ADEVĂRATUL BREXIT/EL AUTÉNTICO BREXIT

Etiquetas

, , , , , ,

CANALUL MANECII 2Tunelul din Canalul Mânecii

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

ADEVĂRATUL BREXIT

Adevăratul brexit, cel hotărât de Dumnezeu și nu de o infimă majoritate de britanici care a despărțit, materialmente, și nu numai politic, Marea Britanie de Vechiul Continent, nu a avut loc anul acesta, ci acum 160.000 de ani.

Această preistorie geologică a desprinderii Insulelor Britanice de Continentul lor a fost confirmată de abia acum, cu toate că a fost intuită pe la mijlocul secolului trecut, când au început studiile geologice pentru construirea tunelului feroviar submarin care unește, în prezent, Marea Britanie cu restul Europei.

Geologii au descoperit, atunci, pe fundul Canalului Mânecii, gropi străvechi pline cu sedimente, adică un fenomen submarin ciudat, dar care prezentau mari asemănări cu golurile terestre produse de cataractele de pe uscat.

Presupunerile de atunci au fost confirmate acum de studii internaționale asupra subsolului Canalului Mânecii.

DOVER 3Stâncile Albe de la Dover – White cliffs of Dover

Conform acestor studii, în urmă cu 450.000 de ani, Insulele Britanice erau unite de restul Europei printr-un mare pod de calcar, care despărțea apele Mării Nordului de cele ale Atlanticului. Cu toate că calcarul este foarte fărâmicios și se deteriora treptat de creșterile și scăderile nivelului apelor din cauza glaciațiunilor, acest pod-dig a rezistat până acum 160.000 de ani. În tot acest răstimp, râurile care îl străbăteau de la est la vest nu se vărsau lin în Atlantic, ci coborau năvalnic în forma unor enorme cascade pe malurile atlantice.

Până când, acum 160.000 de ani, presiunea enormă a apelor Mării Nordului a deschis breșe prin foarte fisuratul pod de calcar, slobozind un șuvoi furibund de ape învolburate, care, încet, încet, a luat toată masa de roci care unea Insulele Britanice cu Europa. Rocile albe de la Dover sunt o dovadă a faptului că acel pod a existat.

Aceasta este istoria adevăratei desprinderi britanice de restul Europei. A fost o desprindere geologică și definitivă. Brexit-ul doamnei Theresa May  este doar politic, ori în politică, nimic nu este definitiv.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 CANALUL MANECIICanalul Mânecii

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

 EL AUTÉNTICO BREXIT

El auténtico brexit, el que quiso Dios y no una ínfima mayoría de británicos y que separó material y no sólo políticamente a Gran Bretaña del Viejo Continente, no se produjo este año sino hace 160.000 años.

Esa prehistoria geológica de la ruptura entre las Islas Británicas y su Continente ha sido confirmada apenas ahora, si bien ya fue intuida a mediados del siglo pasado, cuando comenzaron los estudios geológicos previos a la construcción del túnel ferroviario submarino que une Gran Bretaña con el resto de Europa.

Los geólogos descubrieron entonces en el fondo del Canal de la Mancha unas enormes fosas muy antiguas rellenas de sedimentos que resultaban misteriosas como fenómeno submarino, pero en cambio se asemejaban enormemente a los socavones terrestres que producen las grandes cataratas en tierra firme.

CANALUL MANECII.3 jpgCanal de la Mancha

DOVER 1Acantilados Blancos de Dover (White cliffs of Dover)

Las sospechas de entonces se han visto confirmadas ahora  por estudios internacionales recién terminados del subsuelo del Canal de la Mancha.

Según estos informes, ya hace 450.000 años las Islas Británicas y el resto de Europa estaban unidas por un enorme puente calcáreo que, además, separaba las aguas del Mar del Norte de las del Atlántico. Y si bien la piedra caliza es muy frágil y se iba deteriorando mucho con las crecidas y bajadas del nivel de los mares a causa de las glaciaciones, ese puente-dique aguantó hasta hace 160.000 años. Durante ese periodo de tiempo los ríos que lo cruzaban de este a oeste no desembocaban suavemente en el Atlántico, sino que se precipitaban en forma de enormes cascadas sobre las riberas atlánticas.

Finalmente, hace 160.000 años, la enorme presión de las aguas del Mar del Norte acabó por abrir brechas en el ya muy cascado puente calcáreo, soltando un chorro furibundo de aguas revueltas que fueron llevándose poco a poco toda la masa rocosa que había unido las Islas Británicas con Europa. Las rocas blancas de Dover son un testimonio de la existencia de aquél puente.

Esta es la historia del auténtico apartamiento británico del resto de Europa. Fue geológico y definitivo. Lo del brexit de la señora May es político y en política no hay nunca nada definitivo

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI

Etiquetas

, , , , , ,

TOMA 3

Paracletul sau Mângâietorul – a treia persoană a Sfintei Treimi ?

În această Duminică, se citesc, la liturghie, două fragmente din Evanghelia lui Ioan: 15, 17-27;16, 1-2 și Ioan 20, 19-31. Ele sunt importante pentru că aici au aflat Părinții Bisericii (Tradiția creștină) o referire la Sfânta Treime și pentru … doctrina iubirii, cea mai importantă pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, de fapt, singura, pentru că în ea se cuprind toate celelalte porunci sau legi ale Lumii lui Dumnezeu.

Iată primul text:

Ioan 15, 17-27: Toate acestea vi le poruncesc ca să vă iubiți unii pe alții. Dacă lumea vă urăște, (să) știți că pe Mine M-a urât mai înainte de a vă urî pe voi. Dacă erați din lume, lumea v-ar fi iubit ca pe ai săi (ca pe unii ce-i aparțin); cum, însă, nu sunteți din lume, pentru că Eu v-am ales (și v-am scos) din lume (ca să fiți ai Mei), lumea vă urăște (simțindu-vă străini de ea). Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: nu este servul mai mare decât stăpânul său; dacă pe Mine M-au prigonit și pe voi vă vor prigoni; dacă cuvântul Meu l-au spionat și pe al vostru îl vor spiona. Dar, vor face toate acestea din pricina numelui Meu, pentru că nu L-au cunoscut pe cel ce M-a trimis. Dacă n-aș fi venit și dacă nu le-aș fi vorbit, păcat n-ar fi avut, dar acum (că am venit și le-am vorbit) nu mai au nici o scuză pentru păcatul lor. Cel care Mă urăște pe Mine îl urăște și pe Tatăl Meu. Dacă n-aș fi făcut pentru ei toate câte le-am făcut, lucruri pe care nimeni altcineva nu le-a mai făcut, păcat n-ar fi avut. Dar acum M-au văzut și M-au urât, și pe Mine și pe Tatăl Meu. Dar, (toate se întâmplă) ca să se împlinească cuvântul scris în Legea lor: „pe nedrept M-au urât”. Când va veni Mângâietorul, pe care Eu vi-l voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, cel care purcede de la Tatăl, el va mărturisi despre Mine; și voi mărturisiți, pentru că de la început sunteți cu Mine.

Ioan 16, 1-2: V-am spus toate aceste lucruri ca să nu vă poticniți (să vă speriați și să dați înapoi). V-am făcut (să fiți) izgoniți din sinagogă (excomunicați), dar vine vremea când oricine vă ucide va crede că vă aduce jertfă lui Dumnezeu și că omorându-vă, Îl slujește pe El.

Ioan, 15, 17-27: Ταῦτα ἐντέλλομαι ὑμῖν, ἵνα ἀγαπᾶτε ἀλλήλους. Εἰ ὁ κόσμος ὑμᾶς μισεῖ, γινώσκετε ὅτι ἐμὲ πρῶτον ὑμῶν μεμίσηκεν. εἰ ἐκ τοῦ κόσμου ἦτε, ὁ κόσμος ἂν τὸ ἴδιον ἐφίλει· ὅτι δὲ ἐκ τοῦ κόσμου οὐκ ἐστέ, ἀλλ’ ἐγὼ ἐξελεξάμην ὑμᾶς ἐκ τοῦ κόσμου, διὰ τοῦτο μισεῖ ὑμᾶς ὁ κόσμος. μνημονεύετε τοῦ λόγου οὗ ἐγὼ εἶπον ὑμῖν· οὐκ ἔστι δοῦλος μείζων τοῦ κυρίου αὐτοῦ. εἰ ἐμὲ ἐδίωξαν, καὶ ὑμᾶς διώξουσιν· εἰ τὸν λόγον μου ἐτήρησαν, καὶ τὸν ὑμέτερον τηρήσουσιν. ἀλλὰ ταῦτα πάντα ποιήσουσιν ὑμῖν διὰ τὸ ὄνομά μου, ὅτι οὐκ οἴδασι τὸν πέμψαντά με. εἰ μὴ ἦλθον καὶ ἐλάλησα αὐτοῖς, ἁμαρτίαν οὐκ εἶχον· νῦν δὲ πρόφασιν οὐκ ἔχουσι περὶ τῆς ἁμαρτίας αὐτῶν. ὁ ἐμὲ μισῶν καὶ τὸν πατέρα μου μισεῖ. εἰ τὰ ἔργα μὴ ἐποίησα ἐν αὐτοῖς ἃ οὐδεὶς ἄλλος πεποίηκεν, ἁμαρτίαν οὐκ εἶχον· νῦν δὲ καὶ ἑωράκασι καὶ μεμισήκασι καὶ ἐμὲ καὶ τὸν πατέρα μου. ἀλλ’ ἵνα πληρωθῇ ὁ λόγος ὁ γεγραμμένος ἐν τῷ νόμῳ αὐτῶν, ὅτι ἐμίσησάν με δωρεάν. ὅταν δὲ ἔλθῃ ὁ παράκλητος ὃν ἐγὼ πέμψω ὑμῖν παρὰ τοῦ πατρός, τὸ Πνεῦμα τῆς ἀληθείας ὃ παρὰ τοῦ πατρὸς ἐκπορεύεται, ἐκεῖνος μαρτυρήσει περὶ ἐμοῦ·  καὶ ὑμεῖς δὲ μαρτυρεῖτε, ὅτι ἀπ’ ἀρχῆς μετ’ ἐμοῦ ἐστε.

Ioan 16, 1-2: ΤΑΥΤΑ λελάληκα ὑμῖν ἵνα μὴ σκανδαλισθῆτε. ἀποσυναγώγους ποιήσουσιν ὑμᾶς· ἀλλ’ ἔρχεται ὥρα ἵνα πᾶς ὁ ἀποκτείνας ὑμᾶς δόξῃ λατρείαν προσφέρειν τῷ Θεῷ.

CINACina cea de Taină, icoană din secolul al XIV-lea, Vatoped, Muntele Athos

PREGĂTIREA PENTRU APOSTOLAT: VĂ VOR UCIDE CREZÂND CĂ-L SLUJESC PE DUMNEZEU

Iisus și-a încheiat Cina, cu cei doisprezece ucenici, din ajunul Paștelui și îi pregătește, probabil tot în hanul în care au cinat sau altundeva, Ioan nu ne spune, pentru… apostolatul lor.

Încearcă să le spună că au o misiune, aceea de a-I răspândi Cuvântul, adică învățătura, să-i avertizeze că nu le va fi deloc ușor și că vor fi spionați (aici verbul tireo/ τηρέω are sensul de a spiona, a pândi), pândiți și vânați, când vor aduna mulțimile în jurul lor și vor ține predici, în numele Lui.

Știm că Fariseii își trimiteau agenții, iscoadele, la predicile lui Iisus, să le raporteze tot ce spune și tot ce face. Așa L-au și putut judeca și executa ca blasfemiator: spunea despre El că este Fiul lui Dumnezeu, adică Dumnezeu întrupat ! De aceea, Maestrul își previne ucenicii, viitorii apostoli, că și ei vor fi ascultați când vor predica și că vor fi … raportați ca … eretici ! Asta înseamnă: dacă cuvântul Meu l-au spionat și pe al vostru îl vor spiona. Cuvânt înseamnă, aici, predică.

Îi mai previne că vor fi urâți de evreii care n-au crezut în venirea lui Iisus ca Hristos-Mesia, Unsul-Trimisul lui Dumnezeu. Evreii care rămăseseră la… Legea lor… cea veche ! Și aici citează aproape versuri din psalmi:

Din Psalmul 35,19/34,18:

Să nu se bucure pe seama mea cei care mă dușmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc fără pricină și își fac semne cu ochiul.

אַֽל־יִשְׂמְחוּ־לִי אֹיְבַי שֶׁקֶר שֹׂנְאַי חִנָּם יִקְרְצוּ־עָֽיִן

… și din Psalmul 69, 4/68,5-6:

Mai mulți decât firele de păr din capul meu sunt acum cei ce mă urăsc fără pricină (și) s-au întărit dușmanii mei care vor să mă piardă pe nedrept; ce n-am furat voi da, așadar, înapoi.

רַבּוּ מִשַּׂעֲרֹות רֹאשִׁי שֹׂנְאַי חִנָּם עָצְמוּ מַצְמִיתַי אֹיְבַי שֶׁקֶר אֲשֶׁר לֹא־גָזַלְתִּי אָז אָשִֽׁיב

Iisus spune cu amărăciune … Legea lor ! Și arată că, implacabil, istoria se repetă !

 Și, cel mai important, îi încredințează că singura lor armă și cea mai bună apărare a lor este iubirea și solidaritatea lor.

Să spunem, în treacăt, că (Hristos/ Χριστός înseamnă în greacă  „Unsul” și vine din verbul hrio/χρίω, a unge; este traducerea lui Mașiah/מָשִׁיחַ din ebraică, transliterat în greacă ca Messias/ Μεσσίας, de unde Mesia; desigur Mașiah/ מָשִׁיחַ vine din verbul ebraic mașah/מָשַׁח:a unge/a fi uns cu mir sacru, ca împuternicit al lui Dumnezeu, rege sau preot).

Le mai spune că le va trimite un … Mângâietor, numit și Duhul adevărului, care-L… va mărturisi ca Hristos-Mesia, Unsul-Trimisul lui Dumnezeu… să salveze oamenii prizonieri ai păcatului. Cel care îi va confirma spusele ! Dar, oare numai atât ?

SF. TREIME 1Sfânta Treime, icoană rusească de la sfârșitul secolului al XIV-lea, Novgorod

Mângâietorul – sfătuitorul de bine

Cine este acest Mângâietor ? Paraclet, paraclitos/παράκλητος este un cuvânt grecesc. Vine din verbul paracaleo/ παρακαλέω: a chema pe cineva lângă tine, în ajutor sau pentru un sfat; a ruga, a sfătui, de unde: a consola, a mângâia sufletește. În Grecia veche paraclitos era nimic altceva decât avocatul. Poate de aceea, Iisus îl numește, aici, Duhul adevărului, pentru că un avocat este cel chemat să spună și să apere adevărul… să confirme că cel pe care-l apără și pentru care garantează spune adevărul. Iarăși, de aceea, Iisus mai spune că Paracletul va mărturisi… adevărul despre El.

Așa cum citim aici, Paracletul care va veni în lume în locul lui Iisus este o altă, o a doua persoană divină, ieșită „de la Tatăl”. De aici, Sfinții Părinți au dedus că Dumnezeu Tatăl, Fiul-Iisus Hristos și Sfântul Duh sunt… o treime, un triumvirat divin, care, totuși, există ca o singură persoană: Dumnezeu.

La modul propriu, paraclitos/ παρκλητος, un adjectiv la origine, este cel  „pe care-l chemi în ajutor”, sau ca sfătuitor și martor, avocatul, apărătorul, sfătuitorul. Cuvântul apare numai la Ioan, în Evanghelie și în prima Epistolă, 2,1.

În Evanghelie apare cu un sens în plus față de cele din greacă, acela de Sfântul Duh !

Dar în prima Epistolă este doar ipostaza lui Iisus Hristos de apărător al oamenilor… pe lângă Tatăl, așadar de mijlocitor !

Iată versetul:

Fiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiți și, chiar dacă vreunul dintre voi va păcătui, (să știți) că avem un apărător (un avocat, un mijlocitor)  pe lângă Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept.

 Τεκνία μου, ταῦτα γράφω ὑμῖν, ἵνα μὴ ἁμάρτητε καὶ ἐάν τις ἁμάρτῃ, παράκλητον ἔχομεν πρὸς τὸν πατέρα, Ἰησοῦν Χριστὸν δίκαιον

Interesant este că pe paraclitos/ παρκλητος l-au împrumutat și rabinii, autorii traducerilor în aramaică a Bibliei (Targumim) și ai Talmudului: praclit/פְּרַקְלִיט. Iar azi, în ivrit, în ebraica modernă, praclit/ פְּרַקְלִיט înseamnă procuror și avocat.

Să mai spunem că praclit/ פְּרַקְלִיט a intrat în rusă (și în bulgară), ca proclet, cu sensul peiorativ de avocat mincinos, de unde, proclet, în română, (o serie negativă, foarte bogată, de depreciative !).

Și totuși, deși paraclitos/παρκλητος vine din greacă, Paracletul exista și în Vechiul Testament, ce-i drept, doar într-un singur loc, în Cartea lui Iov, care, de fapt, este o adaptare a unei/a unor povești orientale, mesopotamiene și egiptene. Și unde este aproape sinonim cu Goelul (גאל), adică Răscumpărătorul (Iov, 19,25). Goel/ גאל– un participiu al verbului gaal/ גָּאַל:a răscumpăra, a elibera din robie, din servitute.

Numele Paracletului în ebraică este meliț/ מֵלִיץun cuvânt care înseamnă: interpret, mijlocitor, ambasador și … profesor. De fapt, este participiul verbului luț/ לוּץ: a fi traducător, interpret într-o limbă străină, a fi ambasador, a mijloci, a intermedia.

Acest meliț este, în Cartea lui Iov, sfătuitorul de bine, mijlocitorul, cel care intepretează, explică cuiva sensul, rostul nenorocirilor abătute de Dumnezeu asupra lui și cel care-l ajută să treacă peste ele, să nu clacheze, spunându-i că primirea lor cu credință și speranță duce la salvare, de fapt, la răscumpărare din … prizonieratul păcatelor:

Iov 33,23:

Dacă lângă el se află atunci un înger (mesager), un interpret, unul dintr-o mie, să-i spună omului ce e drept (să facă),

Dumnezeu se va îndura (de omul acela) și-i va spune îngerului: salvează-l și nu-l lăsa să cadă în groapă, căci am aflat răscumpărare pentru el.

אִם־יֵשׁ עָלָיו מַלְאָךְ מֵלִיץ אֶחָד מִנִּי־אָלֶף לְהַגִּיד לְאָדָם יָשְׁרֹֽו

וַיְחֻנֶּנּוּ וַיֹּאמֶר פְּדָעֵהוּ מֵרֶדֶת שָׁחַת מָצָאתִי כֹֽפֶר

Un Duh al Adevărului apare și în scrierile esenienilor de la Qumran și este cel care-i conduce în războiul împotriva forțelor răului. De altfel, scrierile de la Marea Moartă sunt singurele texte precreștine unde apare Spiriul Adevărului care, la Ioan este și Paracletul, Mângâietorul.

