado mayormente (sobre todo, a la hora de vestir – minifaldas, cabezas descubiertas de las mujeres – y de beber y comer), por otro lado, su conducta cotidiana en Bosnia es la que tienen habitualmente en sus patrias. Y eso va desde extender las alfombras de oración se hallen dónde se hallen a las horas de rezar en vez de ir a las muchas mezquitas que hay en la ciudad, hasta el menosprecio sistemático de las papeleras y cubos de basura que no usan ni por equivocación…, para no hablar más que de un par de los detalles más llamativos.

Ali Paša Mosque, Sarajevo, Bosnia & HerzegovinaAli Paša Mosque, Sarajevo, Bosnia & Herzegovina

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

 

PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA

Etiquetas

, , , , , , , , , ,

SUKOT

Iisus la Sărbătoarea Culesului: bogăția cea adevărată este cea a spiritului, nu cea a pântecului !

La liturghia de duminică pericopa evanghelică este din Ioan: 7, 37-53 și 8, 12. Mesajul ei ? Recolta cea bună este a roadelor minții, spiritului și sufletului, nu a roadelor pământului ! Iată textul:

Ioan 7, 37-53: Iar în ultima zi, ziua cea mare a sărbătorii, Iisus stătea (în Templu) în picioare și striga, spunând: dacă cuiva îi e sete să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, așa cum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecul lui. Iisus a spus lucrul acesta despre Duhul din care aveau să primească cei ce cred în El. Nu venise (încă) Duhul Sfânt (asupra lor), pentru că Iisus nu se preamărise (încă). Așadar, mulți oameni din mulțime, auzind acest cuvânt, ziceau: Acesta este cu adevărat Profetul. Iar alții spuneau: Acesta este Hristosul. Iar alții: nu cumva din Galileea vine Hristosul ? Nu spune Scriptura că din sămânța lui David  și din satul Betleem, (de) unde era David, vine Hristos ? Și s-a făcut discordie în mulțime din pricina Lui. Unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni nu și-a aruncat mâinile asupra Lui. Au venit, așadar, slujitorii (Templului) la arhierei și la Farisei și aceștia i-au întrebat: de ce nu L-ați adus ? Și slujitorii au răspuns: niciodată vreun om n-a vorbit așa cum a vorbit omul acesta. Și le-au răspuns Fariseii: nu cumva v-ați rătăcit și voi (de la drumul drept) ? Nu cumva cineva dintre căpetenii sau dintre Fariseii a crezut în El ? Mulțimea asta care nu cunoaște Legea… sunt blestemați ! Și le spune Nicodim, cel care a venit noaptea la El, unul dintre ei: de când Legea noastră judecă omul fără să-l asculte mai întâi și fără să cunoască ce face ? Iar ei i-au răspuns: nu cumva și tu ești din Galileea ? Cercetează și vezi că profet din Galileea nu s-a ridicat. Și fiecare a plecat la casa sa.

Ioan 8, 12: Iisus le-a vorbit din nou zicând: Eu sunt lumina lumii. Cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric (orbecăind), ci va avea lumina vieții.

IISUS SUKOT 3

Ioan 7, 37-53: ᾿Εν δὲ τῇ ἐσχάτῃ ἡμέρᾳ τῇ μεγάλῃ τῆς ἑορτῆς εἱστήκει ὁ ᾿Ιησοῦς καὶ ἔκραξε λέγων· ἐάν τις διψᾷ, ἐρχέσθω πρός με καὶ πινέτω. ὁ πιστεύων εἰς ἐμέ, καθὼς εἶπεν ἡ γραφή, ποταμοὶ ἐκ τῆς κοιλίας αὐτοῦ ρεύσουσιν ὕδατος ζῶντος. τοῦτο δὲ εἶπε περὶ τοῦ Πνεύματος οὗ ἔμελλον λαμβάνειν οἱ πιστεύοντες εἰς αὐτόν· οὔπω γὰρ ἦν Πνεῦμα ῞Αγιον, ὅτι ᾿Ιησοῦς οὐδέπω ἐδοξάσθη. πολλοὶ οὖν ἐκ τοῦ ὄχλου ἀκούσαντες τὸν λόγον ἔλεγον· οὗτός ἐστιν ἀληθῶς ὁ προφήτης·  ἄλλοι ἔλεγον· οὗτός ἐστιν ὁ Χριστός· ἄλλοι ἔλεγον· μὴ γὰρ ἐκ τῆς Γαλιλαίας ὁ Χριστὸς ἔρχεται; οὐχὶ ἡ γραφὴ εἶπεν ὅτι ἐκ τοῦ σπέρματος Δαυῒδ καὶ ἀπὸ Βηθλεὲμ τῆς κώμης, ὅπου ἦν Δαυῒδ, ὁ Χριστὸς ἔρχεται; σχίσμα οὖν ἐν τῷ ὄχλῳ ἐγένετο δι’ αὐτόν. τινὲς δὲ ἤθελον ἐξ αὐτῶν πιάσαι αὐτόν, ἀλλ’ οὐδεὶς ἐπέβαλεν ἐπ’ αὐτὸν τὰς χεῖρας. ῏Ηλθον οὖν οἱ ὑπηρέται πρὸς τοὺς ἀρχιερεῖς καὶ Φαρισαίους, καὶ εἶπον αὐτοῖς ἐκεῖνοι· διατί οὐκ ἠγάγετε αὐτόν; ἀπεκρίθησαν οἱ ὑπηρέται· οὐδέποτε οὕτως ἐλάλησεν ἄνθρωπος, ὡς οὗτος ὁ ἄνθρωπος. ἀπεκρίθησαν οὖν αὐτοῖς οἱ Φαρισαῖοι· μὴ καὶ ὑμεῖς πεπλάνησθε; μή τις ἐκ τῶν ἀρχόντων ἐπίστευσεν εἰς αὐτὸν ἢ ἐκ τῶν Φαρισαίων; ἀλλ’ ὁ ὄχλος οὗτος ὁ μὴ γινώσκων τὸν νόμον ἐπικατάρατοί εἰσι! λέγει Νικόδημος πρὸς αὐτούς, ὁ ἐλθὼν νυκτὸς πρὸς αὐτόν, εἷς ὢν ἐξ αὐτῶν·  μὴ ὁ νόμος ἡμῶν κρίνει τὸν ἄνθρωπον, ἐὰν μὴ ἀκούσῃ παρ’ αὐτοῦ πρότερον καὶ γνῷ τί ποιεῖ; ἀπεκρίθησαν καὶ εἶπον αὐτῷ· μὴ καὶ σὺ ἐκ τῆς Γαλιλαίας εἶ; ἐρεύνησον καὶ ἴδε ὅτι προφήτης ἐκ τῆς Γαλιλαίας οὐκ ἐγήγερται. Καὶ ἀπῆλθεν ἕκαστος εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ.