Și-l găsim pe Paraclet și în comentariile lui Philon din Alexandria, de pildă în De opificio mundi: Fără nici un sfătuitor – cine altul exista pe atunci în afară de El ? – ci doar prin Sine Însuși, Dumnezeu a știut că trebuie să fie binefăcătorul naturii, făcându-i daruri nenumărate și bogate, natură care era lipsită de orice dar divin și fără putință de a căpăta, prin ea însăși, vreun bun.

DE op. VI, 23. οὐδενὶ δὲ παρακλήτῳ – τίς γὰρ ἦν ἕτερος; – μόνῳ δὲ αὑτῷ χρησάμενος ὁ θεὸς ἔγνω δεῖν εὐεργετεῖν ἀταμιεύτοις καὶ πλουσίαις χάρισι τὴν ἄνευ δωρεᾶς θείας φύσιν οὐδενὸς ἀγαθοῦ δυναμένην ἐπιλαχεῖν ἐξ ἑαυτῆς.

Despre Paraclet ca Sfântul Duh pomenește Iisus în timpul Cinei celei de Taină din ajunul Paștelui, atunci când îi răspunde lui Iuda: Iar Paracletul, Duhul cel sfânt, cel pe care-l va trimite Tatăl în numele Meu, el vă a învăța toate și vă va aduce aminte toate câte vi le-am spus vouă./ Ioan 14, 26.

Așadar, un sfătuitor și un profesor care are întotdeauna la el Manualul de înțelepciune al lui Iisus !

Iisus a avut grijă să-i mai prevină pe, de acum, apostolii Săi că vor fi excomunucați din sinagogă și uciși ca eretici. Îi previne ca să nu se sperie de ce-i așteaptă și să nu dea înapoi, să nu renunțe la misiunea, la credința și la învățătura lor, pentru că ei aveau să fie întemeietorii Legii celei noi, ai creștinismului. Verbul scandalizo/σκανδαλίζω înseamnă, la propriu, a pune piedici, de unde, la pasiv, a te poticni, a te împiedica și, de aici a te înfricoșa.

SF. TREIME 2Sfânta Treime de la Vatoped, Sfântul Munte

PORUNCA URII

Se întâmplase ca, după ce împăratul Titus a distrus Ierusalimul, în anul 70 d. Hr., evreii, temându-se că vor pieri ca neam, să-și întețească ura față de conaționalii lor creștini. Fariseii au făcut să dispară, treptat, toate celelalte curente religioase ale iudaismului, mai ales pe cele care-i simpatizau pe creștini, și, desigur, toleranța față de ei, pe care o menținuse Iohanan ben Zakai.

Astfel că, după anul 80, când el a murit, succesorul său, Gamaliel al II-lea, se pare că a convins Consiliul (care se formase în locul Sanhedrinului) de la Iamnia sau Iavne (singura insulă de evreitate, de iudaism, rămasă în Israel) să adauge la cele 18 Binecuvântări zilnice (Șmone Esre, în ebraică) un blestem împortiva nazarinenilor și a minim-ilor, adică a ereticilor. Acest blestem se numește Birkat ha-minim. (Blestemul ereticilor).

Iată cum sună:  „… să piară nazareenii (creștinii) și Minim (ereticii) într-o clipită și să fie ei șterși din Cartea Vieții și să nu fie înscriși alături de cei drepți”.

Și se știe că această ruptură oficială între iudaism(ul fariseu), cel care supraviețuise, și adepții lui Hristos (iudeo-creștinii) a avut loc între 85 și 90, cu aprobarea Consiliului.

Urmarea ? Gamaliel al II-lea a anunțat tuturor sinagogilor din Imperiul Roman decizia Consiliului de la Iavne de a-i excomunica pe creștini. Iar excomunicatul se chema, pe grecește: aposinagogos/ἀποσυνάγωγος.

Și iată cum sună o recomandare din Midraș Raba (21,3):

„Dacă cineva varsă sângele celui rău  e ca și cum ar aduce un sacrificiu (Domnului)”.

PORUNCA IUBIRII

Și iată, acum, câteva din sfaturile pe care Iisus le-a dat ucenicilor Săi la Cina cea de Taină, în ajunul Paștelui și a răstignirii Sale, la Ierusalim, când și-a luat rămas bun:

Ioan 13, 1; 23; 34-35:

Înainte de sărbătoarea Paștelui, văzând Iisus că I-a venit ceasul să se mute din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai Lui din lume, până la sfârșit i-a iubit./ ΠΡΟ δὲ τῆς ἑορτῆς τοῦ πάσχα εἰδὼς ὁ ᾿Ιησοῦς ὅτι ἐλήλυθεν αὐτοῦ ἡ ὥρα ἵνα μεταβῇ ἐκ τοῦ κόσμου τούτου πρὸς τὸν πατέρα, ἀγαπήσας τοὺς ἰδίους τοὺς ἐν τῷ κόσμῳ, εἰς τέλος ἠγάπησεν αὐτούς.

Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiți unii pe alții ! Așa cum v-am iubit Eu pe voi, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Cu acest lucru vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă aveți dragoste unii pentru ceilalți. ἐντολὴν καινὴν δίδωμι ὑμῖν ἵνα ἀγαπᾶτε ἀλλήλους, καθὼς ἠγάπησα ὑμᾶς ἵνα καὶ ὑμεῖς ἀγαπᾶτε ἀλλήλους. ἐν τούτῳ γνώσονται πάντες ὅτι ἐμοὶ μαθηταί ἐστε, ἐὰν ἀγάπην ἔχητε ἐν ἀλλήλοις.

Ioan 14, 15-17:

Dacă Mă iubiți, atunci păziți poruncile Mele !/ ᾿Εὰν ἀγαπᾶτέ με, τὰς ἐντολὰς τὰς ἐμὰς τηρήσατε !

Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl și alt Paraclet vă va da vouă, ca să rămână cu voi în veac. (El este) Duhul Adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede și nici nu-l cunoaște. Voi însă îl cunoașteți pentru că rămâne la voi și în voi va fi./καὶ ἐγὼ ἐρωτήσω τὸν πατέρα καὶ ἄλλον παράκλητον δώσει ὑμῖν, ἵνα μένῃ μεθ’ ὑμῶν εἰς τὸν αἰῶνα, τὸ Πνεῦμα τῆς ἀληθείας, ὃ ὁ κόσμος οὐ δύναται λαβεῖν, ὅτι οὐ θεωρεῖ αὐτὸ οὐδὲ γινώσκει αὐτό· ὑμεῖς δὲ γινώσκετε αὐτό, ὅτι παρ’ ὑμῖν μένει καὶ ἐν ὑμῖν ἔσται.

Ioan 14, 21; 23; 26:

Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; cel ce Mă iubește pe Mine  va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi înfățișa lui pe Mine Însumi. Și i-a răspuns Iisus (lui Iuda) și i-a zis: dacă cineva Mă iubește, cuvântul Meu îl păzește și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și casă ne vom face în el (vom locui în el). Iar Paracletul, Duhul cel sfânt, cel pe care-l va trimite Tatăl în numele Meu, el vă va învăța toate și vă va aduce aminte toate câte vi le-am spus vouă./ ὁ ἔχων τὰς ἐντολάς μου καὶ τηρῶν αὐτάς, ἐκεῖνός ἐστιν ὁ ἀγαπῶν με· ὁ δὲ ἀγαπῶν με ἀγαπηθήσεται ὑπὸ τοῦ πατρός μου, καὶ ἐγὼ ἀγαπήσω αὐτὸν καὶ ἐμφανίσω αὐτῷ ἐμαυτόν. ἀπεκρίθη ᾿Ιησοῦς καὶ εἶπεν αὐτῷ· ἐάν τις ἀγαπᾷ με, τὸν λόγον μου τηρήσει, καὶ ὁ πατήρ μου ἀγαπήσει αὐτόν, καὶ πρὸς αὐτὸν ἐλευσόμεθα καὶ μονὴν παρ’ αὐτῷ ποιήσομεν. ὁ δὲ παράκλητος, τὸ Πνεῦμα τὸ ῞Αγιον ὃ πέμψει ὁ πατὴρ ἐν τῷ ὀνόματί μου, ἐκεῖνος ὑμᾶς διδάξει πάντα καὶ ὑπομνήσει ὑμᾶς πάντα ἃ εἶπον ὑμῖν.

Și iată, din nou, ce le spune după Cină, ca o profeție :

Ioan 15,9-10: Așa cum M-a iubit pe Mine Tatăl și Eu v-am iubit pe voi. Rămâneți în iubirea Mea ! Dacă veți păzi poruncile Mele, veți rămâne în iubirea Mea,  așa cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în iubirea Lui/  καθὼς ἠγάπησέ με ὁ πατήρ, κἀγὼ ἠγάπησα ὑμᾶς· μείνατε ἐν τῇ ἀγάπῃ τῇ ἐμῇ. ἐὰν τὰς ἐντολάς μου τηρήσητε, μενεῖτε ἐν τῇ ἀγάπῃ μου, καθὼς ἐγὼ τὰς ἐντολὰς τοῦ πατρός μου τετήρηκα καὶ μένω αὐτοῦ ἐν τῇ ἀγάπῃ.

Dacă citim ce a scris despre sine Ioan, ucenicul iubit, nu ne mirăm de ce a repetat această poruncă a iubirii de atâtea ori:

Era la masă cu El unul din ucenicii Lui, culcat la pieptul lui Iisus, un ucenic pe care-l iubea Iisus./ ἦν δὲ ἀνακείμενος εἷς ἐκ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ ἐν τῷ κόλπῳ τοῦ ᾿Ιησοῦ, ὃν ἠγάπα ὁ ᾿Ιησοῦς·

IISUS SI UCENICII

Cel de-al doilea text, tot din Evanghelia după Ioan, are un mesaj foarte important la final: toți cei ce vor crede în Iisus și vor trăi ca El… vor avea viață în numele Lui, adică viață în El sau, altfel spus, vor avea viața Lui, pentru că numele este un eufemism iudaic pentru persoana lui Iisus. O viață… cristică. O cunosc doar cei care trăiesc după Manualul lui Iisus expus, pe scurt, în Predica de pe munte.

Iată textul:

Ioan 20, 19-31: Era spre seară, tot în ziua aceea, prima a săptămânii, și ușile erau zăvorâte (în casa) unde ucenicii erau adunați, de teama iudeilor, când a venit Iisus care a stat în mijlocul lor și le-a spus: pace vouă. Și, zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Lui. Și ucenicii s-au bucurat văzându-L pe Domnul. Iisus le-a zis din nou: pace vouă. Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl tot așa vă trimit și eu pe voi. Și, zicând aceasta, a suflat peste ei și le-a spus: luați Duh Sfânt; dacă veți ierta păcatele, iertate le sunt lor, dacă le veți ține, ținute sunt. Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus și ceilalți ucenici i-au spus: L-am văzut pe Domnul și el le-a răspuns: dacă nu voi vedea în mâinile Lui urma cuielor  și nu voi pune degetul meu în urma cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Și după opt zile, din nou erau înăuntru ucenicii Lui și Toma era cu ei. Vine Iisus, deși ușile erau încuiate, și stă în mijlocul lor și le zice: pace vouă. După aceea îi zice lui Toma: adu-ți degetul aici și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și nu fii necredincios, ci credincios. Și I-a răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu. Iisus îi zice: pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți sunt cei ce nu văd și cred. Și multe alte semne a mai făcut Iisus în fața ucenicilor Lui, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu și ca, crezând, viață să aveți  în numele Lui.

Ioan 20, 19-31: Οὔσης οὖν ὀψίας τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ τῇ μιᾷ τῶν σαββάτων, καὶ τῶν θυρῶν κεκλεισμένων ὅπου ἦσαν οἱ μαθηταὶ συνηγμένοι διὰ τὸν φόβον τῶν ᾿Ιουδαίων, ἦλθεν ὁ ᾿Ιησοῦς καὶ ἔστη εἰς τὸ μέσον, καὶ λέγει αὐτοῖς· εἰρήνη ὑμῖν. καὶ τοῦτο εἰπὼν ἔδειξεν αὐτοῖς τὰς χεῖρας καὶ τὴν πλευρὰν αὐτοῦ. ἐχάρησαν οὖν οἱ μαθηταὶ ἰδόντες τὸν Κύριον. εἶπεν οὖν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς πάλιν· εἰρήνη ὑμῖν. καθὼς ἀπέσταλκέ με ὁ πατήρ, κἀγὼ πέμπω ὑμᾶς. καὶ τοῦτο εἰπὼν ἐνεφύσησε καὶ λέγει αὐτοῖς· λάβετε Πνεῦμα ῞Αγιον·  ἄν τινων ἀφῆτε τὰς ἁμαρτίας, ἀφίενται αὐτοῖς, ἄν τινων κρατῆτε, κεκράτηνται. Θωμᾶς δὲ εἷς ἐκ τῶν δώδεκα, ὁ λεγόμενος Δίδυμος, οὐκ ἦν μετ’ αὐτῶν ὅτε ἦλθεν ὁ ᾿Ιησοῦς. ἔλεγον οὖν αὐτῷ οἱ ἄλλοι μαθηταί· ἑωράκαμεν τὸν Κύριον. ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς· ἐὰν μὴ ἴδω ἐν ταῖς χερσὶν αὐτοῦ τὸν τύπον τῶν ἥλων, καὶ βάλω τὸν δάκτυλόν μου εἰς τὸν τύπον τῶν ἥλων, καὶ βάλω τὴν χεῖρά μου εἰς τὴν πλευρὰν αὐτοῦ, οὐ μὴ πιστεύσω. Καὶ μεθ’ ἡμέρας ὀκτὼ πάλιν ἦσαν ἔσω οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ καὶ Θωμᾶς μετ’ αὐτῶν. ἔρχεται ὁ ᾿Ιησοῦς τῶν θυρῶν κεκλεισμένων, καὶ ἔστη εἰς τὸ μέσον καὶ εἶπεν· εἰρήνη ὑμῖν. εἶτα λέγει τῷ Θωμᾷ· φέρε τὸν δάκτυλόν σου ὧδε καὶ ἴδε τὰς χεῖράς μου, καὶ φέρε τὴν χεῖρά σου καὶ βάλε εἰς τὴν πλευράν μου, καὶ μὴ γίνου ἄπιστος, ἀλλὰ πιστός. καὶ ἀπεκρίθη Θωμᾶς καὶ εἶπεν αὐτῷ· ὁ Κύριός μου καὶ ὁ Θεός μου. λέγει αὐτῷ ὁ ᾿Ιησοῦς· ὅτι ἑώρακάς με, πεπίστευκας· μακάριοι οἱ μὴ ἰδόντες καὶ πιστεύσαντες. Πολλὰ μὲν οὖν καὶ ἄλλα σημεῖα ἐποίησεν ὁ ᾿Ιησοῦς ἐνώπιον τῶν μαθητῶν αὐτοῦ, ἃ οὐκ ἔστι γεγραμμένα ἐν τῷ βιβλίῳ τούτῳ·  ταῦτα δὲ γέγραπται ἵνα πιστεύσητε ὅτι ᾿Ιησοῦς ἐστιν ὁ Χριστὸς ὁ υἱὸς τοῦ Θεοῦ, καὶ ἵνα πιστεύοντες ζωὴν ἔχητε ἐν τῷ ὀνόματι αὐτοῦ.

Episodul povestit aici se petrece după punerea în mormânt și după înviere. Ucenicii văzuseră mormântul gol și nu știau unde e trupul Învățătorului. Maria Magdalena era singura care-L văzuse și-L recunocuse, chiar dacă nu de la început.

Episodul este foarte important pentru că-L vedem pe Iisus ca Dumnezeu: odată împuternicindu-i pe apostoli, de acum, să ierte păcatele sau să nu le ierte (a le ține asta înseamnă, a le (re)ține… neiertate) și în al doilea rând, suflând asupra lor, duh sfânt, cum numai Dumnezeu singur o poate face.

De altfel ca Dumnezeu Îl și recunoaște chiar Toma… necredinciosul, atunci când îi spune Domnul meu și Dumnezeul meu: o Kirios mu ke o Theos mu/ὁ Κύριός μου καὶ ὁ Θεός μου.

Îl cheamă pe Iisus cu cele două nume principale din Biblie ale lui Dumnezeu: Iahve-Elohim/  אֱלֹהִים  יְהוָה   traduse în Septuaginta cu Kirios o Theos/ Κύριός ὁ Θεός, unde Iahve este Domnul și Elohim este Dumnezeu.

În Biblie, uneori, Iahve este înlocuit cu Adonai/ אֲדֹנָי  , Domnul meu: ca în Psalmul 34/35:

Psalmul 35, 23-24/34, 22-23:

Scoală-Te, trezește-Te, când mă vor judeca, Dumnezeul meu și Doamne al meu, și când împricinat voi fi !

Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu, și să nu se bucure (dușmanii mei) pe seama mea.

הָעִירָה וְהָקִיצָה לְמִשְׁפָּטִי אֱלֹהַי וַֽאדֹנָי לְרִיבִֽי

שָׁפְטֵנִי כְצִדְקְךָ יְהוָה אֱלֹהָי וְאַל־יִשְׂמְחוּ־לִֽי

ἐξεγέρθητι κύριε καὶ πρόσχες τῇ κρίσει μου ὁ θεός μου καὶ ὁ κύριός μου εἰς τὴν δίκην μου

κρῖνόν με κατὰ τὴν δικαιοσύνην σου κύριε ὁ θεός μου καὶ μὴ ἐπιχαρείησάν μοι

Și așa s-a născut … Biserica ! A Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Biserica întemeiată pe credința în Sfânta Treime !

BISERICA

Pentru studioși:

Iov, capitolul 33, sfaturile lui Elihu: Drept aceea, Iov, te rog, ascultă cuvintele mele şi ia aminte la toate cuvintele mele. Iată că am deschis gura mea şi limba mea grăieşte. Inima mea va scoate la iveală cuvinte de învăţătură, buzele mele se vor rosti cu limpezime, Duhul lui Dumnezeu (רֽוּחַ־אֵל) este Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic (נִשְׁמַת שַׁדַּי) (נְשָׁמָה = suflare) (Atotputernicul = שַׁדַּיeste dătătoarea vieţii mele (רֽוּחַ־אֵל עָשָׂתְנִי וְנִשְׁמַת שַׁדַּי תְּחַיֵּֽנִי). Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina înaintea mea, fii tare! Înaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine şi eu ca şi tine am fost frământat din lut, De aceea frica de mine să nu te tulbure, nici mâna mea să nu atârne greu asupra ta. Tu ai spus în auzul meu şi eu am auzit rostul vorbelor tale spunând aşa: “Eu sunt curat şi fără nici o vină, eu sunt fără prihană şi n-am nici o greşeală; Dar iată că Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea şi mă socoteşte ca un vrăjmaş al Lui. El pune picioarele mele în butuci şi pândeşte toţi paşii mei!” Dar aici îţi voi răspunde că tu n-ai dreptate, fiindcă Dumnezeu este mai mare decât omul. De ce grăieşti împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui socoteală de toate câte face ? Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte. Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor. Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale. Ca să întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de mândrie Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; De aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. Pofta lui este dezgustată de mâncare şi inima lui nu mai pofteşte nici cele mai bune bucate. Carnea după el se prăpădeşte şi piere şi oasele lui, până acum nevăzute, îi ies prin piele. Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie şi viaţa lui spre împărăţia morţilor. Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei, Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: “Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!” Atunci trupul lui înfloreşte ca în tinereţe şi el vine înapoi la zilele de la începutul vieţii sale. El se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi arată bunătatea Sa şi-i îngăduie să vadă faţa Sa cu mare bucurie şi astfel îi dă omului iertarea Sa. Atunci omul priveşte peste semenii săi şi zice: “Păcătuisem şi călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele mele. Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morţii şi ochii mei văd încă lumina”. Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul, Ca să-i scoată sufletul din pieire şi ca să-l lumineze cu lumina celor vii. Ia aminte Iov, ascultă-mă pe mine, taci şi eu voi vorbi! Dacă ai ceva de spus dă-mi răspuns, vorbeşte, căci dorinţa mea este să-ţi dau dreptate. Iar dacă nu, ascultă la mine: ţine-ţi gura şi te voi învăţa care este înţelepciunea”/ Trad. Biblia Sinodală.

LUCRĂRI CONSULTATE:

Giovanni, Giuseppe Segalla, Edizioni Paoline, Milano, 1986

I Salmi, Angelo Lancellotti, Edizioni Paoline, Milano, 1987

Giobbe, Stefano Virgulin, Edizioni Paoline, Milano, 1989

Dictionnaire de la Théologie chrétienne, En. Universalis Albin Michel, Paris, 1998

Biblia Sinodală, ediție on line

Septuaginta IV, Col. Noua Europă, Polirom, Iași, 2006

Dicționar Enciclopedic de Iudaism, Ed. Hasefer, București, 2000

Η Καινή Διαθήκη του Ν. Τρεμπέλα, Ο Σωτήρ, Αθήναι, 1993

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce

Etiquetas

, , , ,

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

TRUMP SIRIA

Apele se întorc la matcă        Washington, Diana Negre

Acum 9 ani, președintele Obama, la început de mandat, promitea multe schimbări, printre care, „un nou început” în relațiile Washington-ului cu Moscova. Cam același lucru, dar cu alte cuvinte, anunța imprevizibilul candidat republican, Donald Trump, în 2016, care afirma că se gândea să colaboreze cu Rusia pentru a rezolva problemele lumii.

Atât Obama, cât și Trump, din perspective politice diferite, vedeau limitele politicii americane tradiționale și dădeau asigurări că vor aduce un suflu nou și nu se vor lăsa influențați de tradițiile învechite ale unei diplomații închistate și ale unor funcționari împietriți.

Însă, promisiunile lor s-au  evaporat, iar politicile lor s-au schimbat deîndată ce s-au izbit de irezistibila realitate, care se dovedea mai puternică decât promisiunile electorale: dacă SUA au urmat o asemenea politică față de Rusia, conduse de președinți cu ideologii foarte diferite, de-a lungul diferitelor faze economice, aceasta demostrează că, pur și simplu, au fost nevoiți să se încline, ca Obama și Trump, în fața realităților echilibrului internațional.

Războiul rece nu a putut fi evitat, cu toate că președintele Roosevelt a lăsat o jumătate de Europă în mâinile rușilor, iar „noua ordine internațională”, pe care o promitea primul Bush, nu a adus o mare armonie, poate deoarece aranjamentele dintre două supraputeri nu funcționează, oricât ar fi una de bogată și occidentală, și săracă și semi-asiatică cealaltă.

Noua înfruntare cu Moscova, pe care secretarul de stat, Tillerson, nu a încercat să o ascundă în timpul recentei sale vizite la Kremlin, nu este unica schimbare pe care o înregistrează Trump de când s-a mutat la Casa Albă: nici NATO nu este o instituție învechită sau depășită, cum a tot spus, mai înainte, nici Mexicul nu va plăti pentru noua versiune a zidului chinezesc, care ar urma să se construiască de-a lungul frontierei, și nici China n-ar mai fi cel mai mare manipulator de valută, după cum nici NAFTA (tratatul de liber schimb din America de Nord) n-ar mai fi pe cale de dispariție. De abia dacă mai auzim formula “America First” (America, mai întâi de toate!), de care se temeau atâția oameni că va lansa o nouă eră de izolaționism, cu toate că Trump o mai folosește la unele adunări populare.

De fapt, nu prea îl mai vedem pe candidatul înflăcărat, care era sigur că are cele mai bune idei pentru a impune țării sale și restului lumii experiențele care l-au transformat din băiatul-tatii cel bogat, într-un magnat al finanțelor imobiliare. Din acel proaspăt om politic nestăpânit, a devenit un om care vorbește mult mai puțin, care-și schimbă echipa de colaboratori, și care adoptă practicile antecesorilor săi, atunci când citește discursuri pregătite de experți, în loc să mai rostească primul lucru care-i trece prin minte

Desigur, mai păstrează unele din tacticile sale, cum sunt mesajele trimise pe tweet, dar acum, sunt mult mai puține. Dimensiunile schimbării se văd în alarma care s-a declanșat în mijloacele de informare mai conservatoare, cum este de pildă rețeaua de televiziune FOX: toată săptămâna, comentatorii și prezentatorii s-au arătat alarmați de schimbarea care se petrece cu Trump și au avertizat că, dacă adoptă politicile globalizatoare și renunță la promisiunile sale populiste, va pierde, foarte curând, pestrițul electorat care l-a adus la Casa Albă, iar președinția sa va fi un eșec rapid.

Schimbarea de macaz a lui Trump a fost tot atât de rapidă ca încercările sale inițiale de a schimba total direcția : nu se află nici măcar de o sută de zile la Casa Albă, și iată că, în loc să lucreze în echipă cu Rusia pentru a desființa Statul Islamic, acuză, acum, Kremlinul că  este complice în folosirea armelor chimice în Siria. Au rămas mult în urmă comentariile sale în care cerea serviciilor secrete din Rusia să o cerceteze pe rivala sa, Hillary Clinton, deoarece,  acum, trebuie să se apere de acuzațiile că s-a folosit de Moscova pentru propriile sale scopuri electorale. Vede foarte bine că Rusia nu va ajuta Washington-ul în política sa în Orientul Apropiat, și nici în problemele pe care le are cu Corea de Nord, unde ciudatul președinte Kim Jon-un nu renunță la intențiile sale de a îngrozi SUA și pe aliații lor asiatici.

Asta îl aruncă în brațele chinezilor, pe care Trump i-a acuzat că practicau toate capcanele comerciale posible, amenințându-i voalat că își vor pierde principalul client. Iată că acum, Trump solicită ajutorul Chinei pentru a pune capăt aventurilor atomice ale Coreei de Nord, iar Pekin-ul, cu tradiționalul său simț practic, i-a dat un os de ros, suspendând importurile de căbune nordcorean, ca represalii pentru  experiențele nucleare ale Pyonyang-ului. Nu este numai un gest diplomatic, ci și o posibilă piață pentru cărbunele american…extras de cei mai credincioși susținători ai lui Trump din Kentucky și Virginia de Vest.

President Trump said he told his Chinese counterpartDonald Trump, președintele SUA și Xi Jingping, președintele Chinei

Însă matca încă nu s-a schimbat de tot la râurile interioare: echipa lui Trump continuă, totuși, pregătirile pentru construirea gardului la frontera din sud. Încearcă, de asemenea, să mărească centrele de deportare, precum și numărul judecătorilor de la Imigrări. Dar, este posibil ca și în această chestiune să dea înapoi, deoarece nici congresmanii sau senatorii nu vor să se aloce bani pentru asemenea cheltuieli, și nici întreprinzătorii nu găsesc  înlocuitori pentru milioanele de imigranți fără acte, care adună recoltele, jumulesc găini sau sacrifică vite. Ori, Trump are nevoie și de unii și de altii : primii au cheia de la casa de bani, iar ultimii sunt cei ce aduc banii.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

TRUMP SIRIA 2

Las aguas a su cauce        Washington, Diana Negre

Hace 9 años, el recién elegido presidente Obama prometió muchos cambios, entre ellos “un nuevo comienzo” en las relaciones de Washington con Moscú. Casi lo mismo, aunque con otras palabras, aseguró el imprevisible candidato republicano de 2016, Donald Trump, quien nos anunciaba que pensaba colaborar con Rusia para enderezar los problemas del mundo.

Tanto Obama como Trump, desde distintas perspectivas políticas veían las limitaciones de la política tradicional norteamericana y aseguraban que traerían aires nuevos, sin dejarse contaminar por las rancias tradiciones de diplomáticos acartonados y funcionarios inmovilistas.

Pero sus promesas se desvanecieron y sus políticas cambiaron en cuanto se enfrentaron con algo tan irresistible como la realidad, que acaba demostrándose más potente que las promesas electorales: Si Estados Unidos ha seguido una política semejante frente a Rusia, a cargo de presidentes de ideologías diversas y a lo largo de distintas fases económicas, lo más probable es que simplemente han tenido que plegarse, como Obama o Trump, a las realidades del equilibro internacional.

La guerra fría no se pudo evitar, aunque el presidente Roosevelt entregase media Europa a los soviéticos y el “nuevo orden internacional” que se prometía el primer Bush no trajo gran armonía, quizá porque los apaños entre dos superpotencias no funcionan, por mucho que una sea rica y occidental, y la otra pobre y semi-asiática

El nuevo enfrentamiento con Moscú, que el secretario de Estado, Tillerson, no trató de ocultar durante su reciente visita al Kremlin, no es el único cambio de Trump desde que se mudó a la Casa Blanca: ni la OTAN es ya una institución caduca como antes decía, ni dice que México pagará por la nueva versión de la muralla china que se había de construir a lo largo de la frontera, ni que China sea el mayor manipulador en divisas, ni que el NAFTA (tratado de libre comercio de Norteamérica) esté en vías de desaparición. Apenas oímos la famosa frase de “America First”, que tantos temían iba a lanzar una nueva era de aislacionismo, aunque algunas veces Trump la siga usando en actos populares.

En realidad, ni siquiera vemos mucho del candidato flamígero, seguro de tener las mejores ideas y de imponer a su país y al resto del mundo las experiencias que le habían transformado de un rico hijo de papá, en un magnate de las finanzas inmobiliarias. De aquel indomable político recién estrenado hemos pasado a un hombre que habla mucho menos, que está cambiando su equipo de colaboradores y que adopta las prácticas de sus antecesores a la hora de leer discursos preparados por expertos en vez de decir lo primero que se le ocurre.

Es cierto que mantiene algunas de sus tácticas, como los mensajes enviados por tweet, pero son ahora muchos menos. La magnitud del cambio es evidente en la alarma de los medios informativos más conservadores como la cadena de televisión FOX: durante toda esta semana, sus comentaristas y presentadores se declararon alarmados por el cambio que observan en Trump y advierten que, si vuelve a las políticas globalizadoras y abandona sus promesas populistas, perderá al abigarrado electorado que le llevó a la Casa Blanca y su presidencia será un rápido fracaso.

El giro de Trump ha sido tan rápido como sus intentos iniciales de cambiar de rumbo: no lleva ni cien días en la Casa Blanca, y en vez de trabajar en equipo con Rusia para derrotar al Estado Islámico (EI)  acusa al Kremlin de complicidad en el uso de armas químicas en Siria. Lejos quedan ya los comentarios en que pedía a los servicios secretos rusos que investigaran a su rival Hillary Clinton, porque ahora lo que le ocupa es defenderse de las acusaciones de haber usado a Moscú para sus propios fines electorales. Ve claro que Rusia ni ayudará a Washington en su política del Oriente Próximo, ni en sus problemas con Corea del Norte – donde también va viendo que su errático gobernante Kim Jon-un no se apea de sus propósitos de asustar a Estados Unidos y sus aliados asiáticos.

Esto le lleva a los brazos de los tan vilipendiados chinos, a quienes Trump acusó de todas las trampas comerciales posibles con amenazas veladas de que perderían a su principal cliente. Ahora, en cambio Trump busca que China le ayude para contener las aventuras atómicas de Corea del Norte y Pekín, con su tradicional sentido práctico, le ha dado un hueso que roer al suspender las importaciones norcoreanas de carbón, en represalia por las pruebas nucleares de Pyongyan. Y esto no es solo un gesto diplomático, sino un posible mercado para el carbón norteamericano…extraído por los más fieles seguidores de Trump en Kentucky y West Virginia.

MUNCITORI HISPANI SUA

Donde el cauce aún no ha cambiado del todo es en los ríos internos: el equipo Trump sigue adelante con los preparativos para construir el muro en su frontera del sur. Aunque ya no hable de que México lo pagará y trata de ampliar los centros de deportación y  EL NÚMERO DE los jueces de inmigración.  Pero aquí tal vez también habrá de pasar cuentas y dar marcha atrás, porque ni los congresistas y senadores quieren abrir el bolsillo para estos gastos, ni los empresarios encuentran substitutos para los millones de indocumentados que recogen cosechas, despluman gallinas y sacrifican ganado. Y Trump necesita a ambos: los unos porque tienen la llave de la caja fuerte y los otros porque ponen el dinero en la caja.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

 

U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA

Etiquetas

, , , , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

BRUXELLESBruxelles, sediul Parlamentului European

U.E. CENTRIFUGĂ

În timp ce Comisia Comunitară și presa occidenială se străduiesc să înțeleagă și să asimileze brexit-ul, opinia publică încă nu realizează că și țările periferice ale Uniunii Europene se află la un pas de a părăsi Uniunea, în plan moral, deocamdată.

Acest fenomen a trecut neobservat până acum, deoarece presa și autoritățile s-au risipit pe căi episodice, în loc să abordeze miezul problemei din esența comunitară. Presa, de decenii încoace, oferă mai mult ciupeli isterice, decât analize profunde. Aceasta, deoarece imagini și relatări despre cadavrele fugarilor care s-au înnecat în Mediterana, sau despre migranții care tremură prin lagărele din Grecia, Macedonia și Ungaria atrag mult mai mulți cititori și telespectatori, decât vreun denunț al apatiei politice din UE în fața dramei migrațiilor masive, din lumea a treia, spre Europa cea bogată.

BUDAPESTA 1Budapesta, Ungaria

Dacă presa are, cât de cât, o scuză pentru reaua ei practică profesională, conducătorii UE nu se pot scuza pentru indolența lor. În această chestiune, ca și în multe altele legate de coexistența comunitară, Bruxelles se află într-o paralizie, din cauza unor interese discrepante ale statelor comunitare, dar și din cauza incapacității lor de a ajunge la o politică unitară.

De fapt, incapacitatea aceasta este tot o consecință a paraliziei. U.E. s-a constituit, la jumătatea secolului trecut, ca o organizație economică supranațională – 6 națiuni – de cultură, economie și putere industrială, numită Piața Comună Europeană. Urmărea să creeze, pe calea unor interese și beneficii comune, o coexistență stabilă și pașnică. Succesul, mai ales cel economic, a fost rapid și copleșitor. A fost atât de mare, încât a impus, înainte de termen, trecerea la pasul următor : transferarea motorului din economie în  politică, până când Piața Comună a devenit Europa Comună. O Europă de la Urali la Atlantic – așa se prevedea la început – care să fie garanția păcii și progresului pe Vechiul Continent…și, pe termen lung, în lumea întreagă.

Și în această etapă, graba și succesul rapid au fost rău-sfătuitori. Politizarea și extinderea Pieței Comune au mers în galop, ca o ostentație de voluntarism, fără o analiză serioasă a valabilității sale. S-au contemplat casele de bani debordante de la Bruxelles și năzuințele europenilor de la hotare de a intra în acest modern Eldorado, pentru a avea convingerea că, într-adevăr se crea o uniune europeană. Nimeni nu a vrut să vadă – cu excepția generalului de Gaulle, care accepta doar o uniune de patrii – că diferențele financiare ar fi putut fi depășite într-un viitor mai îndelungat, dar cele culturale aveau nevoie de mult, foarte mult timp, pentru a crea o mentalitate care să fie împărtășită la nivelul întregului continent.

VARSOVIA 1Varsovia, Polonia

Și astfel, la prima criză demografico-economică – cea a migrantilor din lumea a treia – Europa Orientală a sacrificat orice idee de comunitate și solidaritate, pentru a-și situa în prim plan interesele ei naționale imediate. În Polonia, a cărei istorie este un șirag de mostre de individualism național, nici măcar nu a fost nevoie de vreo tensiune demografică. Guvernul de la Varsovia a crispat la maxim conviețuirea cu UE din cauza unor discrepanțe în domeniul valorilor politice. Iar, în Marea Britanie, diferențele culturale și năravurile politice insulare s-au închis ermetic în fața continentalilor, provocând un brexit excesiv de costisitor din punct de vedere economic, dar, foarte mulțumitor din punct de vedere sentimental …căci, nu-i așa, e foarte englezesc…!

LONDRALondra, Anglia

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

 MAY TRUMP

LA  U.E. CENTRÍFUGA

Mientras la Comisión comunitaria y la prensa occidental tratan aún de entender y asimilar el brexit, la opinión pública no se percata de que también los países periféricos de la Unión Europea están a un paso de abandonar la Unión, aunque no sea más que moralmente por ahora.

Este fenómeno ha pasado inadvertido hasta ahora porque prensa y gobernantes de la Europa rica se han ido por las ramas de lo episódico en vez de afrontar el núcleo del problema de la esencia comunitaria. La prensa, evidentemente, porque es lo que viene haciendo desde hace decenios : brinda muchas más cosquillas histéricas que análisis profundos. Claro que estas imágenes e historias de los cadáveres de los fugitivos ahogados en el Mediterráneo – o tiritando en las campamentos griegos, macedonios y húngaros –, atraen muchos más lectores y telespectadores que una denuncia de la apatía política de la U.E. ante el drama de las migraciones masivas de tercermundistas hacia la Europa rica.

BUDAPESTA 2Budapest, Hungría

Pero si la prensa tiene la débil excusa de una mala praxis profesional, los dirigentes de la U.E, no tienen ninguna para su inoperancia. Y es que en este tema – como en tantos otros de la coexistencia comunitaria –, Bruselas se ve paralizada tanto por los intereses discrepantes de sus Estados miembro como por la propia incapacidad de imponer una política conjunta.

En realidad lo último es consecuencia de lo primero. La U.E. nació en realidad a mediados del siglo pasado como un ente económico supranacional de naciones – 6 no más – de cultura, economía y potencia industrial parejos : el Mercado Común Europeo. Sus objetivos eran crear por la vía de los intereses/beneficios comunes una coexistencia estable y pacífica. El éxito, sobre todo el económico, fue rápido y arrollador. Lo fue tanto que impuso casi antes de tiempo el paso siguiente : el de desplazar el motor del ente de la economía  a la política  hasta acabar haciendo del Mercado Común la Europa Común. Una Europa de los Urales al Atlántico – así el postulado inicial – sería garantía de paz y progreso en el Viejo Continente… y a la larga, en el mundo entero.

También en este caso las prisas y el éxito fácil fueron malos consejeros. La politización y ampliación del Mercado Común se hicieron a galope, en un alarde de voluntarismo y sin un análisis serio de su viabilidad. Se contemplaron las arcas rebosantes de Bruselas y las ansias de los marginales europeos por entrar en ese moderno Eldorado para creer que realmente se estaba llevando a cabo una unión europea. No se quiso ver – con la excepción del general de Gaulle, quien sólo concebía una unión de las patrias – que las diferencias financieras se podían llegar a superar en un tiempo más o menos largo, pero que las culturales necesitaban un proceso muy, muy, largo y difícil para llegar a generar una mentalidad compartida en todo el Continente.