Ioan 8, 12: Πάλιν οὖν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς ἐλάλησε λέγων· ἐγώ εἰμι τὸ φῶς τοῦ κόσμου· ὁ ἀκολουθῶν ἐμοὶ οὐ μὴ περιπατήσῃ ἐν τῇ σκοτίᾳ, ἀλλ’ ἕξει τὸ φῶς τῆς ζωῆς.

***

Suntem în anul 29 sau 30 la Ierusalim. Iisus venise la Sărbătoarea Corturilor, după ce predicase în Galileea –  „prin părțile Tiberiadei” -, în sinagoga din Capernaum sau… pe munte ! N-a venit chiar din prima zi, ci probabil în a patra. Evanghelia spune  „pe la mijlocul sărbătorii”/ τῆς ἑορτῆς μεσούσης și, dacă ne gândim că ea ținea opt zile, atunci ar putea fi în a patra zi.

Predica în Templu. În predicile Sale încerca să-i întoarcă pe evrei de la obiceiurile sărbătorii, pe care tocmai o celebrau, la noua Lui învățătură, pe care începuse s-o răspândească de ceva vreme în toate provinciile Palestinei. Pe unii îi întorsese, pe alții îi scandalizase și pe membrii Sanhedrinului și pe Farisei îi convinsese că e mai bine să-L omoare.

Orașul era împânzit de corturi sau colibe, în amintirea celor 40 de ani de rătăciri ale evreilor prin deșertul Sinai, unde locuiseră în … corturi, după fuga din Egipt.

Colibe făcute din ramuri, din crengi cu frunze dese erau peste tot: în curți, pe acoperișurile caselor/pe terase, în grădini, în curțile Templului, în piețele publice, pe străzi…

Ierusalimul era plin de pelerini: locuitori ai Ierusalimului și evrei veniți din toate colțurile Palestinei.

Sărbătoarea Corturilor (Hag ha-Sukot/חַג הַסֻּכֹּות), numită și Sărbătoarea Recoltei sau a Culesului (Hag ha-Asif /חַג הָֽאָסִיף) ținea din 15 până în 22 ale lunii Tișri/ תִּשְׁרִי (septembrie-octombrie), adică o săptămână și o zi – ziua a opta, specială.

Sărbătoarea Corturilor era cea mai plină de fast și cea mai frecventată dintre cele trei mari sărbători la care evreii veneau în pelerinaj la Templul din Ierusalim, așadar venea lume mai multă decât la Paște sau decât la Cinzecime și se aduceau jertfe mai bogate. Firesc: era sărbătoarea recoltei, a culesului !

De aceea Iisus o alege ca să le schimbe mintea, sufletul și trupul ! Era momentul cel mai potrivit ca să le spună că El este și mâncarea și băutura și viața cea adevărată, nu mulțimea de animale jertfite, nu arderile de tot, nu libațiile și nu ceremoniile, a apei și a luminii, care făceau din Sukot o sărbătoare plină de strălucire !

Pentru acest moment tot pregătise mulțimile, predicându-le  în Galileea sau în ținutul Tiberiadei,  pe munte (nu știm care) de Paște, unde nu întâmplător a  înmulțit cele cinci pâini în… poate zece mii de pâini. Și de aceea le tot spusese, peste tot pe unde umblase cu ucenicii:

Eu sunt pâinea vieții, pentru ca cel ce vine la Mine să nu mai flămânzească și cel ce crede în Mine să nu mai înseteze vreodată./ Ἐγώ εἰμι ὁ ἄρτος τῆς ζωῆς ὁ ἐρχόμενος πρός μὲ, οὐ μὴ πεινάσῃ καὶ ὁ πιστεύων εἰς ἐμὲ οὐ μὴ διψήσῃ πώποτε/ Ioan 6,35

 … nu Moise v-a dat vouă pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă vouă pâinea din cer, pâinea cea adevărată /οὐ Μωσῆς δέδωκεν ὑμῖν τὸν ἄρτον ἐκ τοῦ οὐρανοῦ, ἀλλ᾽ ὁ πατήρ μου δίδωσιν ὑμῖν τὸν ἄρτον ἐκ τοῦ οὐρανοῦ τὸν ἀληθινόν./ Ioan 6,32

Eu sunt pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mana în deșert și au murit, dar aceasta este pâinea care coboară din cer ca oricine va voi să mănânce din ea să nu moară. Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă cineva va voi să mănânce din această pâine va trăi în veac și pâinea pe care Eu o voi da este carnea Mea pe care o voi da pentru viața lumii (…). Și le-a spus Iisus: Amin amin vă zic vouă, de nu veți mânca carnea Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce-Mi mănâncă carnea și-Mi bea sângele va avea viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă, pentru că carnea Mea este hrană cu adevărat și sângele Meu este băutură cu adevărat./ἐγώ εἰμι ὁ ἄρτος τῆς ζωῆς, οἱ πατέρες ὑμῶν ἔφαγον τὸ μάννα ἐν τῇ ἐρήμῳ καὶ ἀπέθανον, οὗτός ἐστιν ὁ ἄρτος ὁ ἐκ τοῦ οὐρανοῦ καταβαίνων ἵνα τις ἐξ αὐτοῦ φάγῃ καὶ μὴ ἀποθάνῃ, ἐγώ εἰμι ὁ ἄρτος ὁ ζῶν ὁ ἐκ τοῦ οὐρανοῦ καταβάς ἐάν τις φάγῃ ἐκ τούτου τοῦ ἄρτου ζήσεται εἰς τὸν αἰῶνα καὶ ὁ ἄρτος δὲ ὃν ἐγὼ δώσω ἡ σάρξ μού ἐστιν ἣν ἐγώ δώσω, ὑπὲρ τῆς τοῦ κόσμου ζωῆς (…)εἶπεν οὖν αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς Ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν ἐὰν μὴ φάγητε τὴν σάρκα τοῦ υἱοῦ τοῦ ἀνθρώπου καὶ πίητε αὐτοῦ τὸ αἷμα οὐκ ἔχετε ζωὴν ἐν ἑαυτοῖς, ὁ τρώγων μου τὴν σάρκα καὶ πίνων μου τὸ αἷμα ἔχει ζωὴν αἰώνιον καὶ ἐγὼ ἀναστήσω αὐτὸν τῇ ἐσχάτῃ ἡμέρᾳ, ἡ γὰρ σάρξ μου ἀληθῶς ἐστιν βρῶσις καὶ τὸ αἷμά μου ἀληθῶς ἐστιν πόσις. /Ioan 48-55

Și, tot de aceea, spre sfârșitul sărbătorii, vindecă orbul din naștere lângă … scăldătoarea Siloam ! (Ioan 9, 1-7) !

Și acum, ca să înțelegem spusele lui Iisus, să vedem la ce se referă cu adevărat.

În primul rând, trebuie să știm că de Sukot venea la Ierusalim lumea cea mai multă. Era, totuși, cea mai frecventată sărbătoare a evreilor. De altfel, istoricul Josephus Flavius, în Antichități Iudaice 8,4,1 (100) scria:

Era vremea Sărbătorii Corturilor, o sărbătoare foarte însemnată la evrei, (de fapt) cea mai sfântă și cea mai mare/ὁ τῆς σκηνοπηγίας καιρὸς, ἑορτῆς σφόδρα παρὰ τοῖς Ἑβραίοις, ἁγιωτάτης καὶ μεγίστης.

Venea cea mai multă lume pentru că era o serbare a Recoltei, a țăranilor, a fermierilor, când se făceau cele mai bogate sacrificii: sacrificiul pentru națiune cu 13 tauri tineri,  în prima zi, și cu câte un taur mai puțin în celelalte șase zile (în total se jerfeau 70 de tauri),  cu 119 miei, cu țapi, berbeci, cereale și vin…

… și miile de sacrificii particulare, aduse la Templu de pelerini pentru ei și familiile lor.

În ziua a opta, de pildă,  se făcea „ardere de tot” cu:  un taur, un berbec și șapte miei de un an, cu cereale și libațiuni, și, desigur,  cu un țap pentru ispășirea păcatelor.

Sărbătoarea Culesului era o sărbătoare a bucuriei și era închinată, întrutotul lui Dumnezeu-Iahve:  o săptămână întreagă și o zi… numai pentru Iahve, închinată doar Lui (שִׁבְעַת יָמִים לַיהֹוָֽה) !

A bucuriei, pentru că, de fapt, era străvechea sărbătoare a roadelor pământului, când se strângeau grânele, se culegeau măslinele și se făcea uleiul de măsline și, bineînțeles, se culegeau viile și se făcea vinul.

Țăranii se adunau în orașul sfânt să-I mulțumească Domnului pentru toate roadele binecuvântate și să-L roage să dea ploaie și belșug la anul. Ploaie ca să înmoaie pământul și să-l facă roditor pentru arăturile de toamnă și belșug pentru noul an agricol care începea atunci. De fapt, Sărbătoarea Recoltei sau a Culesului (חַג הָֽאָסִיף) nu era altceva decât Anul Nou de Toamnă.

Iată ce scrie despre ea în Deuteronom:

Deut. 16, 13-15:

Sărbătoarea Corturilor s-o ții șapte zile, după ce vei strânge din aria ta și din teascul tău

Și să te bucuri de sărbătoarea ta: tu și fiul tău și fiica ta și robul tău și roaba ta  și levitul și străinul și orfanul și văduva care au intrat pe porțile tale. Șapte zile să sărbătorești pentru Domnul Dumnezeul tău în locul pe care-l va alege Domnul, ca să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău în toată roada ta și în tot lucrul mâinilor tale și de aceea să te bucuri !

חַג הַסֻּכֹּת תַּעֲשֶׂה לְךָ שִׁבְעַת יָמִים בְּאָסְפְּךָ מִֽגָּרְנְךָ וּמִיִּקְבֶֽךָ

וְשָׂמַחְתָּ בְּחַגֶּךָ אַתָּה וּבִנְךָ וּבִתֶּךָ וְעַבְדְּךָ וַאֲמָתֶךָ וְהַלֵּוִי וְהַגֵּר וְהַיָּתֹום וְהָאַלְמָנָה אֲשֶׁר בִּשְׁעָרֶֽיךָ

שִׁבְעַת יָמִים תָּחֹג לַיהוָה אֱלֹהֶיךָ בַּמָּקֹום אֲשֶׁר־יִבְחַר יְהוָה כִּי יְבָרֶכְךָ יְהוָה אֱלֹהֶיךָ בְּכֹל תְּבוּאָֽתְךָ וּבְכֹל מַעֲשֵׂה יָדֶיךָ וְהָיִיתָ אַךְ שָׂמֵֽחַ

ἑορτὴν σκηνῶν ποιήσεις σεαυτῷ ἑπτὰ ἡμέρας ἐν τῷ συναγαγεῖν σε ἐκ τοῦ ἅλωνός σου καὶ ἀπὸ τῆς ληνοῦ σου, καὶ εὐφρανθήσῃ ἐν τῇ ἑορτῇ σου σὺ καὶ ὁ υἱός σου καὶ ἡ θυγάτηρ σου ὁ παῖς σου καὶ ἡ παιδίσκη σου καὶ ὁ Λευίτης καὶ ὁ προσήλυτος καὶ ὁ ὀρφανὸς καὶ ἡ χήρα ἡ οὖσα ἐν ταῖς πόλεσίν σου, ἑπτὰ ἡμέρας ἑορτάσεις κυρίῳ τῷ θεῷ σου ἐν τῷ τόπῳ ᾧ ἐὰν ἐκλέξηται κύριος ὁ θεός σου αὐτῷ ἐὰν δὲ εὐλογήσῃ σε κύριος ὁ θεός σου ἐν πᾶσιν τοῖς γενήμασίν σου καὶ ἐν παντὶ ἔργῳ τῶν χειρῶν σου καὶ ἔσῃ εὐφραινόμενος

Și, mai ales, iată ce scrie în Exod:

Exod 34, 22:

Și Sărbătoarea Săptămânilor (Cinzecimea) s-o faci când seceri primul grâu, iar Sărbătoarea Recoltei și a Culesului s-o faci la capătul anului.