VARSOVIA 2Barbacana, Varsovia, Polonia

Y así, a la primera crisis demográfico-económica – la de los migrantes tercermundistas – la Europa Oriental sacrificó toda idea de comunidad y de solidaridad para anteponer sus inmediatos intereses nacionales. En Polonia, cuya historia es un rosario de desafíos de individualismo nacional, ni siquiera hizo falta la tensión demográfica. El Gobierno de Varsovia ha crispado al máximo la convivencia con la UE por discrepancias de valores políticos. Y en Gran Bretaña, las diferencias culturales y los hábitos políticos insulares se cerraron en banda frente a los continentales hasta provocar un brexit que puede resultar económicamente excesivamente caro, pero sentimentalmente muy satisfactorio…¡ por muy ingles…!

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU

Etiquetas

, , , , , ,

IISUS 1

Cuvântul-rațiune – Logos-ul sau mintea lui Dumnezeu S-a întrupat ca Iisus Hristos, ca să-L cunoaștem, prin El, pe Însuși Dumnezeu.

În Duminica Paștelui, la liturghie, se citește din Evanghelia după Ioan, așa-numitul prolog sau imn închinat Logos-ului – Iisus, asta, pentru că Iisus, numit aici „lumina cea adevărată”, adică dumnezeiască, „care luminează pe tot omul ce vine în lume” se coboară, în fiecare an, în Sâmbăta Mare, pe mormântul Lui de la Ierusalim… în chip de lumină divină, ca să ni Se arate în cea mai pură formă a Sa.

Iată textul:

Ioan 1, 1-18: La început era Cuvântul/Logos-ul și Cuvântul/Logos-ul era lângă Dumnezeu și Cuvântul/Logos-ul era Dumnezeu. Acesta era (de) la început lângă Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din (tot) ce a făcut (Dumnezeu). În El era viață și viața era lumina oamenilor. Și lumina în întunecime strălucește și întunecimea n-a cuprins-o. A fost un om trimis de Dumnezeu, pe numele lui Ioan. El a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre lumină, ca toți să creadă prin el. Nu era el lumina, ci (a venit) să mărturisească despre lumină. (Cuvântul)  era lumina cea adevărată, cea care luminează tot omul ce vine în lume. (Cuvântul) era în lume și lumea prin El s-a făcut și lumea nu L-a cunoscut. La ale Sale a venit și ai Lui nu L-au primit. Dar cei care L-au primit, lor le-a dat puterea să se facă fii ai lui Dumnezeu, lor, celor care au crezut în numele Lui: ei sunt cei care s-au născut nu din sânge, nici din voia trupului, nici din voia bărbatului, ci din Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a venit să locuiască printre noi și i-am privit slava, iar slava Lui era asemenea aceleia pe care o are numai singurul Fiu de la Tatăl Său. El, cel plin de har și de adevăr. Ioan a mărturisit despre El și a strigat zicând: Acesta era despre care am zis: cel care a venit după mine a ajuns să fie înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine. Și din plinătatea Lui noi toți am luat, și har pentru har. Pentru că, Legea s-a dat prin Moise, dar harul și adevărul s-au făcut prin Iisus Hristos. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar singurul (Său) Fiu, cel care este la sânul Tatălui, El (ni) L-a explicat pe Dumnezeu.

IISUS 3

Ioan, 1, 1-18: ΕΝ ἀρχῇ ἦν ὁ Λόγος, καὶ ὁ Λόγος ἦν πρὸς τὸν Θεόν, καὶ Θεὸς ἦν ὁ Λόγος. Οὗτος ἦν ἐν ἀρχῇ πρὸς τὸν Θεόν. πάντα δι’ αὐτοῦ ἐγένετο, καὶ χωρὶς αὐτοῦ ἐγένετο οὐδὲ ἓν ὃ γέγονεν. ἐν αὐτῷ ζωὴ ἦν, καὶ ἡ ζωὴ ἦν τὸ φῶς τῶν ἀνθρώπων. καὶ τὸ φῶς ἐν τῇ σκοτίᾳ φαίνει, καὶ ἡ σκοτία αὐτὸ οὐ κατέλαβεν. ᾿Εγένετο ἄνθρωπος ἀπεσταλμένος παρὰ Θεοῦ, ὄνομα αὐτῷ ᾿Ιωάννης· οὗτος ἦλθεν εἰς μαρτυρίαν, ἵνα μαρτυρήσῃ περὶ τοῦ φωτός, ἵνα πάντες πιστεύσωσι δι’ αὐτοῦ. οὐκ ἦν ἐκεῖνος τὸ φῶς, ἀλλ’ ἵνα μαρτυρήσῃ περὶ τοῦ φωτός. ῏Ην τὸ φῶς τὸ ἀληθινόν, ὃ φωτίζει πάντα ἄνθρωπον ἐρχόμενον εἰς τὸν κόσμον. ἐν τῷ κόσμῳ ἦν, καὶ ὁ κόσμος δι’ αὐτοῦ ἐγένετο, καὶ ὁ κόσμος αὐτὸν οὐκ ἔγνω. εἰς τὰ ἴδια ἦλθε, καὶ οἱ ἴδιοι αὐτὸν οὐ παρέλαβον. ὅσοι δὲ ἔλαβον αὐτόν, ἔδωκεν αὐτοῖς ἐξουσίαν τέκνα Θεοῦ γενέσθαι, τοῖς πιστεύουσιν εἰς τὸ ὄνομα αὐτοῦ, οἳ οὐκ ἐξ αἱμάτων, οὐδὲ ἐκ θελήματος σαρκός, οὐδὲ ἐκ θελήματος ἀνδρός, ἀλλ’ ἐκ Θεοῦ ἐγεννήθησαν. Καὶ ὁ Λόγος σὰρξ ἐγένετο καὶ ἐσκήνωσεν ἐν ἡμῖν, καὶ ἐθεασάμεθα τὴν δόξαν αὐτοῦ, δόξαν ὡς μονογενοῦς παρὰ πατρός, πλήρης χάριτος καὶ ἀληθείας. ᾿Ιωάννης μαρτυρεῖ περὶ αὐτοῦ καὶ κέκραγε λέγων· οὗτος ἦν ὃν εἶπον, ὁ ὀπίσω μου ἐρχόμενος ἔμπροσθέν μου γέγονεν, ὅτι πρῶτός μου ἦν. Καὶ ἐκ τοῦ πληρώματος αὐτοῦ ἡμεῖς πάντες ἐλάβομεν, καὶ χάριν ἀντὶ χάριτος·  ὅτι ὁ νόμος διὰ Μωϋσέως ἐδόθη, ἡ χάρις καὶ ἡ ἀλήθεια διὰ ᾿Ιησοῦ Χριστοῦ ἐγένετο. Θεὸν οὐδεὶς ἑώρακε πώποτε· ὁ μονογενὴς υἱὸς ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον τοῦ πατρός, ἐκεῖνος ἐξηγήσατο.

IISUS 4Iisus Hristos Pantocrator din secolul al XIII-lea, o icoană din skevofilakion-ul Mănăstirii Hilandar, Sf. Munte Athos

Așadar acesta este prologul „Evangheliei spirituale”, așa cum a numit Clement din Alexandria Evanghelia după Ioan. Un text, la prima vedere, ermetic, greu de înțeles și de care te temi că nu-l vei putea pătrunde până la capăt.

Și totuși, nu-i nici greu de înțeles, nici ermetic. Ca să-l înțelegi pe deplin, trebuie să știi doar câte ceva din vechea filosofie greacă.

Mai întâi să spunem că acest prolog a fost anume scris pentru intelectuali, pentru oamenii formați în cultura greacă, cultura universală a vremii…

… în special pentru evreii din Diaspora (din Egipt și mai cu seamă din Alexandria), rabini și oameni ai Cărții, care nu mai vorbeau ebraica/ aramaica, ci doar greaca, și care citeau Biblia numai în traducerea ei greacă, așa-numita Septuaginta.

A fost scris, în egală măsură, și pentru grecii sau vorbitorii de greacă din lumea mediteraneană, care merseseră la universități grecești și care erau obișnuiți să gândească… grecește…

… dar și pentru egipteni: modelul prologului pare, în parte, să fi fost și Imnul închinat lui Aton de faraonul Amenofis al IV-lea sau Akenaton, faraonul … eretic ! Și, să nu uităm de Ptah („Cel care deschide”) zeul egiptean al Creației, Demiurgul adorat la Memfis, care a creat lumea prin… cuvânt !

Acest prolog era menit să-i atragă pe intelectualii vremii, pe cei obișnuiți cu filosofia greacă, dar și egipteană, de oriunde !

Dar, nu în ultimul rând, și pe esenieni, pe asceții de la Qumran !

Cine l-a compus ?

Bibliștii sunt de acord că Evanghelia a fost scrisă de un ucenic educat al lui Ioan, poate de un uncenic al acestui ucenic, și mai instruit, undeva la Efes, după cele povestite de Ioan. Și este probabil ca acest ultim ucenic, care să nu-l fi cunoscut pe Ioan, să fie și autorul prologului. El trebuie că a avut ideea de a-i atrage pe învățații elinofoni. Și s-a gândit să le vorbească pe limba lor. Ce înseamnă asta ? Înseamnă că le-a spus că Iisus Hristos nu-i altul decât Logos-ul despre care au scris Heraclit, stoicii sau celebrul rabin din Alexandria, Philon, care și-a redactat cele mai mult de 50 de comentarii biblice în greacă.

Ce este Logos-ul ? În principiu, simplificând puțin lucrurile, putem să spunem că logos/λόγος este un cuvânt grecesc, mai degrabă un cuvânt care a evoluat spre un termen filosofic. S-a născut din verbul λέγω, a spune, a vorbi. Și totuși, logos înseamnă deopotrivă: cuvânt și rațiune/minte, sensuri imposibil de separat, indiscernabile, nedespărțite, în ideea că un cuvânt este expresia, deci… întruparea gândirii !

Înainte de a vedea câteva din fragmentele acestor filosofi care au scris în tratatele lor, numite „Despre Natură” despre Logos, am vrea să facem doar câteva scurte observații de traducere:

1.„La început” reia începutul Genezei și al Bibliei: en arhi/ἐν ἀρχῇ sau bereșit/בְּרֵאשִׁית  în ebraică înseamnă…  la început. Arhi/ἀρχή în greacă înseamnă: început, principiu, origine, cauză, fundament, putere, autoritate… Așadar… la începutul lumii, sau la temelia lumii… sau cauza, principiul din care s-a născut lumea sau puterea care susține lumea… este Iisus !

2.„Cuvântul/Logos-ul era lângă Dumnezeu”. Am tradus cu „lângă” prepoziția pros/πρς: spre, către, în fața, lângă, conform cu, după cum (este). Așadar se poate înțelege, la fel de bine și că Logos-ul este față către față cu Dumnezeu, este alături de El și că este asemenea Lui și, nu în ultimul rând, al Lui ! Pros/ πρς ar putea fi aici echivalentul prepoziției le- din ebraică, care exprimă atât direcția, cât și posesia !

3.„Și Cuvântul … a venit să locuiască printre noi”: Verbul este skinoo/ σκηνω: a-și ridica/așeza cortul, a campa, a locui, a se stabili. Este o traducere a verbului ebraic șahan/שָׁכַן: a locui, a sta, a rămâne, a se sălășlui, a avea sălaș, cuib, vizuină, de unde mișcan/מִשְׁכָּן: cort, colibă de păstor, sălaș de animal și, în mod special, cortul adunării, tabernaculul. De altfel, grecii se pare că l-au împrumutat pe șahan, care l-a dat pe skini/σκηνή, cort !

Și iată un verset din Exod pe care sigur l-a avut în minte autorul prologului:

Și Moise n-a putut intra în cortul adunării pentru că stătea/locuia (șahan/שָׁכַן) deasupra lui norul și pentru că slava lui Iahve umplea cortul (ha-mișcan/הַמִּשְׁכָּֽן).

וְלֹא־יָכֹל מֹשֶׁה לָבֹוא אֶל־אֹהֶל מֹועֵד כִּֽי־שָׁכַן עָלָיו הֶעָנָן וּכְבֹוד יְהוָה מָלֵא אֶת־הַמִּשְׁכָּֽן/Exod, 40,35

καὶ οὐκ ἠδυνάσθη Μωυσῆς εἰσελθεῖν εἰς τὴν σκηνὴν τοῦ μαρτυρίου ὅτι ἐπεσκίαζεν ἐπ᾽ αὐτὴν ἡ νεφέλη καὶ δόξης κυρίου ἐπλήσθη ἡ σκηνή

Am preferat să traduc cu „a venit să locuiască” pentru că Iisus nu S-a sălășluit și nu și-a așazat cortul în Israel, ci a locuit în Israel, printre oameni, în casă, nu într-un sălaș de cioban sau într-o vizuină.

4.„I-am privit slava”… s-ar traduce, mai degrabă, cu „I-am contemplat slava”. Verbul theaome/θεάομαι înseamnă: a contempla, a fi spectator la teatru. Și obiceiul de a contempla îl aveau… esenienii de la Qumran și frații lor, Terapeuții, din Egipt, despre care scrie Philon din Alexandria, în cartea pe care le-o dedică, Despre viața contemplativă!

5.Harul și adevărul ! Sunt, totuși, cuvinte cheie în Biblie. Mai ales harul. Haris/ χάρις din greacă îl traduce pe hen/חֵן din ebraică: bunăvoință, iertare, milă, îndurare, grație divină, favoare.

Poate nu întâmplător Evanghelia este a lui Ioan și nu întâmplător este pomenit aici Ioan Botezătorul. Numele de Ioan, Ioannis/Ἰωάννης este pronunția în greacă a lui Iohanan/ יוֹחָנָן  care este forma scurtă a lui Iehohanan/ יְהוֹחָנָן  : Iehova/Dumnezeu (îmi) este binevoitor sau Dumnezeu S-a îndurat (de mine)  ! Vine din numele lui Dumnezeu Iehova/ יְהֹוָה  și verbul hanan/ חָנַן, a fi favorabil, priincios, îndurător, iertător, plin de milă…

6. „El (ni) L-a explicat pe Dumnezeu”. Nu ni L-a făcut cunoscut, ci ni L-a explicat, ne-a ajutat să-L înțelegem ! Verbul exigheome/ἐξηγέομαι înseamnă: a duce pe cineva pas cu pas undeva, a conduce pe cineva spre înțelegere, a explica amănunțit, a interpreta (voia/semnele zeilor), a interpreta o lege, o carte, un poem, o operă de artă… Și esenienii obișnuiau să le explice celor mai puțin cunoscători Scripturile și Legile Domnului ! Acest verb folosit de autorul prologului este un indiciu clar că era destinat … esenienilor !

IISUS SF. ECATERINAIisus Pantocrator, cea mai veche icoană a lui Iisus Hristos ca Pantocrator sau Atotțiitor: a fost creat în secolul al VI-lea, probabil la Constantinopol, și se găsește în Mănăstirea Sf. Ecaterina din Muntele Sinai

Și iată câteva fragmente din filosofii greci despre Logos și despre esenieni:

HERACLIT:

1.Oamenii nu pot înțelege acest Logos, care este veșnic, nici înainte de a-l auzi și nici după ce l-au auzit. Deși toate lucrurile sunt după cum (voiește) acest logos, oamenii par să nu-l priceapă, deși pricep foarte bine și cuvintele și faptele, ca acelea cu care eu explic amănunțit fiecare lucru, despărțind lucrurile după natura lor  și arătând cum sunt alcătuite.

1.(τοῦ δὲ) λόγου τοῦδ’ ἐόντος ἀεὶ ἀξύνετοι γίνονται ἄνθρωποι καὶ πρόσθεν ἢ ἀκοῦσαι καὶ ἀκούσαντες τὸ πρῶτον· γινομένων γὰρ (πάντων) κατὰ τὸν λόγον τόνδε ἀπείροισιν ἐοίκασι, πειρώμενοι καὶ ἐπέων καὶ ἔργων τοιούτων, ὁκοίων ἐγὼ διηγεῦμαι κατὰ φύσιν διαιρέων ἕκαστον καὶ φράζων ὅκως ἔχει. /Sextus Empiricus, Adv math. VII, 132

2.De aceea trebuie să urmăm ceea ce ne este comun tuturor (și comun înseamnă că-l avem toți), adică logos-ul. Totuși, cu toate că logos-ul ne este comun tuturor (și din el ne împărtășim toți), cu toate că-l avem toți, cei mai mulți dintre noi trăiesc ca și cum ar avea doar propria lor gândire.

2.διὸ δεῖ ἕπεσθαι τῷ (ξυνῷ, τουτέστι τῷ) κοινῷ· ξυνὸς γὰρ ὁ κοινός. τοῦ λόγου δὲ ἐόντος ξυνοῦ ζώουσιν οἱ πολλοὶ ὡς ἰδίαν ἔχοντες φρόνησιν./ Sextus Empiricus, Adv math. VII, 133

După Heraclit, devenim inteligenți, capabili să gândim, doar sorbind, odată cu respirația, acest logos divin. (…).  Heraclit spune că acest logos, care ne este comun tuturor (din care ne împărtășim toți) și care este divin și prin care, dacă ne împărtășim din el, devenim capabili să raționăm, este criteriul adevărului. (… ) Și, după ce a arătat cât se poate de limpede, răspicat, că tot ce facem și tot ce gândim facem și gândim doar împărtășindu-ne de logos-ul divin, Heraclit a mai spus că înțelepciunea nu-i altceva decât o explicație a  modului în care este condusă lumea./ Sextus Empiricus, Adv math. VII, 129 și 133

Heraclit, ale cărui idei sunt împărtășite de stoici, leagă rațiunea noastră de rațiunea divină, cea care guvernează și conduce lumea și spune că tocmai datorită acestei însoțiri inseparabile dintre rațiunea noastră și cea divină mintea noastră devine  conștientă de voința Rațiunii divine și că tot datorită acestei însoțiri, în somn, această Rațiune divină vestește sufletului nostru cele viitoare. /Chalcidius c. 251

***

DIOGENE LAERȚIU, VII:

134: Stoicii cred că două sunt principiile din care s-au născut toate: un principiu activ, (care crează și modelează lumea), și unul pasiv (creat, care se lasă modelat și lucrat). Ei spun că acest principiu pasiv este substanța lipsită de orice calitate (nemodelată, nelucrată, neformată) adică materia, și că principiul activ (care o modelează) este Logos-ul aflat în ea, Dumnezeu.

134: Δοκεῖ δ’ αὐτοῖς ἀρχὰς εἶναι τῶν ὅλων δύο, τὸ ποιοῦν καὶ τὸ πάσχον. Τὸ μὲν οὖν πάσχον εἶναι τὴν ἄποιον οὐσίαν τὴν ὕλην, τὸ δὲ ποιοῦν τὸν ἐν αὐτῇ λόγον τὸν θέον· τοῦτον γὰρ ἀΐδιον ὄντα διὰ πάσης αὐτῆς δημιουργεῖν ἕκαστα.