וְחַג שָׁבֻעֹת תַּעֲשֶׂה לְךָ בִּכּוּרֵי קְצִיר חִטִּים וְחַג הָֽאָסִיף תְּקוּפַת הַשָּׁנָֽה

… unde tecufa/ תְּקוּפָה înseamnă, de fapt… întorsul anului. Tecufa/ תְּקוּפָה este ciclul, mersul ciclic al timpului și al anului și aici, înseamnă revenirea, sfârșitul și, în același timp, începutul noului an… agricol !

Și Exod 23, 16:

Și (să ții) Sărbătoarea strângerii primelor roade ale muncii tale (Cinzecimea), roade ale semințelor pe care le-ai semănat pe câmp, și Sărbătoarea Culesului, la sfârșitul anului, când culegi roadele muncii tale de pe câmp.

וְחַג הַקָּצִיר בִּכּוּרֵי מַעֲשֶׂיךָ אֲשֶׁר תִּזְרַע בַּשָּׂדֶה וְחַג הָֽאָסִף בְּצֵאת הַשָּׁנָה בְּאָסְפְּךָ אֶֽת־מַעֲשֶׂיךָ מִן־הַשָּׂדֶֽה

… unde be-țeat ha-șana/ בְּצֵאת הַשָּׁנָה înseamnă … ieșirea, plecarea anului, de la verbul iața/ יָצָא , a ieși, a pleca.

Nu întâmplător Sukot cădea în luna tișri/ תִּשְׁרִי  – a șaptea lună. Asta pentru că ea  închidea ciclul sărbătorilor anului religios și agricol. Îl închidea în ziua de 22, ziua a opta și ultima, a sărbătorii, cu o adunare solemnă care cădea întotdeauna de șabat.

Și acum, câteva lămuriri care ne ajută să înțelegem atmosfera.

În primul rând, evreii veneau atât de mulți la Sărbătoarea Culesului ca să-I mulțumească lui Dumnezeu, Atotdătătorul, cu cea mai mare bucurie și recunoștință, pentru recolta pe care tocmai o strânseseră și pentru toate roadele pământului: cereale, fructe, legume, măsline și ulei, struguri și vin, și pentru pentru belșug și prosperitate. În treacăt să spunem că nu întâmplător Templul construit de Solomon a fost inaugurat în anul 1027 în timpul sărbătorii Culesului !

Și o făceau pe deplin împăcați: cu cinci zile înainte de Sukot tot evreul ținuse Iom Kipur / יוֹם כִּפּוּר – Ziua ispășirii, zi în care făcuse pace cu Dumnezeu.

Acum se puteau bucura în liniște, fără teamă sau vinovăție, de toate darurile Lui.

Așadar de Sukot vechii evrei Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru mâncare și pentru băutură, apă și vin, și, desigur, pentru viață, pentru că viață fără mâncare și apă nu există ! De aceea sacrificiile erau atât de bogate și de mărețe.

Iată cum sunt descrise în Numerii sacrificiile care se aduceau de Iom Kipur și de Sărbătoarea Culesului:

Numerii, 29, 7-39: În ziua a zecea a acestei luni să aveţi adunare sfântă, să postiţi şi nici un lucru să nu faceţi. Să aduceţi ardere de tot Domnului spre miros de bună mireasmă: un viţel, un berbec şi şapte miei de câte un an. La ei să aduceţi dar de pâine, făină de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă la viţel, două zecimi de efă la berbec și câte o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei. Iar din turma de capre să aduceţi un ţap jertfă pentru păcat, spre curăţirea voastră; acestea pe lângă jertfa pentru păcat din ziua curăţirii şi pe lângă arderea de tot cea necontenită cu darul ei de pâine şi turnarea (libația) ei, care se aduce după rânduială jertfă Domnului, spre miros cu bună mireasmă. În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea să aveţi iar adunare sfântă; nici un lucru să nu lucraţi şi să sărbătoriţi sărbătoarea Domnului şapte zile. În ziua întâi să aduceţi ardere de tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului: din cireadă, treisprezece viţei, iar din turmă, doi berbeci, paisprezece miei de câte un an; dar să fie fără meteahnă. Cu ei, ca dar de pâine, să se aducă făină de grâu frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă cu fiecare din cei treisprezece viței (tauri tineri-n.n.), două zecimi de efă cu fiecare din cei doi berbeci și câte o zecime de efă de fiecare din cei paisprezece miei; iar din turma de capre, un ţap, jertfă pentru păcat, peste arderea de tot necontenită şi darul ei de pâine cu turnarea (libația) ei. A doua zi să se aducă doisprezece viței, doi berbeci, paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă; Cu ei să se aducă dar de pâine şi turnare: la viței, la berbeci şi la miei, după numărul lor, cum e rânduit; iar din turma de capre, un ţap, jertfă pentru păcat; acestea să le aduceţi în afară de arderea de tot necontenită şi de darul de pâine cu turnarea ei. A treia zi să aduceţi unsprezece viței, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă; Şi cu ei dar de pâine şi turnare pentru viței, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, după rânduială; iar din turma de capre să aduceţi un ţap, jertfă pentru păcat, peste arderea de tot necontenită cu darul de pâine şi turnarea ei. A patra zi să aduceţi zece viței, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă; Cu ei să aduceţi dar de pâine şi turnare pentru vitei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala; iar din turma de capre să aduceţi un ţap, jertfă pentru păcat, pe lângă arderea de tot necontenită cu darul de pâine şi turnarea ei. În ziua a cincea să aduceţi nouă viței, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă; Şi cu ei dar de pâine şi turnare pentru viței, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala; iar din turma de capre să aduceţi un ţap, jertfă pentru păcat, peste arderea necontenită cu darul de pâine şi cu turnarea ei. În ziua a şasea să aduceţi opt viței, doi berbeci şi paisprezece miei, fără meteahnă; Şi cu ei dar de pâine şi turnare pentru viței, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala; iar din turma de capre, un ţap, jertfă pentru păcat, peste arderea de tot necontenită cu darul de pâine şi cu turnarea ei. În ziua a şaptea să aduceţi şapte viței, doi berbeci şi paisprezece miei fără meteahnă; Şi cu ei dar de pâine şi turnare pentru viței, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala; iar din turma de capre să aduceţi un ţap, jertfă pentru păcat, peste arderea de tot necontenită cu darul de pâine şi cu turnarea ei. În ziua a opta să aveţi încheierea sărbătorii; nici un lucru să nu lucraţi, Şi să aduceţi ardere de tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului: un viţel, un berbec şi şapte miei fără meteahnă. Şi cu ei dar de pâine şi turnare pentru viţel, pentru berbec şi pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala. Iar din turma de capre să aduceţi un ţap, jertfă pentru păcat, pe lângă arderea de tot necontenită cu darul de pâine şi cu turnarea ei. Acestea să le aduceţi Domnului la sărbătorile voastre, pe lângă arderile de tot ale voastre cu darurile de pâine ale voastre şi cu turnările voastre şi jertfele voastre de bună voie, pe care le aduceţi după făgăduinţă sau din evlavie”./ Trad. Biblia Sinodală

Și de aceea Iisus le spune pelerinilor că nu jertfele cele bogate și nu turnările, adică libațiile, le sunt lor de folos, ci darul Duhului Sfânt pe care-l vor primi dacă vor crede în El, adevăratul Trimis al lui Dumnezeu. Aici să spunem că sensul cuvântului profet, cum Îl numeau unii, nu este cel de prooroc, adică de clarvăzător, care are darul profeției, ci de Trimis al lui Dumnezeu cu un mesaj de îndreptare.

Nu întâmplător orbul din naștere, care a început să vadă după ce Iisus i-a uns ochii cu salivă și pământ, lângă bazinul Siloam, le spune fariseilor din Sanhedrin că Iisus este profet, un navi/נָבִיא.

Și, iarăși, ca să putem înțelege bine discursul lui Iisus trebuie să știm că de Sukot aveau loc două ceremonii: a apei și a luminii.

Ceremonia apei era, de fapt, o răgăciune pe care preoții o aduceau pentru ploaie. Ea se repeta în fiecare zi, timp de șase zile (nu în prima și nu în a opta zi, când era șabat). Să vedem cum se desfășura ea în ziua a șaptea, când era mai specială.

În ziua a șaptea, marele Preot mergea să scoată apă din bazinul Siloam (unde se vărsa pârâul Ghihon) cu o cană de aur, când se aducea sacrificiul de dimineață.

Probabil, aceasta este ziua în care Iisus striga în Templu, în picioare, ca să fie văzut și auzit: „dacă cuiva îi e sete să vină la Mine și să bea” ! Se referea, desigur, cum explică ultimul autor al Evangheliei, elinul, la Duhul Sfânt pe care aveau să-l primească toți cei care aveau să creadă în ideile și promisiunile Lui ! Ziua cea mai mare a sărbătorii ! Și probabil, era înainte sau după ceremonia apei, pentru că în timpul ei n-ar fi fost cu putință.

Marele preot se întorcea în Templu cu cana în mâini, trecând printre pelerinii care aveau  într-o mână un buchet format din crenguțe de mirt, ramuri de salcie și una de palmier, buchet numit  lulav/ לולב, adică ramură, și în cealaltă o lămâie sau un citru,  tot un neam de lămâie, simboluri ale belșugului, ale rodniciei, așa cum crenguțele au rostul de a aduce rodirea în natură.

Salcia era un simbol al apei care nu seacă și, prin urmare, alunga seceta și aducea ploaia.

Iată cum descrie Leviticul Sărbătoarea Culesului:

Levitic, cap. 23, 34-44: “Spune fiilor lui Israel: Din ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea începe sărbătoarea corturilor; şapte zile să sărbătoreşti în cinstea Domnului. În ziua întâi va fi adunare sfântă; nici o muncă să nu faceţi. Şapte zile să aduceţi jertfă Domnului şi în ziua a opta va fi adunare sfântă; să aduceţi arderi de tot Domnului: aceasta este încheierea sărbătorii; nici o muncă să nu faceţi. Acestea sunt sărbătorile Domnului, în care trebuie să se ţină adunările sfinte, ca să aducă jertfe Domnului, ardere de tot, prinos de pâine, jertfe junghiate şi turnări, fiecare din ele la ziua hotărâtă; Afară de zilele de odihnă ale Domnului, afară de darurile voastre, afară de toate afierosirile voastre şi afară de tot ce aduceţi din evlavie şi daţi Domnului, În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, când vă strângeţi roadele pământului, să sărbătoriţi sărbătoarea Domnului şapte zile: în ziua întâi este odihnă şi în ziua a opta iară este odihnă. În ziua întâi să luaţi ramuri de copaci frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunzele late şi sălcii de râu şi să vă veseliţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, şapte zile. (וּלְקַחְתֶּם לָכֶם בַּיֹּום הָרִאשֹׁון פְּרִי עֵץ הָדָר כַּפֹּת תְּמָרִים וַעֲנַף עֵץ־עָבֹת וְעַרְבֵי־נָחַל וּשְׂמַחְתֶּם לִפְנֵי יְהוָה אֱלֹהֵיכֶם שִׁבְעַת יָמִֽים/ Și să luați în prima zi fructele pomilor celor mai frumoși și mai împodobiți și ramuri de palmieri și crengi din copaci cu coroană bogată și sălcii de la râu și să vă bucurați dinaintea Domnului Dumnezeului vostru șapte zile – trad. ZLH) Să prăznuiţi sărbătoarea aceasta a Domnului şapte zile în an: acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru. În luna a şaptea să o prăznuiţi. Să locuiţi şapte zile în corturi; tot israelitul băştinaş să locuiască în corturi, Ca să ştie urmaşii voştri că în corturi am aşezat Eu pe fiii lui Israel, când i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. Astfel a grăit Moise fiilor lui Israel despre sărbătorile Domnului./Trad. Biblia Sinodală.

LULAV SI CITRUlulav și citru

CITRUcitru, Citrus medica

Marele Preot se întorcea chiar în momentul în care preoții începeau să pună pe altar, la fript, bucățile de carne ale animalelor jertfite. Când intra în curtea preoților,  prin Poarta Apei, Marele Preot era întâmpinat de ceilalți preoți ai Templului, cu trei cântări de trompetă.

Apa o vărsa într-un bazin pe altar, de unde se scurgea la picioarele altarului. În același timp vărsa și vinul într-un alt bazin, tot de pe altar.

Ceremonia turnării apei și vinului (libația) era însoțită de muzici instrumentale și de cântarea Hallel, adică de lectura cântată a Psalmilor de Laudă, Psalmi 112-117. În acest timp pelerinii își agitau lulav-ul spre altar.

Întreaga ceremonie a apei se făcea ca o chemare a ploii și sigur le amintea de cuvintele lui Isaia (12,3):

Și v-ați scos apă cu bucurie din izvoarele mântuirii

וּשְׁאַבְתֶּם־מַיִם בְּשָׂשֹׂון מִמַּעַיְנֵי הַיְשׁוּעָֽה

unde ieșua/ יְשׁוּעָהînseamnă mântuire.