136: Unul și același lucru sunt Dumnezeu și spiritul (mintea) și destinul și Zeus, doar că e numit (și) cu multe alte nume.

136: Ἕν τ’ εἶναι θεὸν καὶ νοῦν καὶ εἱμαρμένην καὶ Δία· πολλαῖς τ’ ἑτέραις ὀνομασίαις προσονομάζεσθαι.

***

PHILON DIN ALEXANDRIA:

Despre facerea lumii, 20: Așa cum un oraș proiectat în mintea unui arhitect nu există în lumea de afară, afară din mintea lui, ci este doar întipărit în sufletul lui, la fel nici lumea alcătuită din idei nu există în alt loc decât în Logos-ul dumnezeiesc, cel care le-a ordonat.

Kαθάπερ οὖν ἡ ἐν τῷ ἀρχιτεκτονικῷ προδιατυπωθεῖσα πόλις χώραν ἐκτὸς οὐκ εἶχεν, ἀλλ’ ἐνεσφράγιστο τῇ τοῦ τεχνίτου ψυχῇ, τὸν αὐτὸν τρόπον οὐδ’ ὁ ἐκ τῶν ἰδεῶν κόσμος ἄλλον ἂν ἔχοι τόπον ἢ τὸν θεῖον λόγον τὸν ταῦτα διακοσμήσαντα.

Despre fugă și aflare,2,12: Lumea a fost creată și este întrutotul născută de o Cauză. Logos-ul însuși al Creatorului este pecetea prin care capătă formă orice ființă. Astfel, fiecare din lucrurile create își are, încă de la început, chipul/forma sa desăvârșită, care este pecetea și chipul, imaginea Logos-ului desăvârșit.

Despre amestecarea limbilor, 146-147: Dacă cineva nu este ,încă, vrednic să fie numit fiu al lui Dumnezeu, să se grăbească atunci să se facă asemenea Logos-ului Său, primul născut (πρωτόγενος) și cel mai vechi dintre îngeri. El este numit principiu (αρχή), nume al lui Dumnezeu, Logos, omul după chip și cel ce-l vede pe Dumnezeu, Israel… Logos-ul, care este foarte vechi, este chipul (είκων) lui Dumnezeu.

Despre viața contemplativă, 27-29: Terapeuții obișnuiesc să se roage de două ori, în fiecare zi, în zori și la apus. Se roagă la răsăritul soarelui și cer o zi frumoasă și fericită, o zi cu adevărat frumoasă și fericită, și cer ca mintea lor să se umple de lumina cerească. Iar la apusul soarelui se roagă ca sufletul lor, eliberat și ușurat cu totul de mulțimea senzațiilor și a lucrurilor sensibile, retras în sine, ca și cum ar sta la sfat și adunare cu el însuși, să poată merge în căutarea adevărului. Și tot timpul zilei, din zori până-n seară, se exersează în contemplație. Iar atunci când citesc din sfintele Scripturi, studiază învățătura părinților prin metoda alegorică, pentru că ei cred că dincolo de interpretarea obișnuită a unui text se află sensuri ascunse ce nu se pot descoperi decât dacă-l citești ca pe niște simboluri, ca pe niște semne.Terapeuții au și scrierile celor vechi, care, ca întemeietori ai sectei, le-au lăsat multe comentarii despre cum se citește un text folosind alegoria, comentarii pe care ei le iau drept modele, ca să poată comenta Scripturile ca și ei. Și nu doar meditează și se dedică contemplării, ci compun cântări și imnuri lui Dumnezeu, în toate măsurile și melos-urile, pe care le scriu anume, așa cum se cuvine, pe cele mai sacre ritmuri.

(27) δὶς δὲ καθ´ ἑκάστην ἡμέραν εἰώθασιν εὔχεσθαι, περὶ τὴν ἕω καὶ περὶ τὴν ἑσπέραν, ἡλίου μὲν ἀνίσχοντος εὐημερίαν αἰτούμενοι τὴν ὄντως εὐημερίαν, φωτὸς οὐρανίου τὴν διάνοιαν αὐτῶν ἀναπλησθῆναι, δυομένου δὲ ὑπὲρ τοῦ τὴν ψυχὴν τοῦ τῶν αἰσθήσεων καὶ αἰσθητῶν ὄχλου παντελῶς ἐπικουφισθεῖσαν, ἐν τῷ ἑαυτῆς συνεδρίῳ καὶ βουλευτηρίῳ γενομένην, ἀλήθειαν ἰχνηλατεῖν. (28) τὸ δὲ ἐξ ἑωθινοῦ μέχρις ἑσπέρας διάστημα σύμπαν αὐτοῖς ἐστιν ἄσκησις· ἐντυγχάνοντες γὰρ τοῖς ἱεροῖς γράμμασι, φιλοσοφοῦσι τὴν πάτριον φιλοσοφίαν ἀλληγοροῦντες, ἐπειδὴ σύμβολα τὰ τῆς ῥητῆς ἑρμηνείας νομίζουσιν ἀποκεκρυμμένης φύσεως ἐν ὑπονοίαις δηλουμένης. (29) ἔστι δὲ αὐτοῖς καὶ συγγράμματα παλαιῶν ἀνδρῶν, οἳ τῆς αἱρέσεως ἀρχηγέται γενόμενοι πολλὰ μνημεῖα τῆς ἐν τοῖς ἀλληγορουμένοις ἰδέας ἀπέλιπον, οἷς καθάπερ τισὶν ἀρχετύποις χρώμενοι μιμοῦνται τῆς προαιρέσεως τὸν τρόπον· ὥστε οὐ θεωροῦσι μόνον, ἀλλὰ καὶ ποιοῦσιν ᾄσματα καὶ ὕμνους εἰς τὸν θεὸν διὰ παντοίων μέτρων καὶ μελῶν, ἃ ῥυθμοῖς σεμνοτέροις ἀναγκαίως χαράττουσι.

Viața lui Moise: … pentru că era nevoie ca liturgul să-L folosească pe Fiul, cel cu totul desăvârșit în virtute, și tată al lumii, ca pe un paraclet, ca pe cel care cere iertarea păcatelor și acordarea, cu prisosință, a bunătăților Sale.

Și iată prima strofă din Marele Imn închinat zeului Aton de Akenaton/Amenofis al IV-lea:

Tu te ridici, frumos, la orizont, pe cer,
Soare viu, ce de la începuturi viețuiești,
Tu strălucești deasupra orizontului, spre Răsărit,
Țara umplând de frumusețea ta.
Ești frumos, măreț, strălucitor !
Deasupra țării-ntregi te-nalți
Și razele-ți cuprind țările toate,
Până la marginile creației.
Tu, care ești Ra, tu le supui pe toate
Și le unești pe toate pentru fiul tău iubit (faraonul-n.n.).
Ești departe, dar razele tale ating pământul.
Ești pe chipul oamenilor,
Și totuși, nu știm când vii la noi !

Se pare că ideea ucenicului din comunitatea ioaneică din Efes de a-L prezenta pe Iisus … neamurilor și evreilor din Diaspora drept Logos, a avut succes. Probabil Iisus Însuși i-a inspirat-o ! De fapt, ce altceva este Dumnezeu și ce altceva este Fiul Său decât înțelepciunea desăvârșită, absolută care ne luminează mintea, ne inspiră și ne conduce plină de iubire ?

SALVATOR MUNDI LEONARDOSalvator Mundi, Leonardo da Vinci (aprox 1500)

LUCRĂRI CONSULTATE:

Filosofia greacă până la Platon, vol. I, partea a 2-a, EȘEB, București, 1979

Termenii Filozofiei grecești, Francis E. Peters, Ed. Humanitas, 1997

Die Fragmente der Vorsokratiker, H. Diels (publicată on line)

Heraclit, Fragmente, și Diogene Laerțiu, Viețile și doctrinele filosofilor/Βίοι φιλοσόφων, publicate on line

Giovanni, Giuseppe Segalla, Nuovissima versione della Bibbia, Ed. San Paolo, Milano, 1994

De opificio mundi, Philon d΄Alexandrie, R. Arnaldez, Ed. du Cerf, Paris, 1961

Comentariu alegoric…, Philon din Alexandria, Zenaida Luca, Ed. Herald, București, 2016

La Poésie égyptienne, Pierre Gilbert, Bruxelles, 1949

IISUS EL GRECO PORTRETPortretul lui Hristos (1590-1595), ulei pe pânză, Galeria Publică, Praga, Rep. Cehă

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA

Etiquetas

, , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

 ERDOGAN REFERENDUMErdogan adresându-se suporterilor săi în vederea referendum-ului din 16 aprilie pentru lărgirea puterilor prezidențiale

ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA

Iată că, în preajma referendumului constituțional convocat de Erdogan pentru a-și spori la maximum atribuțiunile și puterile, președintele Turciei s-a văzut nevoit să-și vâre în teacă ura și strigătele războinice și să pună capăt intervenției militare turcești în Siria, denumită „Scutul Eufratului”.

Decizia este o surpriză, deoarece este o recunoaștere implicită a eșecului intervenției în Siria, una dintre acțiunile care ar fi trebuit să-i asigure succesul la referendumul din 16 aprilie, datorită impactului patriotic pe care urmau să-l aibă victoriile armatelor turcești.

ARMATA TURCA SIRIAForțe turcești în Siria

Însă, o analiză amănunțită a acestei măsuri ne arată că ea nu este, nicidecum, surprinzătoare. Mai întâi, deoarece succesele militare au fost din ce în ce mai puține și din ce în ce mai costisitoare în oameni și materiale. În al doilea rând, n-ar mai fi obținut victorii militare sau politice, deoarece prezența militară rusească în Siria este mult mai puternică decât cea a Turciei, iar  planurile politice ale lui Putin pentru pacea care ar urma să se instaureze în Siria nu se potrivesc deloc cu cele ale lui Erdogan.

Ankara s-a amestecat în conflictul din Siria din mai multe motive (pentru a face front comun cu Occidentul în războaiele din Siria și Irak, dar și pentru rațiuni izvorâte din politica internă a Turciei), însă, cea mai importantă dintre toate a fost dorința de a evita ca, în tratatul de pace cu care ar urma să se încheie războiul civil din Siria, kurzii să aibă vreun rol. Kurzii sunt o minoritate importantă în Iran, Irak, Siria, dar mai ales în Turcia, unde formează 10 la sută din populația totală a țării. Ori, Putin consideră că, într-o Sirie pacificată, naționalismul kurd îi va deveni un aliat de nădejde pentru a reduce influența occidentală în Orientul Mijlociu.

Pe câmpurile de luptă din nordul Siriei – practic, pe toată frontiera turco-siriană – obiectivele militare și politice ale Ankarei n-au fost atinse niciodată. Erdogan ar fi vrut să lichideze orice urmă de element kurd înarmat din zonă, dar, după șapte luni de intervenție militară a Ankarei, în nordul Siriei, continuă să existe, la fel ca în 2011, când a izbucnit revolta împotriva lui Assad  – trei mari regiuni dominate de soldați și partizani kurzi. Ce este și mai rău pentru Erdogan, este că, în una din aceste regiuni –în Afrin, – rușii tocmai au instalat o bază militară. În mod oficial, Moscova o numește „post de observație”, dar, atât turcii, cât și kurzii sunt convinși că este vorba de un cap de pod militar, care se poate lărgi mult și rapid, …pentru a zădărnici, atunci când i-ar conveni Kremlinului… orice nouă acțiune militară a Turciei.

TRUPE KURDETrupe kurde în Afrin

HARTA TURCIA VECINI

                Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

ERDOGAN MukhtarsErdogan la întâlnirea cu Mukhtar-ii (șefii administrației locale) la Ankara

LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA

En vísperas del referéndum constitucional planteado por Erdogan para incrementar al máximo sus poderes, el presidente turco ha tenido que envainar sus odios y algarabías belicistas y dar por terminada la intervención militar de su país en Siria, la llamada operación “Escudo Éufrates”.

La decisión es sorprendente porque significa un reconocimiento implícito del fracaso de la intervención en Siria, justamente una de las actuaciones gubernamentales que debían asegurarle el éxito en el referendo del día 16 de este mes por el impacto patriótico que debían tener las victorias de los ejércitos turcos.

Un análisis más detallado de la medida evidencia que no tiene nada de sorprendente. Porque, para empezar, los triunfos militares han sido pocos, cada vez menos y cada vez más costosos en material y hombres. Y, sobre todo, no iba a haber más victorias militares ni políticas porque la presencia militar rusa en Siria es infinitamente superior a la turca y los planteamientos políticos de Putin para la paz que ha de llegar al país levantino son antagónicos a los de Erdogan.

Ankara se metió en el conflicto sirio por varias razones (desde el frente común con Occidente en las guerras de Siria e Irak hasta la política interior turca), pero la más importante de todas fue el empeño de evitar que en el tratado de paz con que concluirá la guerra civil siria como en la política nacional ulterior de ese país los kurdos sirios (también hay minorías kurdas en el Irán, Irak y Turquía, siendo esta última la mayor de todas con un 10% del censo turco)  vayan a tener protagonismo alguno. Y esto último está diametralmente opuesto a la visión que tiene Putin de la constelación política que quiere para la Siria pacificada. Moscú cree que el nacionalismo kurdo acabará por serle un aliado muy útil para reducir la influencia occidental en el Oriente Medio.

Turkey_s army 1

Sobre los campos de batalla del norte de Siria – prácticamente, toda la frontera turco-siria – las metas militares y políticas de Ankara tampoco fueron alcanzadas nunca. Erdogan pretendía suprimir un protagonismo militar kurdo en esa zona y al final de siete meses de intervención militar turca, en el norte de Siria siguen existiendo – como en el 2011, cuando estalló la revolución contra Assad  – tres grandes regiones dominadas por los soldados y guerrilleros kurdos. Peor aún para Erdogan, en una de esas tres regiones – Afrín, el más occidental – los rusos acaban de montar una base militar. Oficialmente, Moscú la denomina “puesto de observación”, pero kurdos y turcos creen que es una cabeza de puente militar que se puede ampliar mucho y muy deprisa en cualquier momento que le convenga al Kremlin… para desbaratar nuevas acciones bélicas turcas.

PUTIN

                Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

 

 

PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA

Etiquetas

, , , , , , , , ,

INTRAREA IN IERUSALIM 1

Intrarea lui Iisus în Ierusalim: momentul în care a fost recunoscut public ca Dumnezeu !

În pericopa din Duminica Floriilor, din Evanghelia lui Ioan (cap. 12) Iisus este întâmpinat de noii Săi credincioși în Ierusalim, înaintea Paștelui, fie ca „cel despre care au scris profeții” că va fi regele lui Israel, fie ca Dumnezeu, pentru că Osana, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului este rugăciunea de binecuvântare cu care pelerinii evrei intrau în Ierusalim la cele trei mari sărbători ale anului.

Și nu greșeau, Iisus era Dumnezeu întrupat.

Textul este important, însă, pentru altceva: pentru lecția și promisiunea învierii. O promisiune pe care Iahve n-o mai făcuse niciodată poporului lui Israel.

Iată textul:

Ioan 12, 1-18: Așadar, Iisus a venit cu șase zile înaintea Paștelui în Betania, unde era Lazăr, cel care murise și pe care-l înviase din morți. Și I-au făcut o cină acolo și Marta servea (la masă). Iar Lazăr era unul dintre cei ce stăteau la masă cu El. Maria, luând o litră de mir de nard curat, de mare preț, I-a uns picioarele lui Iisus și, cu părul ei, I le-a șters și casa s-a umplut de mireasma mirului. Și a spus atunci unul din ucenicii Lui, Iuda Iscariotul, fiul lui Simon, cel ce avea să-L dea pe mâna (arhiereilor): de ce mirul acesta nu s-a vândut cu trei sute de dinari și nu s-a dat săracilor ? Iuda  zisese așa nu pentru că-i păsa lui de săraci, ci pentru că era hoț. El ținea punga cu bani și fura din ce primeau (Iisus și ucenicii). Și a spus Iisus: las-o, pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Pe săraci îi aveți mereu cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți mereu. Și mulțime multă de iudei știa că-i acolo și a venit nu numai pentru Iisus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr pe care-l înviase din morți. Și arhiereii  se sfătuiau să-l omoare pe Lazăr, pentru că, prin el, mulți iudei veneau și credeau în Iisus. A doua zi mulțime multă, cei care veniseră  la sărbătoare, auzind că vine Iisus la Ierusalim au luat crengi de finic și I-au ieșit în întâmpinare și I-au strigat: Osana, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, regele lui Israel. Găsind Iisus un măgăruș,  a șezut pe el așa cum stă scris: nu te teme, fiică a Sionului, iată regele tău vine șezând pe mânzul asinei. La început, ucenicii Lui nu pricepeau ce voiau să însemne aceste cuvinte, dar și-au dat seama, când Iisus S-a preamărit, că fuseseră scrise despre El și că tot ce făcuseră ei până atunci, pentru El făcuseră (ca ele să se împlinească). Și mulțimea a dat mărturie (despre ce văzuse), mulțimea ce fusese cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți.

INTRAREA IN IERUSALIM 3

Iisus venea din Efraim. Trecea prin Iudeea în drum spre Ierusalim unde voia să facă Paștele cu ucenicii. Ultimul Paște ! Se ascundea de arhiereii care deciseseră că trebuia să moară: dacă nu, atunci Legea lui Moise s-ar fi transformat în Legea lui Iisus ! Iar ei nu se simțeau parte din planul Lui ! Prea multă lume începuse să creadă că Iisus e Mesia și prea mulți erau pregătiți să devină … creștini. Mai ales după ce acest Fiu al lui Dumnezeu le demonstrase că învierea/nemurirea/viața veșnică este atât de reală și atât de la îndemână. De fapt, vindecările și învierile făcute de Iisus i-au atras pe toți: nimeni nu mai voia să moară și învierea lui Lazăr din Betania îi umpluse de speranță.

Iisus voia să facă o mică, dar esențială demonstrație: că, de fapt, nu există moarte, că morții „se trezesc, se scoală” din moarte, ca dintr-un somn, și trăiesc din nou.

Venind acasă la Lazăr, Iisus le arată noilor săi credincioși cam ce ar putea fi învierea/renașterea, pe măsura nivelului lor de înțelegere: stă la masă și mănâncă și bea cu un om care fusese mort timp de patru zile și care acum trăiește la fel ca înainte.

De ce-l alege pe Lazăr ? Poate pentru că-l iubea foarte mult (vedem în capitolul 11), semn că era un bărbat special, probabil delicat, smerit, cuminte cucernic și un mare iubitor de oameni, un binefăcător. De altfel vedem că era bogat: uleiul curat de nard (neamestecat cu alte arome inferioare), cu care sora lui, Maria, Îi unge picioarele lui Iisus, era foarte scump.

O litră costa 30 de dinari (dinarul era moneda romană) și era aproape salariul pe un an al unui lucrător: nardul se aducea tocmai din India (unde în sanscrită i se spunea narda, de unde nered/(נֵרְדְּ) în ebraică). Și nu era vorba doar de câteva grame, ci de o litră întreagă (litra era măsura romană) adică  327,25 de grame, așadar aprox. 330 de grame ! Maria Îl răsplătise pe Iisus cu o ungere… regească !