Sunt cuvintele pe care Iisus le are în minte când spune: dacă însetați, veniți la Mine pentru că Eu sunt Mântuirea !

De altfel, în toate zilele în care se aducea apă din Siloam ca să se facă libația, preoții înconjurau, în procesiune, altarul cântând versetul 25 din Psalmul 117:

Acum, rogu-Te, Doamne, mântuiește-mă. Acum, rogu-Te, Doamne, sporește-mi mie toate !

(sau, așa cum traduce Biblia Sinodală: O, Doamne, mântuieşte ! O, Doamne, sporeşte !)

אָנָּא יְהוָה הֹושִׁיעָה נָּא אָֽנָּא יְהוָה הַצְלִיחָה נָּֽא

În a șaptea zi, spre deosebire de celelalte, înconjurarea altarului avea loc de șapte ori.

Și acum despre Ceremonia Luminii, la care Iisus se gândește atunci când spune: Eu sunt lumina lumii !

În paralel cu libația, timp de șase zile, în Templu avea loc ceremonia luminii.

La sfârșitul primei zile, 15 tișri, care era, de fapt, începutul celei de-a doua zile, 16 tișri, și timp de 5 zile, în curtea femeilor, în Templu, se instalau patru candele mari de aur, fiecare cu patru cupe de aur. Patru tineri din familii sacerdotale  se urcau pe o scară cu căni mari de ulei ca să umple cele 16 cupe. Fitilele erau făcute din hainele uzate ale preoților.

Se spune că luminile se vedeau de departe și luminau bine curțile caselor din Ierusalim.

Bărbații dansau cu torțe aprinse și cântau cântări de laudă, acompaniați de instrumente muzicale.

Iisus le spune pelerinilor, simplu, că nu-i nevoie de toate acestea, că nu trebuie să omoare animale, să taie crengile cele mai stufoase și să facă libație de apă și vin, că ajunge să-și jertfească, adică să-și închine, să-și dedice mintea și sufletul lui Dumnezeu și să trăiască după noua Lege, cea a lui Hristos.

Pentru că El este cel care le va dărui totul pentru a trăi: mâncare, apă, vin și, mai ales, duh ! De aceea le spusese că El este pâinea/mâncarea și băutura cea adevărată, adică cea care dăruiește nemurirea ! Și, desigur, lumina cunoașterii ! Și asta, folosindu-se de limbajul misteriilor ! Oare de ce ? Pentru că știa că cei care aveau să-I răspândească învățătura aveau să fie… elinii !

IISUS SUKOT 4

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Mai întâi de toate, buzunarul /El bolsillo, lo primero

Etiquetas

, , , ,

TRUMP MELANIA 1Mai întâi de toate, buzunarul  Washington, Diana Negre

Încă nu-și încheiase președintele Donald Trump prima călătorie internațională, când atenția națiunii s-a desprins de persoana și periplul său pentru a se concentra asupra a ceea ce într-adevăr o interesează : situația economică.

În timp ce Trump participa la reuniunea NATO de la Bruxelles, mijloacele de informare în masă din SUA dedicau mai mult spațiu și timp reformei sistemului medical și pieței muncii americane, decât întrevederii cu Papa, apelului adresat aliaților atlantici de a îndeplini angajamentul de a aloca 2% din PNB cheltuielilor de apărare, sau chiar scurgerilor de informații lăsate de serviciile secrete americane, în legătură cu atentatul de la Manchester. Nici măcar respingerea dintre mâinile cuplului Donald și Melania Trump, care a acaparat atât de mult spațiu pe ecranele europenilor, nu a avut alt ecou în America, decât cel din „presa mondenă” sau din rețelele sociale.

TRUMP BRUXELLES 1

TRUMP BRUXELLES 2

Desigur, s-au oferit detalii în legătură cu toate aceste lucruri, dar, începând cu joia trecută, pe prim plan a rămas reforma sistemului medical, după ce Oficiul Bugetelor (CBO,  Congressional Budget Office) din Congresul american a dat publicității un raport în care se semnalează că propunerile lui Trump vor lăsa fără asigurări 14 milioane de persoane, care erau asigurate în timpul președinției lui Barack Obama.

Fără îndoială că aceste cifre se pretează la mai multe interpretări și sunt, la rândul lor, produsul unor modalități de a pune problema, cu care nu toată lumea este de acord, până într-acolo încât, chiar în rândurile republicanilor există serioase îndoieli în legătură cu imparțialitatea OCB.

De asemenea, au reizbucnit dezbaterile asupra bugetului, în general, și a posibilităților de creștere economică. Experții dau asigurări că Trump nu-și va putea atinge obiectivul de a  redresa finanțele, atâta timp cât economia nu va crește cel puțin cu 3%, ceea ce, pentru moment, pare a fi foarte dificil.

Cauzele acestei dificultăți diferă foarte mult de cele care frânează creșterea economiilor europene : în SUA, nu lipsesc locurile de muncă, ci muncitorii, iar economiștii se străduiesc să sporească forța de muncă, cu toate că, până acum, nu au găsit nicio formulă eficientă.

Forța de muncă americană, adică populația între 16 și 65 de ani, se ridică, teoretic, la 206 milioane de persoane. Dar, vreo 45 de milioane nu muncesc și nici nu vor să muncească. Aceasta înseamnă că doar 160 de milioane sunt angajați undeva sau sunt șomeri. Mai precis, 153 de milioane lucrează, iar 7 milioane sunt șomeri, ceea ce reprezintă un șomaj de 4%, o cifră care, în țările dezvoltate, înseamnă ocupare deplină.

Chiar și printre adolescenți și tineri, grupul care, în general, găsește mai greu de lucru, șomajul este de doar 14.7%.

Pe de altă parte, cei care muncesc, în loc de 40 de ore cât ar trebui, lucrează doar 36 de ore, săptămânal.

Rațiunile pentru care atât de multă lume s-a lăsat de muncă nu sunt prea clare, iar interpretarea lor reflectă pozițiile politice divergente : pentru democrați, nu sunt suficiente  stimulente și ar fi nevoie să se mărească salariile – cu toate că salariul mediu, cu 26 de dolari pe oră, ridică veniturile medii la 4.000 de euro, pe lună. Pentru conservatori, este vorba de un exces de protecție socială, doarece lumea trăiește din alocații pentru alimente, pentru tratamente medicale sau alocații pentru familie, și preferă să stea acasă.