De altfel, nardul era un balsam al maharajahilor, al regilor, și, de aceea, era balsamul cel mai potrivit pentru trupul lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Regelui Lumii !

Maria îi unsese picioarele lui Iisus pentru că era oaspetele lor și, desigur, în semn de recunoștință și de iubire. Dar, fără să știe, ea era de acum o mironosiță, adică o femeie care spală și unge cu balsam trupul mort, care grijește mortul cum spunem noi.

Și  nu întâmplător casa i s-a umplut de mireasma mirului, a uleiului de nard: era semnul prezenței lui Dumnezeu.

Poate Iuda, ucenicul care-L va preda arhiereilor, era invidios. Era altfel decât i-o arăta numele, pentru că Iuda înseamnă „cel lăudat” sau „cel căruia i se aduc mulțumiri” și era altfel decât o arăta porecla: Iscariotul: „orășanul” sau „civilizatul”. E de înțeles ! Iisus era tratat, la propriu, ca un rege, iar el, ca un simplu paznic al pungii cu… donațiile pe care le primeau, un paznic al… cutiei milelor !

Iisus rege, da: așa îl vedeau și mulțimile care așteptau de la El să le învețe… să nu mai moară. Îl întâmpinau la intrarea în Ierusalim așa cum strămoșii lor îi întâmpinaseră pe regii victorioși, triumphatori, ai lui Israel, cu ramuri de finic, adică de palmier – un simbol al biruinței, al regalității și al dumnezeirii. Aici, finicul este, desigur, simbolul biruinței asupra morții !

Un rege călare pe un măgăruș ! Un mesaj cât se poate de clar care întărește ce le spunese de curând ucenicilor: cel mai mare trebuie să-i slujească pe ceilalți, nu să fie slujit.  Măgărușul sau asinul este un animal de povară și ajutorul de nădejde al țăranului, pe când calul, animalul cel mai nobil cu putință, este ajutorul regelui-războinic și al războinicului, mai târziu, simbolul cavalerului !

INTRAREA IN IERUSALIM 4

Dar și Iisus Dumnezeu: mulțimile îi strigau osana/ σανν, adică: salvează-ne, Te rog ! De fapt, hoșa-na ! Unde hoșea/ הוֹשֵׁעַ este imperativul verbului hoșia/ הוֹשִׁיעַ: a salva, a elibera, și unde –na/(נָא) este o particulă care se traduce cu: rogu-te!

Și hoșa-na este o rugăciune adresată lui Dumnezeu !

 Osana, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului este un verset, de fapt, o scurtă rugăciune de ocrotire și binecuvântare, din Psalmul 117 (25-26): O, Doamne, mântuieşte! O, Doamne, sporeşte! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu-v-am pe voi, din casa Domnului (Trad. Biblia Sinodală)…

… psalm pe care-l cântau Domnului pelerinii evrei când intrau în Ierusalim, cu ramuri de palmier în mâini… atunci când veneau în pelerinaj, de Paște de pildă.

 Să spunem că hoșia este intensivul (hifilul) verbului iașa (יָשַׁע): a salva, a elibera, a mântui, a da biruința într-o bătălie și că din verbul iașa s-a născut și numele lui Iisus: Iehoșua/ יהושע, adică „Dumnezeu (este cel ce) salvează/ eliberează”.

În treacăt să mai spunem că Iisus din limbile moderne nu vine direct din Iehoşua, ci din forma lui prescurtată, Ieşua, care în greacă, limba evangheliştilor, a devenit Iησοῦς (Iisus).  Sau, din pronunţia lui în aramaica galileană, Ieşu… și că

Iisus se traduce prin: „Dumnezeu (ne/mă) salvează, scapă, izbăveşte, mântuieşte” sau „Dumnezeu este salvarea/salvarea este Dumnezeu”…  altfel  spus: Salvatorul trimis de Dumnezeu.

INTRAREA IN IERUSALIM 5

Ciudat este că tocmai ucenicii nu înțelegeau de ce Iisus este primit de mulțimi cu psalmul pelerinilor și cu cuvintele profetului Zaharia (9,9): Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei./Trad. Biblia Sinodală.

Tocmai ei, care-L recunoscuseră în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu/Mesia ! Încă nu realizau că aproape trei ani trăiseră și merseseră alături de Dumnezeu coborât pe pământ, de care vorbiseră, cu sute de ani mai înainte, profeții !

O vor face abia după Înviere și după Înălțare, adică după ce  Iisus S-a … preamărit !

Și ce înseamnă „fiica Sionului” ? Nimic altceva decât „cetatea Ierusalimului”. Sion/ צִיּוֹן) este un alt nume al Ierusalimului, pe care-l datorează Muntelui Sion (Muntele Arid), colina unde a existat prima acropolă/fortăreață a Orașul Sfânt.

INTRAREA IN IERUSALIM 6

De ce S-a dus Iisus să moară pe cruce ca ultimul tâlhar, El, Dumnezeu întrupat ? Și asta după ce lumea Îl recunoscuse ca Dumnezeu, în Ierusalim, la pelerinajul de Paște ? Simplu: ca să ne învețe cum să trăim trecând… peste moarte.

Paște (pesah/(פֶּסַח) în aramaică și pasha/ πάσχα în greacă) nu înseamnă altceva decât… a trece peste… moarte. Vine din verbul pasah/(פָּסַח), a trece peste, a sări peste, a ocoli, a evita (o primejdie), a evita moartea !

Așadar, să ne învețe cum să trăim fără de moarte !

BETANIABetania așa cum arăta în timpul lui Iisus; mormântul lui Lazăr

Pentru studioși:

Ioan 12, 1-18: Ο οὖν ᾿Ιησοῦς πρὸ ἓξ ἡμερῶν τοῦ πάσχα ἦλθεν εἰς Βηθανίαν, ὅπου ἦν Λάζαρος ὁ τεθνηκώς, ὃν ἤγειρεν ἐκ νεκρῶν. ἐποίησαν οὖν αὐτῷ δεῖπνον ἐκεῖ, καὶ ἡ Μάρθα διηκόνει· ὁ δὲ Λάζαρος εἷς ἦν τῶν ἀνακειμένων σὺν αὐτῷ. ἡ οὖν Μαρία, λαβοῦσα λίτραν μύρου νάρδου πιστικῆς πολυτίμου, ἤλειψε τοὺς πόδας τοῦ ᾿Ιησοῦ καὶ ἐξέμαξε ταῖς θριξὶν αὐτῆς τοὺς πόδας αὐτοῦ· ἡ δὲ οἰκία ἐπληρώθη ἐκ τῆς ὀσμῆς τοῦ μύρου. λέγει οὖν εἷς ἐκ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ, ᾿Ιούδας Σίμωνος ᾿Ισκαριώτης, ὁ μέλλων αὐτὸν παραδιδόναι·  διατί τοῦτο τὸ μύρον οὐκ ἐπράθη τριακοσίων δηναρίων καὶ ἐδόθη πτωχοῖς; εἶπε δὲ τοῦτο οὐχ ὅτι περὶ τῶν πτωχῶν ἔμελεν αὐτῷ, ἀλλ’ ὅτι κλέπτης ἦν, καὶ τὸ γλωσσόκομον εἶχε καὶ τὰ βαλλόμενα ἐβάσταζεν. εἶπεν οὖν ὁ ᾿Ιησοῦς· ἄφες αὐτήν, εἰς τὴν ἡμέραν τοῦ ἐνταφιασμοῦ μου τετήρηκεν αὐτό. τοὺς πτωχοὺς γὰρ πάντοτε ἔχετε μεθ’ ἑαυτῶν, ἐμὲ δὲ οὐ πάντοτε ἔχετε. ῎Εγνω οὖν ὄχλος πολὺς ἐκ τῶν ᾿Ιουδαίων ὅτι ἐκεῖ ἐστι, καὶ ἦλθον οὐ διὰ τὸν ᾿Ιησοῦν μόνον, ἀλλ’ ἵνα καὶ τὸν Λάζαρον ἴδωσιν ὃν ἤγειρεν ἐκ νεκρῶν. ἐβουλεύσαντο δὲ οἱ ἀρχιερεῖς ἵνα καὶ τὸν Λάζαρον ἀποκτείνωσιν, ὅτι πολλοὶ δι’ αὐτὸν ὑπῆγον τῶν ᾿Ιουδαίων καὶ ἐπίστευον εἰς τὸν ᾿Ιησοῦν. Τῇ ἐπαύριον ὄχλος πολὺς ὁ ἐλθὼν εἰς τὴν ἑορτήν, ἀκούσαντες ὅτι ἔρχεται ᾿Ιησοῦς εἰς ῾Ιεροσόλυμα, ἔλαβον τὰ βαΐα τῶν φοινίκων καὶ ἐξῆλθον εἰς ὑπάντησιν αὐτῷ, καὶ ἔκραζον· ὡσαννά, εὐλογημένος ὁ ἐρχόμενος ἐν ὀνόματι Κυρίου, ὁ βασιλεὺς τοῦ ᾿Ισραήλ. εὑρὼν δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς ὀνάριον ἐκάθισεν ἐπ’ αὐτό, καθώς ἐστι γεγραμμένον·  μὴ φοβοῦ, θύγατερ Σιών· ἰδοὺ ὁ βασιλεύς σου ἔρχεται καθήμενος ἐπὶ πῶλον ὄνου. Ταῦτα δὲ οὐκ ἔγνωσαν οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ τὸ πρῶτον, ἀλλ’ ὅτε ἐδοξάσθη ὁ ᾿Ιησοῦς, τότε ἐμνήσθησαν ὅτι ταῦτα ἦν ἐπ’ αὐτῷ γεγραμμένα, καὶ ταῦτα ἐποίησαν αὐτῷ. ᾿Εμαρτύρει οὖν ὁ ὄχλος ὁ ὢν μετ’ αὐτοῦ ὅτε τὸν Λάζαρον ἐφώνησεν ἐκ τοῦ μνημείου καὶ ἤγειρεν αὐτὸν ἐκ νεκρῶν.

***

Matei, 26 6-13: Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna; Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.

***

Marcu 14,3-9: Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi cârteau împotriva ei. Dar Iisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.

UNGEREA DIN BETANIA

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Exact pe dos! /El tiro por la culata Washington, Diana Negre

Etiquetas

, , , , ,

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

TRUMP

Exact pe dos!                            Washington, Diana Negre

Președintele Trump abia  că a încercat să pună în practică una din propunerile sale electorale împotriva imigrării ilegale în SUA, ba chiar a lăsat-o mai domol cu altele, însă efectele retoricii sale sunt deja pe deplin vizibile în țară, unde, deocamdată, îi afectează mai degrabă pe cetățenii americani, decât pe străinii fără acte.

Singura acțiune care răspunde, pentru moment, promisiunilor sale electorale este încercarea de a readuce în țarc „orașele sanctuar”, adică, acelea care îi protejează pe imigranți de raziile efectuate de agenții ICE (Immigration and Customs Enforcement).

IMIGRANTI HISPANI

Se pare că această acțiune a rămas, până acum, în faza cuvintelor, doar în apelurile ministrului Justiției, Jeff Sessions, ca orașele să respecte normele federale, care cer ca cei arestați de poliția locală să fie predați autorităților de la Imigrație. Apeluri care au aceeași soartă ca edictul care oprea intrarea călătorilor proveniți din opt țări musulmane, blocat de tribunale, căci, iată că mai multe orașe se pregătesc să se opună legal amenințării  că guvernul federal, în caz contrar, le va tăia din fondurile care le erau destinate.

Mai receptivi la amenințările lui Trump se arată membrii unor poliții, care  se înființează pe nepusă masă în locuri vizitate de obicei de imigranți, cum sunt bisericile sau restaurantele străine, pentru a le cere actele de identitate și pentru a-i aresta, dacă este cazul, însă, nici în aceste episoade nu se cunosc  razii masive, ci numai cazuri izolate. Cu toate acestea, spaima imigranților fără acte este atât de mare, încât bisericile din toată țara organizează ședinte de consiliere cu avocați specializați în domeniul imigrației.

IMIGRANTI DEPORTATI

La fel de înspăimântați sunt micii întreprinzători americani din zonele unde sunt mulți străini : restaurantele cu mâncăruri specifice, magazinele care vând haine ieftine, oficiile prin care se trimit bani în Mexic sau în alte țări, rămân fără clienți,  de teamă că agenții de la Imigrație îi pândesc în aceste locuri.

Degeaba spun președintele și funcționarii sau simpatizanții care vorbesc în numele său că „îi urmăresc doar pe delincvenți”, sau că înșiși imigranții clandestini sunt de acord să fie arestați compatrioții lor care fură sau ucid : mijloacele ultraconservatoare își mențin campania împotriva imigranților, cu toată furia, în timp ce americanul de rând crede că el se află în șomaj sau are salariul atât de mic din cauza străinilor care îi fură locul de muncă sau îi  împuținează salariul.

IMIGRANTI MUSULMANI

Aceste sectoare ale populației nu cunosc tendințele demografice și economice ale țării, dar, nici oamenii politici nu simt nevoia de a-și asuma responsabilitatea de a-i lămuri cum va evolua situația.

E trist, deoarece proiecțiile arată că americanii vor depinde din ce în ce mai mult de mâna de lucru străină: economiștii prevăd că, peste 20 de ani, mâna de lucru de origine străină va crește de la 11 la 24 de milioane.

În realitate, acești străini nu sunt chiar străini, ci fiii imigranților, legali sau nu: Trump însuși, în timpul campaniei electorale, i-a jignit spunându-le „copii-ancoră”, adică, părinții s-au servit de ei ca să rămână în țară sau chiar să-și legalizeze situația. Aceasta, deoarece legile americane acordă cetățenie celor care se nasc pe teritoriul țării, iar atunci când ajung la majorat, pot să-și aducă, în mod legal, părinții, în virtutea planurilor de reunificare a familiilor.

Trump a propus schimbarea acestor legi pentru a nu li se mai acorda cetățenia americană și pentru a-i priva de aceste drepturi. Este aproape imposibil, dar, dacă ar obține ceea ce pretinde, piața muncii ar pierde 13 milioane de muncitori,  într-un moment foarte nefavorabil: creșterea masei laborale, a mâinii de lucru va fi, oricum, cea mai mică din ultima jumătate de secol.

In plus, studiile arată că fiilor imigranților li se vor alătura alte 5 milioane de străini care vor sosi – legal sau ilegal- din alte țări, fără care, totalul forței de muncă s-ar reduce cu 8 milioane, ceea ce ar afecta serios indicii de creștere economică.

Pentru Trump, care i-a criticat aspru pe democarți pentru pierderea înregistrată de totalul populației active, cu toate consecințele negative din economie, îi va veni greu să îmbine cele două principii.

Este greu chiar dacă se iau în considerare efectele automatizării, care ar permite obținerea unor producții mai mari cu o populație activă mai mică: muncile pe care le elimină roboții sunt, în general, cele care nu necesită prea multă calificare, adică exact acele locuri de muncă pe care le-ar putea ocupa marea masă mai puțin calificată care l-a votat pe Trump. Și-au imaginat că, dacă dispar imigranții, patronii vor merge să-i caute pe americanii necalificați și îi vor plăti de trei ori mai mult decât pe străini, dar, în realitate, se întămplă exact invers, adică, o  creștere substanțială a salariilor ar accelera automatizarea, care, în ziua de azi, desființează 6 locuri de muncă pentru fiecare robot. În viitor, am putea vedea cum vor arăta ca niște mașini cei care vor culege mere în livezi, vor factura pachete sau vor servi hamburgheri.

ROBOT

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

ALEGĂTORII LUI TRUMP

El tiro por la culata Washington, Diana Negre

El presidente Trump apenas ha intentado poner en práctica una de sus propuestas electorales contra la inmigración ilegal en Estados Unidos e incluso parece haber quitado hierro a otras, pero los efectos de su retórica son ya bien visibles en el país, donde, por ahora, perjudican más a los ciudadanos norteamericanos que a los extranjeros indocumentados.

Actualmente, la única acción que responde a sus promesas electorales es el intento de hacer volver al redil a las ¨ciudades santuario”, es decir, las que protegen a los inmigrantes de las redadas de lo “la migra”, el ICE (Immigration and Customs Enforcement – o Protección de Inmigración y Fronteras).

De momento, parece que la acción todavía no ha salido del ámbito de las palabras, con los llamamientos del Secretario de Justicia, Jeff Sessions, para que las ciudades respeten las normas federales que exigen la entrega de los detenidos por la policía local a las autoridades de inmigración. Una apelación que va camino de seguir el modelo del edicto contra la entrada de viajeros de ocho países musulmanes, paralizado en los tribunales, pues varias ciudades se preparan ya para oponerse legalmente a la amenaza de que el gobierno federal les cortará los fondos de diversos subsidios.

IMIGRANTI SUA

Más receptivos a las amenazas de Trump parecen algunos miembros de diversas policías, que se presentan cerca de los lugares visitados por inmigrantes, como iglesias o restaurantes extranjeros, para pedirles documentación y arrestarlos VENIDO EL CASO, pero incluso en estos episodios no hay noticias de redadas masivas, sino tan solo de algunos casos aislados. Aún así, la conmoción entre los indocumentados es tan grande que las iglesias de todo el país organizan sesiones de asesoramiento con abogados especializados en inmigración.

Donde sí hay conmoción es entre los pequeños empresarios norteamericanos en zonas con mucha población extranjera: los negocios que venden comida típica, ropa barata, envían remesas de dinero a México u otros países, se van quedando sin clientes, ante el temor de que “la migra” esté al acecho delante de sus locales.

De poco sirve que el propio presidente y funcionarios o simpatizantes que hablan en su nombre aseguren que “están enfocados” en los delincuentes, ni que los propios indocumentados estén de acuerdo en que les libren de compatriotas que roban o matan: los medios ultra conservadores mantienen su campaña anti-inmigrante con auténtico furor y los trabajadores menos preparados creen que la razón de su desempleo o de la escasez de sus sueldos se debe a que los extranjeros roban o abaratan sus puestos de trabajo.

Ni estos sectores conocen las tendencias demográficas y económicas del país, ni parece que los políticos asuman la responsabilidad de explicárselo.

Es lamentable, porque las proyecciones indican que los norteamericanos dependerán cada vez más de la mano de obra extranjera: los economistas prevén que, dentro de 20 años, la fuerza laboral de origen extranjero pase de 11 a 24 millones.

Estos extranjeros, en realidad, no son tales, porque son hijos de inmigrantes, legales o no, lo que no deja de tener cierta ironía: el propio Trump, durante la campaña electoral, los insultó llamándolos “bebés-ancla”, es decir, que han servido a sus padres para permanecer en el país e incluso legalizar su situación. Es porque las leyes norteamericanas dan ciudadanía a quienes nacen en su territorio y, además, cuando alcanzan la mayoría de edad, pueden traer legalmente a sus padres en virtud de los planes de reunificación familiar.

Trump propuso cambiar estas leyes para negarles la ciudadanía y estos derechos. Es algo casi imposible pero, si lo consiguiera, el mercado laboral perdería a estos 13 millones de trabajadores y en un mal momento: el crecimiento previsto de la masa laboral será, de todas formas, el más bajo desde hace más de medio siglo.

Además, los mismos estudios señalan que a los hijos de inmigrantes se les sumarán aproximadamente otros 5 millones que irán llegando – legal o ilegalmente- de otros países, sin los cuales la fuerza de laboral total se reduciría en 8 millones, algo que repercutiría negativamente en los índices de crecimiento económico.

Para Trump, que fustigó a los demócratas por la pérdida en el número total de población activa, con las consiguientes repercusiones negativas para la economía, ha de ser difícil encajar los dos principios.

Eso es difícil incluso si se tienen en cuenta los efectos de la automación, que habría de permitir más producción con menor población activa: los trabajos que eliminan los robots son generalmente los menos cualificados, precisamente los puestos que puede ocupar la gran masa escasamente preparada que votó a favor de Trump.  Pensaron que, si desaparecen los inmigrantes, los patronos irán a buscar a norteamericanos no cualificados y les pagarán el triple que a los extranjeros, cuando en realidad es probable lo contrario, es decir, que una fuerte subida salarial acelerare la automación que hoy elimina ya 6 puestos por cada robot. En el futuro, veríamos como son máquinas quienes recogen manzanas, facturan paquetes y sirven hamburguesas.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

 

BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA

Etiquetas

, , , , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

 Alexander Lukashenko 1Alexander Lukashenko

BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA

Recentele tulburări care au avut loc în Belarus – manifestații continue de protest și sute de arestări, în toată țara – seamănă cu horcăielile unui regim în agonie. De fapt, mânia populară a fost declanșată de un decret-lege cu un impact economic nesemnificativ, care, într-o primă versiune, se află în vigoare încă din 2015.

Norma în chestiune – cunoscută ca „legea antiparazitară” – nu este decât  sughițul unui guvern uzat de cei 23 de ani de când se află neîntrerupt la putere (Lukashenko a fost șef de guvern încă din era comunistă) cu un declin economic agravat în ultimii doi ani. Acei cetățeni care s-au aflat în șomaj mai mult de 183 de zile din an – se specifică în textul decretului – vor plăti un impozit special echivalent cu 200 de euro (venitul mediu este de  8.711 dolari pe an). Cu măsura aceasta se intenționa scoaterea la lumină a economiei negre și a veniturilor clandestine, obținute în timpul șederilor în străinătate. În mod oficial, era atacat, în felul acesta, parazitismul social, și de aici vine chiar denumirea sub care este cunoscută această lege.

BELARUS PROTESTE 1Belarus, proteste provocate de  „Legea împotriva paraziților sociali”

Impactul real al acestui impozit a fost derizoriu : anul trecut, au plătit impozitul numai 54.000 din cei 470.000 de bieloruși teoretic vizați – populația țării se ridică la zece milioane de locuitori -, însă, niște reforme superficiale, care ar fi scos vinovată birocrația și nu guvernul pentru eșecul acestei măsuri, au determinat opoziția să organizeze, în martie trecut, un val de proteste împotriva președintelui Lukashenko.

Succesul mobilizării protestatare era asigurat. Țara se află, de ani de zile, într-o continuă recesiune, cu un șomaj real galopant, cu o economie clandestină de pură supraviețuire (bună parte din venituri provin din munci efectuate în afara țării, în timpul unor așa zise concedii petrecute în străinătate), cu o enormă datorie externă acumulată în urma achiziționării de gaze rusești, pe care nu le plătește din cauza lipsei de resurse și din cauza imobilismului guvernamental, care frizează paralizia.

BELARUS PROTESTE 2Belarus, proteste provocate de  „Legea împotriva paraziților sociali”

Acest ultim aspect a devenit evident în opinia publică din momentul în care Fondul Monetar Internațional, ca o condiție pentru a acorda Belarusului un credit de 30.000 de milioane de dolari, i-a pretins înfăptuirea unor reforme structurale, pentru a reactiva economia țării, însă guvernul Lukashenko nu s-a arătat interesat de niciuna dintre ele. La Minsk – capitala țării – s-au invocat mii de pretexte pentru a nu  întreprinde nimic din ceea ce cerea FMI. Pentru opoziție și pentru opinia publică din Belarus cauza reală a imobilismului reformist constă în faptul că orice schimbare legislativă ar afecta afacerile de tip mafiot ale „nomenklaturii”, care stăpânește țara dinainte de a se destrăma URSS, la sfârșitul secolului trecut.

Odată cu supraviețuirea „nomenklaturii” au supraviețuit și metodele polițienești arbitrare, cu care se reprima, în fosta URSS, disidența politică.

Alexander Lukashenko 3Alexander Lukashenko

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

Alexander Lukashenko 2Alexander Lukashenko

BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA

Los recientes disturbios registrados en Bielorrusia – centenares de detenidos y constantes manifestaciones de protesta en todo el país – parecen poco menos que los estertores de un régimen. Porque la ira popular la ha desencadenado un decreto ley de insignificante impacto económico y que, en su formulación primigenia, está en vigor desde el 2015.

La norma en cuestión – conocida vulgarmente por “la ley antiparasitaria” – no es más que el pataleo de un Gobierno desgastado por 23 años de poder ininterrumpido (Lukashenka era ya jefe de Gobierno en la era comunista) y un declive económico agravado seriamente desde hace dos años largos. El redactado del decreto especifica que todos aquellos ciudadanos que hayan estado parados 183 o más días al año han de pagar un impuesto especial equivalente a 200 € (el ingreso medio es de 8.711 $ anuales). Con esta medida se pretendía acotar la economía sumergida y los ingresos clandestinos generados durante las estancias en el extranjero. Oficialmente se atacaba así el parasitismo social, de ahí el mote con que se la conoce.

BELARUS PROTESTE 3En Bielorrusia, la “ley contra los parásitos sociales” ha provocado las mayores protestas en décadas

El impacto real del gravamen ha sido irrisorio : el año pasado pagaron el impuesto sólo 54.000 de los 470.000 bielorrusos afectados teóricamente – la población total asciende a diez millones -, pero unas recientes reformas epidérmicas para atribuir a la burocracia en vez de al Gobierno el fracaso de la medida fueron aprovechadas por la oposición para organizar en marzo una ola de protestas contra el régimen del presidente Lukashenka.

Y el éxito de la movilización protestataria estaba asegurado. El país lleva años en recesión constante, con un paro real galopante, una economía sumergida de mera supervivencia (y buena parte de los ingresos vienen de trabajos hechos fuera del país durante presuntas vacaciones en el extranjero), una deuda exterior desorbitante por las compras de gas ruso que no se pagan por falta de recursos y un inmovilismo gubernamental lindante en la parálisis.

BELARUS PROTESTE 4En Bielorrusia, la “ley contra los parásitos sociales” ha provocado las mayores protestas en décadas

Esto último se le hizo evidente a la opinión pública al exigir el Fondo Monetario Internacional (FMI) para conceder un crédito de 30.000 millones de dólares un conjunto de reformas estructurales para reactivar la economía de la República sin que el Gobierno Lukashenka intentase poner en práctica ninguna de ellas. Desde la capital – Minsk – se han esgrimido pretextos mil para no hacer nada de lo exigido por el FMI. Para la oposición y la opinión pública bielorrusas la causa real del inmovilismo reformista radica en que cualquier cambio legislativo perjudicaría los negocios mafiosos de la “nomenklatura” que manda en el país desde mucho antes del hundimiento de la URSS, a finales del siglo pasado.

Y con la supervivencia de la “nomenklatura” han sobrevivido también los métodos policiales y arbitrarios con que se reprimía en la URSS la disidencia política.

Alexander Lukashenko 4Alexander Lukashenko

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele

Etiquetas

, , , , , , , , ,

FEMEIA PĂCĂTOASĂ 7

Iubirea… cel mai bun preț de răscumpărare a păcatelor !

Tot două pericope (Marcu 10, 32-45; Luca 7, 36-50) se citesc și în această duminică la liturghie: prima despre regula Conducătorului într-o comunitate creștină: grija/slujirea aproapelui… și cea de-a doua despre cum i se iartă păcatele unei femei… păcătoase pentru iubirea, căința și schimbarea ei totală.

Iată prima pericopă:

Marcu 10, 32-45: Erau pe drum și urcau la Ierusalim. Iisus mergea înaintea lor și ei erau din ce în ce mai uluiți și-L urmau cu toate că se temeau. Iisus i-a luat din nou lângă El pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre toate câte aveau să se petreacă: că, iată, urcăm la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor, că ei Îl vor judeca și-L vor condamna la moarte și-L vor preda neamurilor și că-L vor batjocori și-L vor biciui și-L vor scuipa și-L vor omorî și că în a treia zi va învia. Și se apropie de El Iacob și Ioan, fiii lui Zebedeu, și-I spun: Învățătorule, voim să faci pentru noi ceva ce Ți-am cere. Și  El le-a zis: ce vreți să fac pentru voi? Ei i-au răspuns: dă-ne nouă să stăm unul de-a dreapta Ta și unul de-a stânga Ta, în slava Ta ! Iisus le-a răspuns: nu știți ce cereți ! Puteți voi bea cupa pe care o beau Eu și vă puteți voi boteza cu botezul cu care Mă botez Eu ? Ei I-au zis: putem. Atunci Iisus le-a răspuns: cupa pe care o beau Eu o veți bea și voi și botezul cu care Mă botez Eu, cu el vă veți boteza și voi, dar a sta de-a dreapta și de-a stânga Mea nu stă în puterea Mea să vă dau, pentru că aceasta se va da celor pentru care s-a pregătit. Și auzind ceilalți zece, au început să se mânie pe Iacob și Ioan. Atunci Iisus, chemându-i (pe toți) lângă El le-a zis: știți că cei ce par să cârmuiască popoarele, de fapt (nu le cârmuiesc, ci) le stăpânesc (ca niște stăpâni răi) și că cei mari ai lor le asupresc. Nu așa va fi și la voi. Cine voiește să fie mare la voi, să fie servitorul vostru și cine va voi să fie primul între voi, să fie robul tuturor. Căci Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci El să slujească și să-Și dea sufletul ca răscumpărare pentru mulți.

 Iată și varianta lui Matei:

Matei 20, 17-28: Și urcând Iisus la Ierusalim, i-a luat lângă El pe cei doisprezece ucenici, deoparte, și, pe drum, le-a zis: iată, mergem la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor și-L vor condamna la moarte și-L vor preda neamurilor ca să-L batjocorească, să-L biciuiască și să-L răstignească, și El în a treia zi va învia. Atunci s-a apropiat de El mama fiilor lui Zebedeu împreună cu fiii ei, prosternându-se și cerând ceva de la El. Iisus a întrebat-o: ce dorești ? Și ea I-a răspuns: spune să stea acești doi fii ai mei, unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, în împărăția Ta. Și Iisus i-a zis: nu știți ce cereți ! Puteți să beți cupa pe care va s-o beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu ? Și ei I-au zis: putem ! Atunci Iisus le-a spus: cupa mea o veți bea și cu botezul cu care Mă botez Eu vă veți boteza, dar a sta de-a dreapta și de-a stânga Mea nu stă în puterea Mea să vă dau, pentru că aceasta este pentru cei pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. Și auzind cei zece, s-au mâniat pe cei doi frați. Iisus, chemându-i lângă El, le-a spus: știți că ocârmuitorii popoarelor (nu sunt cu adevărat cârmuitori, ci) le stăpânesc (ca niște stăpâni răi) și că cei mari ai lor le asupresc. Nu așa va fi și la voi. Cine voiește să fie mare la voi,  să fie servitorul vostru și cine va voi să fie primul între voi, să fie robul tuturor, așa cum Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci El să slujească și să-Și dea sufletul ca răscumpărare pentru mulți.

DEISIS 1Deisis, Sfânta Sofia, Constantinopol/Istambul

Iisus și cei doisprezece ucenici sunt pe drum spre Ierusalim (urcă, spune textul, pentru că Ierusalimul este așezat pe dealurile stâncoase ale Iudeii/Muntele Templului și Muntele Măslinilor). Iisus știe de ce merg în Orașul Sfânt, nu și ei: El va fi răstignit și va învia, iar ei vor deveni martorii Învierii Sale.

Ucenicii erau năuciți: auziseră de la Maestrul lor că Dumnezeu îi va salva/mântui în curând, orice avea să însemne asta, că vor avea sute de familii (mame, tați, soațe, fii și fiice, frați, surori…) și sute de case și de ogoare, aici, pe pământ, în Israel, și viață veșnică în… veacul ce va urma, asta doar pentru că-și lăsaseră acasă familii și case… și-L urmaseră pe Iisus, ca să răspândească cu El vestea cea bună că a venit Împărăția lui Dumnezeu (în gr. Evanghelia). Și, nu în ultimul rând, Îl auziseră pe Maestrul lor spunându-le că ei, cei din urmă, vor fi cei dintâi!

Dar, mai presus de toate, Îl auziseră, pentru a treia oară, că va fi predat ierarhiei Templului/Sanhedrunului, Marelui Tribunal, că va fi omorât și că va învia a treia zi !

Cum să nu fie tulburați, cum să nu se frământe, încercând să înțeleagă lucruri ce păreau de neînțeles, și cum să nu se teamă de asemenea promisiuni și prevestiri… ciudate, nemaiauzite ?

Și totuși, ce simple le vor părea toate acestea în curând: familia lor însutită și înmiită vor fi toți creștinii pe care îi vor vindeca, exorciza, învia și… boteza/creștina. În călătoriile lor de evanghelizare vor dobândi mii de mame, tați, frați, surori, soții, fii și fiice… case și ogoare …

Iacob și Ioan, ucenicul cel iubit, Îi cer să fie miniștrii Lui cei mai de încredere, când… se va urca pe tronul Israelului !

De aceea Iisus le spune că în comunitățile creștine, cei care le guvernează au grijă de oameni, nu-i asupresc și nu-i spoliază! Nu sunt stăpânii lor, ci cei care au grijă de ei.

Și le mai spune că lângă tronul Său, la dreapta și la stânga vor sta .. cei pentru care s-au pregătit acele locuri. Cine ar putea fi ? Nu știm. Poate sunt Maica Domnului și Ioan Botezătorul, pe care iconarii i-au pictat la dreapta și la stânga Mântuitorului, în ipostaza de Împărat al lumii, în icoana numită Deisis/Rugăciune. Sau, poate, sunt doi arhangheli, căpetenii în ierarhia cerească.

Și, nu în ultimul rând le mai spune ucenicilor dornici să … împărățească alături de El că vor bea și ei, până la urmă, cupa pe care o va bea El. Ce cupă ?

Cupa morții și a învierii și, nu în ultimul rând, a inițierii ! Cea pe care toți cei unsprezece care-L vor urma până la capăt, o vor bea, devenind primii lui inițiați.

Cu siguranță, aceasta nu este cupa din Psalmi care nu este altceva decât un simbol al grației lui Dumnezeu care înseamnă, înainte de toate: plinătate, abundență, săturare, prea-plin, dulceața vieții, darurile făcute de Dumnezeu, cu asupra de măsură, drepților Lui.

Iată două exemple grăitoare:

Ps. 22,6 (23,5):

 (Tu, Doamne) mi-ai așternut mie masă (m-ai chemat la ospățul Tău – n.n.), în ciuda celor ce mă asupresc; cu ulei ai uns capul meu (și) cupa mea este prea-plină (este sațietate, în original-n.n.)

תַּעֲרֹךְ לְפָנַי שֻׁלְחָן נֶגֶד צֹרְרָי דִּשַּׁנְתָּ בַשֶּׁמֶן רֹאשִׁי כֹּוסִי רְוָיָֽה

Ps. 74,8 (75,8):

 În mâna Domnului este o cupă plină cu vin roșu înspumat, amestecat și înmiresmat cu tot felul de mirodenii, din care El toarnă (celor buni), dar drojdia o vor strânge și o vor bea răii pământului.

כִּי כֹוס בְּֽיַד־יְהוָה וְיַיִן חָמַר מָלֵא מֶסֶךְ וַיַּגֵּר מִזֶּה אַךְ־שְׁמָרֶיהָ יִמְצוּ יִשְׁתּוּ כֹּל רִשְׁעֵי־אָֽרֶץ

 Cupa morții și Învierii lui Iisus nu este cupa psalmiștilor, ci cupa intrării într-o nouă stare, aceea de locuitor al Împărăției lui Dumnezeu… unde ospățul celor îndumnezeiți, al drepților, nu este ca în Vechiul Testament, un banchet cu cupe pline și mese-ntinse, ci unul spiritual, un banchet al spiritului și al sufletului… renăscute !

DEISIS 2

Iată și a doua pericopă:

Luca 7, 36-50 : Unul din Farisei L-a poftit pe Iisus să mănânce cu el și, intrând El în casa Fariseului, s-a așezat la masă. Iată o femeie din cetate, una care era păcătoasă, știind ea că Iisus este oaspete la masă în casa Fariseului, (a venit) și a adus un vas de alabastru cu mir și, așezându-se în spatele lui Iisus, lângă picioarele Lui, plângând, a început să-I ude picioarele cu lacrimile ei și cu părul ei I le-a șters. Și mult I-a sărutat picioarele și I le-a uns cu mir. Văzând Fariseul care-L chemase la masă, și-a spus în sinea lui: Acesta, dacă era cu adevărat profet, ar fi cunoscut cine și ce soi este femeia care s-a atins de El și ar fi știut că-i o păcătoasă. Atunci Iisus i-a răspuns: Simon, am ceva să-ți spun. Și el I-a zis: Învățătorule, spune. Iisus a zis atunci: un creditor avea doi datornici. Unul îi datora 500 de dinari și celălalt 50. Și cum niciunul nu avea bani să-i plătească, i-a iertat pe amândoi de datorie. Spune-mi, care dintre ei îl va iubi mai mult ? Simon i-a răspuns: presupun că cel căruia i-a iertat mai mult. Iisus i-a zis: drept ai judecat și, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Simon: o vezi pe femeia aceasta ? Am intrat în casa ta și apă pentru picioare nu mi-ai dat, dar ea mi-a spălat picioarele cu lacrimile ei și cu părul capului ei mi le-a șters. Sărutare nu mi-ai dat, dar ea, de cum a intrat, n-a încetat să mi le tot sărute. Capul nu mi l-ai uns cu ulei, dar ea mi-a uns picioarele cu mir.  Nu degeaba-ți spun: să-i fie iertate păcatele ei cele multe, pentru că mult a iubit. Cel căruia puțin i se iartă, puțin iubește. Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele. Și au început comesenii să-și spună în sinea lor: cine este Acesta care și păcatele le iartă : Și Iisus i-a mai zis  femeii: credința ta te-a mântuit. Mergi în pace.

FEMEIA PĂCĂTOASĂ 2

Suntem într-o cetate din Galileea, la ospățul pe care un cărturar/rabin fariseu, pe numele lui Simon, îl dă pentru rabbi Iehoșua (Iisus).

Știm că este un banchet pentru că mesenii stau întinși la masă (probabil pe niște paturi înguste, o arată verbele anaklino/ ἀνακλίνω  și  anakime/ἀνακεῖμαι, a sta întins… la masă; așa stăteau grecii la ospețe !).

Și, deși Iisus este oaspete, mai mult, oaspetele de onoare, gazda, Simon, un cunoscător al Legii, uită de legile cele mai simple ale ospeției care cereau ca măcar picioarele mesenilor să fie spălate cu apă, ca unii ce veneau prăfuiți de pe drum.

Poate numele de Simon nu este întâmplător aici: Șimon/ שִׁמְעוֹן înseamnă în ebraică „cel ascultat”și vine din verbul șama/ שָׁמַע, a auzi, a asculta. Probabil era un rabin care predica în sinagogă.

El, Simon, ar fi trebuit să fie aici „dreptul lui Dumnezeu”. Dar scena povestită de Luca ne arată că nu el, ci o femeie, și mai ales una … păcătoasă, un eufemism pentru prostituată, merită să fie numită „drept al lui Dumnezeu”.

Pentru ce, oare ?  Pentru îndreptarea ei. Pentru că se întorsese pe cale cea bună ! Pentru că se trezise !

Luca ne lasă să înțelegem că-L văzuse și-L auzise pe rabbi Iisus și că El era bărbatul care o salvase.

Înțelegem că vine să-I mulțumească și să-I arate cât de mult Îl iubește. Și o face ca o femeie adevărată !

Se așază în spatele Lui, așa cum nu stătuse vreodată lângă un bărbat: sfiindu-se, cuminte, copleșită de iubire, de recunoștință și chiar de cucernicie.

FEMEIA PĂCĂTOASĂ 3

Și îi udă picioarele cu lacrimi de căință, dar eliberată, despovărată de… păcătoșenia ei. Și îi unge picioarele cu mir, adică cu ulei parfumat. Un ulei foarte scump, o arată vasul prețios în care-l cumpărase, un vas de alabastru.

VAS DE ALABASTRU 6

Probabil și pentru că nu îndrăznea să-I atingă capul, dar și pentru că simțea că trebuie să-I îngrijească picioarele obosite și poate rănite de atâta umblet.  Și, nu în ultimul rând, ca semn că-I devenise devotă, ucenică !

Și i le sărută mult, cu iubire fierbinte, necuprinsă. Verbul katafileo/ καταφιλέω înseamnă, în greacă, a săruta mult și de multe ori, îndelung, cu dor, cu tandrețe, cu iubire. Așa săruta și tatăl fiului risipitor.

FEMEIA PĂCĂTOASĂ 4

Și I le șterge cu părul ei despletit. Desigur că o femeie nu umbla despletită și cu capul descoperit, nici măcar o prostituată nu se arăta așa în public. Dar ea  – nu știm dacă este una din multele… hierodule întoarse pe calea cea bună de Iisus sau Maria Magdalena, de care tot Luca pomenește în capitolul 8 – cel mai probabil este o femeie… din mulțime… .– ea se despletește doar ca să-I șteargă picioarele. Un alt act de devoțiune… plină ce cea mai mare iubire.

Și pentru această iubire curată, intensă și pentru schimbarea ei totală Iisus îi iartă păcatele în numele Tatălui Său, Dumnezeu, arătând că  iubirea este cel mai bun preț de răscumpărare !

  FEMEIA PĂCĂTOASĂ 5

VAS DE ALABASTRU 3

 Pentru studioși:

Marcu 10, 32-45: Erau pe drum și urcau la Ierusalim. Iisus mergea înaintea lor și ei erau din ce în ce mai uluiți și-L urmau cu toate că se temeau. Iisus i-a luat din nou lângă El pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre toate câte aveau să se petreacă: că, iată, urcăm la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor, că ei Îl vor judeca și-L vor condamna la moarte și-L vor preda neamurilor și că-L vor batjocori și-L vor biciui și-L vor scuipa și-L vor omorî și că în a treia zi va învia. Și se apropie de El Iacob și Ioan, fiii lui Zebedeu, și-I spun: Învățătorule, voim să faci pentru noi ceva ce Ți-am cere. Și  El le-a zis: ce vreți să fac pentru voi? Ei i-au răspuns: dă-ne nouă să stăm unul de-a dreapta Ta și unul de-a stânga Ta, în slava Ta ! Iisus le-a răspuns: nu știți ce cereți ! Puteți voi bea cupa pe care o beau Eu și vă puteți voi boteza cu botezul cu care Mă botez Eu ? Ei I-au zis: putem. Atunci Iisus le-a răspuns: cupa pe care o beau Eu o veți bea și voi și botezul cu care Mă botez Eu, cu el vă veți boteza și voi, dar a sta de-a dreapta și de-a stânga Mea nu stă în puterea Mea să vă dau, pentru că aceasta se va da celor pentru care s-a pregătit. Și auzind ceilalți zece, au început să se mânie pe Iacob și Ioan. Atunci Iisus, chemându-i (pe toți) lângă El le-a zis: știți că cei ce par să cârmuiască popoarele, de fapt (nu le cârmuiesc, ci) le stăpânesc (ca niște stăpâni răi) și că cei mari ai lor le asupresc. Nu așa va fi și la voi. Cine voiește să fie mare la voi, să fie servitorul vostru și cine va voi să fie primul între voi, să fie robul tuturor. Căci Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci El să slujească și să-Și dea sufletul ca răscumpărare pentru mulți./ Trad. Zenaida Luca-Hac

῏Ησαν δὲ ἐν τῇ ὁδῷ ἀναβαίνοντες εἰς ῾Ιεροσόλυμα· καὶ ἦν προάγων αὐτοὺς ὁ ᾿Ιησοῦς, καὶ ἐθαμβοῦντο, καὶ ἀκολουθοῦντες ἐφοβοῦντο. καὶ παραλαβὼν πάλιν τοὺς δώδεκα ἤρξατο αὐτοῖς λέγειν τὰ μέλλοντα αὐτῷ συμβαίνειν, ὅτι ἰδοὺ ἀναβαίνομεν εἰς ῾Ιεροσόλυμα καὶ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου παραδοθήσεται τοῖς ἀρχιερεῦσι καὶ γραμματεῦσι, καὶ κατακρινοῦσιν αὐτὸν θανάτῳ καὶ παραδώσουσιν αὐτὸν τοῖς ἔθνεσι, καὶ ἐμπαίξουσιν αὐτῷ καὶ μαστιγώσουσιν αὐτὸν καὶ ἐμπτύσουσιν αὐτῷ καὶ ἀποκτενοῦσιν αὐτόν, καὶ τῇ τρίτῃ ἡμέρᾳ ἀναστήσεται. Καὶ προσπορεύονται αὐτῷ ᾿Ιάκωβος καὶ ᾿Ιωάννης υἱοὶ Ζεβεδαίου λέγοντες· διδάσκαλε, θέλομεν ἵνα ὃ ἐὰν αἰτήσωμεν ποιήσῃς ἡμῖν. ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς· τί θέλετε ποιῆσαί με ὑμῖν; οἱ δὲ εἶπον αὐτῷ· δὸς ἡμῖν ἵνα εἷς ἐκ δεξιῶν σου καὶ εἷς ἐξ εὐωνύμων σου καθίσωμεν ἐν τῇ δόξῃ σου. ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς εἶπεν αὐτοῖς· οὐκ οἴδατε τί αἰτεῖσθε. δύνασθε πιεῖν τὸ ποτήριον ὃ ἐγὼ πίνω, καὶ τὸ βάπτισμα ὃ ἐγὼ βαπτίζομαι βαπτισθῆναι; οἱ δὲ εἶπον αὐτῷ· δυνάμεθα. ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς εἶπεν αὐτοῖς· τὸ μὲν ποτήριον ὃ ἐγὼ πίνω πίεσθε, καὶ τὸ βάπτισμα ὃ ἐγὼ βαπτίζομαι βαπτισθήσεσθε·  τὸ δὲ καθίσαι ἐκ δεξιῶν μου καὶ ἐξ εὐωνύμων οὐκ ἔστιν ἐμὸν δοῦναι, ἀλλ᾿ οἷς ἡτοίμασται. Καὶ ἀκούσαντες οἱ δέκα ἤρξαντο ἀγανακτεῖν περὶ ᾿Ιακώβου καὶ ᾿Ιωάννου. ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς προσκαλεσάμενος αὐτοὺς λέγει αὐτοῖς· οἴδατε ὅτι οἱ δοκοῦντες ἄρχειν τῶν ἐθνῶν κατακυριεύουσιν αὐτῶν καὶ οἱ μεγάλοι αὐτῶν κατεξουσιάζουσιν αὐτῶν· οὐχ οὕτω δὲ ἔσται ἐν ὑμῖν, ἀλλ᾿ ὃς ἐὰν θέλῃ γενέσθαι μέγας ἐν ὑμῖν, ἔσται ὑμῶν διάκονος, καὶ ὃς ἐὰν θέλῃ ὑμῶν γενέσθαι πρῶτος, ἔσται πάντων δοῦλος·  καὶ γὰρ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου οὐκ ἦλθε διακονηθῆναι, ἀλλὰ διακονῆσαι, καὶ δοῦναι τὴν ψυχὴν αὐτοῦ λύτρον ἀντὶ πολλῶν.

***

Matei 20, 17-28: Și urcând Iisus la Ierusalim, i-a luat lângă El pe cei doisprezece ucenici, deoparte, și, pe drum, le-a zis: iată, mergem la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor și-L vor condamna la moarte și-L vor preda neamurilor ca să-L batjocorească, să-L biciuiască și să-L răstignească, și El în a treia zi va învia. Atunci s-a apropiat de El mama fiilor lui Zebedeu împreună cu fiii ei, prosternându-se și cerând ceva de la El. Iisus a întrebat-o: ce dorești ? Și ea I-a răspuns: spune să stea acești doi fii ai mei, unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, în împărăția Ta. Și Iisus i-a zis: nu știți ce cereți ! Puteți să beți cupa pe care va s-o beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu ? Și ei I-au zis: putem ! Atunci Iisus le-a spus: cupa mea o veți bea și cu botezul cu care Mă botez Eu vă veți boteza, dar a sta de-a dreapta și de-a stânga Mea nu stă în puterea Mea să vă dau, pentru că aceasta este pentru cei pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. Și auzind cei zece, s-au mâniat pe cei doi frați. Iisus, chemându-i lângă El, le-a spus: știți că ocârmuitorii popoarelor (nu sunt cu adevărat cârmuitori, ci) le stăpânesc (ca niște stăpâni răi) și că cei mari ai lor le asupresc. Nu așa va fi și la voi. Cine voiește să fie mare la voi,  să fie servitorul vostru și cine va voi să fie primul între voi, să fie robul tuturor, așa cum Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci El să slujească și să-Și dea sufletul ca răscumpărare pentru mulți./ Trad. Zenaida Luca-Hac

Matei 20, 17-28: Καὶ ἀναβαίνων ὁ ᾿Ιησοῦς εἰς ῾Ιεροσόλυμα, παρέλαβε τοὺς δώδεκα μαθητὰς κατ᾿ ἰδίαν ἐν τῇ ὁδῷ καὶ εἶπεν αὐτοῖς. ἰδοὺ ἀναβαίνομεν εἰς ῾Ιεροσόλυμα, καὶ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου παραδοθήσεται τοῖς ἀρχιερεῦσι καὶ γραμματεῦσι καὶ κατακρινοῦσιν αὐτὸν θανάτῳ, καὶ παραδώσουσιν αὐτὸν τοῖς ἔθνεσιν εἰς τὸ ἐμπαῖξαι καὶ μαστιγῶσαι καὶ σταυρῶσαι, καὶ τῇ τρίτη ἡμέρᾳ ἀναστήσεται. Τότε προσῆλθεν αὐτῷ ἡ μήτηρ τῶν υἱῶν Ζεβεδαίου μετὰ τῶν υἱῶν αὐτῆς προσκυνοῦσα καὶ αἰτοῦσά τι παρ᾿ αὐτοῦ. ὁ δὲ εἶπεν αὐτῇ· τί θέλεις; λέγει αὐτῷ· εἰπὲ ἵνα καθίσωσιν οὗτοι οἱ δύο υἱοί μου εἷς ἐκ δεξιῶν σου καὶ εἷς ἐξ εὐωνύμων σου ἐν τῇ βασιλείᾳ σου. ἀποκριθεὶς δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς εἶπεν· οὐκ οἴδατε τί αἰτεῖσθε. δύνασθε πιεῖν τὸ ποτήριον ὃ ἐγὼ μέλλω πίνειν, ἢ τὸ βάπτισμα ὃ ἐγὼ βαπτίζομαι βαπτισθῆναι; λέγουσιν αὐτῷ· δυνάμεθα. καὶ λέγει αὐτοῖς· τὸ μὲν ποτήριόν μου πίεσθε, καὶ τὸ βάπτισμα ὃ ἐγὼ βαπτίζομαι βαπτισθήσεσθε· τὸ δὲ καθίσαι ἐκ δεξιῶν μου καὶ ἐξ εὐωνύμων μου οὐκ ἔστιν ἐμὸν δοῦναι, ἀλλ᾿ οἷς ἡτοίμασται ὑπὸ τοῦ πατρός μου. καὶ ἀκούσαντες οἱ δέκα ἠγανάκτησαν περὶ τῶν δύο ἀδελφῶν. ῾Ο δὲ ᾿Ιησοῦς προσκαλεσάμενος αὐτοὺς εἶπεν· οἴδατε ὅτι οἱ ἄρχοντες τῶν ἐθνῶν κατακυριεύουσιν αὐτῶν καὶ οἱ μεγάλοι κατεξουσιάζουσιν αὐτῶν. οὐχ οὕτως ἔσται ἐν ὑμῖν, ἀλλ᾿ ὃς ἐὰν θέλῃ ἐν ὑμῖν μέγας γενέσθαι, ἔσται ὑμῶν διάκονος, καὶ ὃς ἐὰν θέλῃ ἐν ὑμῖν εἶναι πρῶτος, ἔσται ὑμῶν δοῦλος·  ὥσπερ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου οὐκ ἦλθε διακονηθῆναι, ἀλλὰ διακονῆσαι καὶ δοῦναι τὴν ψυχὴν αὐτοῦ λύτρον ἀντὶ πολλῶν.

FEMEIA PĂCĂTOASĂ 1

Luca 7, 36-50 : Unul din Farisei L-a poftit pe Iisus să mănânce cu el și, intrând El în casa Fariseului, s-a așezat la masă. Iată o femeie din cetate, una care era păcătoasă, știind ea că Iisus este oaspete la masă în casa Fariseului, (a venit) și a adus un vas de alabastru cu mir și, așezându-se în spatele lui Iisus, lângă picioarele Lui, plângând, a început să-I ude picioarele cu lacrimile ei și cu părul ei I le-a șters. Și mult I-a sărutat picioarele și I le-a uns cu mir. Văzând Fariseul care-L chemase la masă, și-a spus în sinea lui: Acesta, dacă era cu adevărat profet, ar fi cunoscut cine și ce soi este femeia care s-a atins de El și ar fi știut că-i o păcătoasă. Atunci Iisus i-a răspuns: Simon, am ceva să-ți spun. Și el I-a zis: Învățătorule, spune. Iisus a zis atunci: un creditor avea doi datornici. Unul îi datora 500 de dinari și celălalt 50. Și cum niciunul nu avea bani să-i plătească, i-a iertat pe amândoi de datorie. Spune-mi, care dintre ei îl va iubi mai mult ? Simon i-a răspuns: presupun că cel căruia i-a iertat mai mult. Iisus i-a zis: drept ai judecat și, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Simon: o vezi pe femeia aceasta ? Am intrat în casa ta și apă pentru picioare nu mi-ai dat, dar ea mi-a spălat picioarele cu lacrimile ei și cu părul capului ei mi le-a șters. Sărutare nu mi-ai dat, dar ea, de cum a intrat, n-a încetat să mi le tot sărute. Capul nu mi l-ai uns cu ulei, dar ea mi-a uns picioarele cu mir.  Nu degeaba-ți spun: să-i fie iertate păcatele ei cele multe, pentru că mult a iubit. Cel căruia puțin i se iartă, puțin iubește. Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele. Și au început comesenii să-și spună în sinea lor: cine este Acesta care și păcatele le iartă : Și Iisus i-a mai zis  femeii: credința ta te-a mântuit. Mergi în pace./Trad. Zenaida Luca-Hac

FEMEIA PĂCĂTOASĂ 6

᾿Ηρώτα δέ τις αὐτὸν τῶν Φαρισαίων ἵνα φάγῃ μετ᾿ αὐτοῦ· καὶ εἰσελθὼν εἰς τὴν οἰκίαν τοῦ Φαρισαίου ἀνεκλίθη. καὶ ἰδοὺ γυνὴ ἐν τῇ πόλει ἥτις ἦν ἁμαρτωλός, καὶ ἐπιγνοῦσα ὅτι ἀνάκειται ἐν τῇ οἰκίᾳ τοῦ Φαρισαίου, κομίσασα ἀλάβαστρον μύρου  καὶ στᾶσα ὀπίσω παρὰ τοὺς πόδας αὐτοῦ κλαίουσα, ἤρξατο βρέχειν τοὺς πόδας αὐτοῦ τοῖς δάκρυσι καὶ ταῖς θριξὶ τῆς κεφαλῆς αὐτῆς ἐξέμασσε, καὶ κατεφίλει τοὺς πόδας αὐτοῦ καὶ ἤλειφε τῷ μύρῳ.  ἰδὼν δὲ ὁ Φαρισαῖος ὁ καλέσας αὐτὸν εἶπεν ἐν ἑαυτῷ λέγων· οὗτος εἰ ἦν προφήτης, ἐγίνωσκεν ἂν τίς καὶ ποταπὴ ἡ γυνὴ ἥτις ἅπτεται αὐτοῦ, ὅτι ἁμαρτωλός ἐστι. καὶ ἀποκριθεὶς ὁ ᾿Ιησοῦς εἶπε πρὸς αὐτόν· Σίμων, ἔχω σοί τι εἰπεῖν. ὁ δέ φησι· διδάσκαλε, εἰπέ. δύο χρεωφειλέται ἦσαν δανειστῇ τινι· ὁ εἷς ὤφειλε δηνάρια πεντακόσια, ὁ δὲ ἕτερος πεντήκοντα. μὴ ἐχόντων δὲ αὐτῶν ἀποδοῦναι, ἀμφοτέροις ἐχαρίσατο· τίς οὖν αὐτῶν, εἰπέ, πλεῖον αὐτὸν ἀγαπήσει; ἀποκριθεὶς δὲ ὁ Σίμων εἶπεν· ὑπολαμβάνω ὅτι ᾧ τὸ πλεῖον ἐχαρίσατο. ὁ δὲ εἶπεν αὐτῷ· ὀρθῶς ἔκρινας. καὶ στραφεὶς πρὸς τὴν γυναῖκα τῷ Σίμωνι ἔφη· βλέπεις ταύτην τὴν γυναῖκα; εἰσῆλθόν σου εἰς τὴν οἰκίαν, ὕδωρ ἐπὶ τοὺς πόδας μου οὐκ ἔδωκας· αὕτη δὲ τοῖς δάκρυσιν ἔβρεξέ μου τοὺς πόδας καὶ ταῖς θριξὶ τῆς κεφαλῆς αὐτῆς ἐξέμαξε. φίλημά μοι οὐκ ἔδωκας· αὕτη δὲ ἀφ᾿ ἧς εἰσῆλθεν οὐ διέλιπε καταφιλοῦσά μου τοὺς πόδας. ἐλαίῳ τὴν κεφαλήν μου οὐκ ἤλειψας· αὕτη δὲ