Este o situație care pune și mai mult pe tapet reforma sistemului medical, deoarece populația sub 65 de ani poate să obțină o asigurare bună doar dacă muncește : întreprinderile sunt cele care o plătesc ca parte din salariu. Însă, reforma din anul 2009 permite obținerea acestei asigurări la un preț foarte mic pentru șomeri, astfel încât stimulentul pentru a munci dispare.

Între timp, piața imobiliară, care a declanșat depresiunea de acum nouă ani, și-a revenit. Prețurile actuale sunt mai mari decât cele de dinaintea crizei, iar problema este, acum, oferta scăzută, ceea ce va duce la o scumpire și mai mare. Cei care pot, se grăbesc să-și cumpere casă, deoarece prețurile și ratele se vor scumpi pe zi ce trece.

O expresie în engleza americană spune că, atunci când o economie în creștere are nevoie de tot mai mulți muncitori, „problema e sănătoasă”. Iar dacă, într-adevăr, creșterea va continua și economia va prospera, cel câștigat va fi Trump: compatrioții săi îi vor ierta toate izbucnirile necontrolate și vulgaritățile, dacă le va umple buzunarele.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

   TRUMP PAPA 1

El bolsillo, lo primero              Washington, Diana Negre

El presidente Donald Trump todavía no había concluido su primer viaje internacional cuando la atención del país ya se había desviado del  mandatario y su periplo para concentrarse en lo que realmente le interesa, que es la situación económica.

Mientras Trump se reunía con los países de la OTAN, en Bruselas, los medios informativos norteamericanos dedicaban más espacio a la reforma sanitaria y el mercado laboral que a la entrevista con el Papa, al llamamiento a los aliados atlánticos para que cumplan con su compromiso de destinar el 2% de su PNB a los gastos de defensa o incluso las filtraciones de los servicios secretos norteamericanos en torno al atentado de Manchester.  Ni siquiera el supuesto desencuentro de las manos de Donald y Melania Trump, que tanto espacio ocupó en las pantallas europeas, tuvo apenas eco aquí, fuera de la “prensa del corazón” o las redes sociales.

TRUMP MELANIA 2

TRUMP BRUXELLES 3

TRUMP PAPA 2

Ciertamente se dieron detalles de todas estas cosas, pero desde el jueves estaban ya todos consumidos por la reforma sanitaria, después de que la Oficina de Presupuestos (CBO, o Congressional Budget Office) del Congreso divulgara un informe según el cual las propuestas de Trump dejarán sin seguro a 14 millones de personas que lo habían conseguido durante la presidencia de Barack Obama.

Naturalmente, estas cifras se prestan a muchas interpretaciones y son, a su vez, producto de planteamientos que no todos comparten, hasta el punto de que, en las filas republicanas, muchos dudan de la supuesta imparcialidad de OCB.

También ha resurgido el debate en cuanto al presupuesto en general y las posibilidades de crecimiento. Los expertos nos aseguran que Trump no podrá conseguir su objetivo de sanear las finanzas públicas mientras la economía no crezca  un 3% como mínimo, algo que, de momento, parece muy difícil.

Las razones para esta dificultad son muy diferentes de las que frenan el crecimiento de las economías europeas: En Estados Unidos lo que falta no es trabajo, sino trabajadores y los economistas están tratando de conseguir que la fuerza laboral aumente, aunque, por el momento, no parecen haber dado con ninguna fórmula eficaz.

La fuerza laboral norteamericana, es decir, la población comprendida entre los 16 y los 65 años, es teóricamente, de unos 206 millones de personas. Pero, nada menos que 45 millones de ellos ni trabajan, ni quieren trabajar, pues son tan solo 160 millones los que están empleados o desempleados. Exactamente, hay 153 millones con empleo y 7 millones en el paro, lo que representa tan solo un 4% de parados, un índice que en los países desarrollados se considera como de pleno empleo.

Incluso entre los adolescentes y jóvenes, el grupo que en general tiene más dificultades para encontrar trabajo, tan solo hay un 14.7% de parados.

Por otra parte, los que tienen trabajo no cumplen en realidad con las 40 horas teóricas de la semana laboral, sino que tan solo trabajan unas 36.

Las razones para que tanta gente haya abandonado el mercado laboral no están muy claras y su interpretación refleja las divergentes posiciones políticas: para los demócratas, no hay suficientes incentivos y es necesario aumentar los salarios –aunque la media salarial, con 26 $ hora, pone el ingreso medio en alrededor de los 4.000 euros mensuales. Para los conservadores, se trata de un exceso de protección social, pues la gente vive de la sopa boba con subsidios para alimentos, para tratamiento médico o para ayuda familiar y prefiere quedarse en casa.

Es una situación que da todavía más protagonismo a la reforma sanitaria, pues la gente menor de 65 años tan solo puede conseguir un buen seguro médico a través de su trabajo, ya que la mayoría de las empresas ofrecen esta prestación como parte del salario. Pero, la reforma del año 2009 permite obtener este seguro a bajo precio a las personas desocupadas, de forma que el incentivo para trabajar desaparece.

Entre tanto, el mercado inmobiliario que produjo la casi depresión de hace nueve años, se ha recuperado de tal forma que los precios superan ya los anteriores a la crisis y el principal problema es que las ventas han bajado por falta de inventario, de forma que los precios van subiendo como la espuma y quienes pueden se apresuran a comprar antes de que suban más y de que las hipotecas se encarezcan.

Como reza una expresión norteamericana, eso de necesitar más trabajadores para una economía que quiere crecer “es tener un buen problema”. Y si, efectivamente, el empuje sigue y la economía va adelante, Trump será el gran beneficiado: sus compatriotas le perdonarán los exabruptos y vulgaridades en aras de que les rellene los bolsillos.

TRUMP PAPA 3

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?

Etiquetas

,

A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?

De oriunde s-ar privi, panorama socialistă este îngrijorătoare. În bogata Germanie, Partidul Social-Democrat nu își revine nici după ce și-a schimbat  conducătorul (a pierdut 3 alegeri regionale cu Martin Schulz), iar, în Grecia cea sărăcită, ultra-socialismul lui Tsipras se menține la putere doar cu ajutorul extremei drepte.

Martin SchulzMartin Schulz

TsiprasAlexis Tsipras, primul-ministru al Greciei

În Marea Britanie, laburiștii nu se apropie de Tories nici cu „brexit”, nici cu plebiscitul separatist scoțian; în Franța, Valls, fost prim ministru al unui guvern socialist, declară că partidul acesta este depășit; iar, grijile Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol sunt arhicunoscute, nu mai necesită comentarii.

Pedro Sánchez  Pedro Sánchez, din nou secretar general al PSOE

În SUA, democrații (versiunea americană îndepărtată a ideilor socialiste europene) cad în fața lui Trump…In Egipt și Irak, socialismul musulman de abia reușește să se neliniștească pe el însuși, în timp ce în Balcani, partidele socialiste – atât când sunt la putere, cât și când se află în opoziție –  strălucesc prin corupție și cârdășie cu mafiile naționale.

Dragnea si Ponta

Amplitudinea dramei socialiste arată că fenomenul nu are doar niște rădăcini locale. Din contră, totul arată spre o cauză unică: conducătorii socialiști s-au culcat pe lauri și, de foarte multă vreme, nu au o ideologie nouă, adusă la zi cu programe, analize și oferte de soluții pentru o lume care nu se mai aseamănă deloc cu societatea secolului al optsprezecelea, când a apărut și s-a dezvoltat socialismul.

Această pierdere a tempo-ului este cu atât mai cruntă, cu cât ideologiile extreme (care nu sunt în stare să se adapteze) cum este comunismul chinez, au reușit, pe muchie de cuțit, să păstreze în vitrină decalogul marxist, în timp ce practicau, pe tăcute, o economie de piață de pe urma căreia oamenii se îmbogățesc, ceea ce, de fapt, vrea toată lumea.

Dar, este evident că într-o societate foarte avansată, bogată și superindustrializată, cum este societatea occidentală, un pragmatism ca în China nu este suficient. Situația actuală din lumea occidentală necesită o analiză profundă a realităților sociale și a viitorului economic din această zonă a lumii. Și, ceea ce este și mai important : este nevoie, acum, de gânditori clarvăzători care să tragă concluzii din aceste analize, pentru a oferi celor defavorizați, dar, mai ales celor nedumeriți, un model de societate incomparabil mai bun decât cel actual. Acea masă a cetățenilor nedumeriți – care formează o majoritate imensă – care vede cum partidul purcede la cucerirea puterii în numele celor defavorizați (adevărații săraci se află, în prezent, în lumea a treia), dar, uită imediat de ei. După ce cuceresc puterea, nici nu le mai dă prin gând să le facă și lor viața ceva mai ușoară.

Aproape că s-ar putea spune că situația este mai amară decât în depotismul iluminat („totul pentru popor, dar, fără popor”), deoarece, în ziua de azi, oferta socialistă este mai degrabă „…totul în numele poporului…dar, dacă dați de popor, nu vreau să știu…”

Desigur, în tabăra conservatorilor necazurile sunt asemănătoare, dar consecințele politice, întrucât sunt niște mașinării care purced la cucerirea puterii mai mult pentru a o deține decât pentru a aborda și înfăptui mari reforme, sunt mai mici, deoarece ei nu se prezintă la competiția electorală folosindu-se de iluzii și promisiuni sociale.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: Valentí Popescu … precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?

Se mire a dónde se mire, el panorama socialista es inquietante. En la rica Alemania el SPD no levanta cabeza ni cambiando de líder (ha perdido 3 comicios estatales seguidos con Shulz) y en la depauperada Grecia el socialismo ultra de Tsipras sólo sobrevive en el poder gracias a la alianza con la ultra derecha. En Gran Bretaña los laboristas no se acercan a los Tories ni con “brexit”, ni con los plebiscitos separatistas escoceses; en Francia, Valls, ex jefe de Gobierno socialista, declara fenecido al partido; y de las angustias de nuestro socialismo ya ni hablo de puro conocido. En los EEUU, los demócratas (lejana versión estadounidense del ideario socialista europeo) sucumben ante Trump…En Egipto y el Irak, el socialismo musulmán apenas logra inquietarse a sí mismo y en los Balcanes los partidos socialistas – tanto cuándo tienen el poder, cómo cuando están en la oposición – brillan casi exclusivamente por el nivel de corrupción y los maridajes con las mafias nacionales.

Jeremy Corbyn, Labour Party of Great BritainJeremy Corbyn, Labour Party of Great Britain

Manuel VallsManuel Valls

La extensión y generalización del drama socialista impiden buscarle raíces locales al fenómeno. Por el contrario, todo apunta a una sola causa : los dirigentes del socialismo se han dormido en los laureles y llevan demasiado tiempo sin aportar una ideología nueva, sin un “aggiornamento” de programas, análisis y ofertas de soluciones a un mundo que no se parece ni por los forros a la sociedad decimonónica en que nació y creció el socialismo.

Esta pérdida del compás resulta tanto más cruenta cuando ideologías extremas (y, por tanto, nada aptas a acomodamientos) como el comunismo chino han sido capaces de caminar sobre el filo de la navaja y mantener en la vitrina el decálogo marxista, pero practicando a la chita callando una economía de mercado en casa que le permite a la gente enriquecerse, que es lo que en el fondo quieren todos.

Es evidente que en una sociedad avanzadísima, rica y súper industrializada como la atlántica no basta con un pragmatismo a la china. La situación actual del mundo atlántico requiere análisis profundos de la realidad social y el porvenir económico de esta zona del mundo. Y más importante aún : ahora se necesitan pensadores clarividentes que saquen las consecuencias de esos análisis para ofrecerle a la gente desfavorecida y, por encima de todo, a la gente perpleja un modelo de sociedad mucho mejor que el actual. Y es que es la masa de ciudadanos perplejos – que es la inmensa mayoría – que ve cómo el partido va a la conquista del poder en nombre de los menos favorecidos (los pobres de verdad son, hoy en día, los del tercer mundo) olvidándose de ellos. Es un asalto al poder sin intentar ni por asomo usar ese poder para hacerles a ellos la vida más fácil y comprensible.

Casi se podría decir que es una situación más amarga que la del despotismo ilustrado (“todo para el pueblo, pero sin el pueblo”) porque, hoy en día, la oferta socialista parece ser la de “…todo en nombre del pueblo…y si encuentran al pueblo, que no me lo digan…”

Es obvio que en el bando conservador las cuitas son muy parecidas, pero las consecuencias políticas de ser unas máquinas que van a la conquista del poder por tener el poder más que por abordar grandes y difíciles reformas han sido menores porque no acuden a la liza electoral enarbolando banderas de ilusiones y promesas sociales.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU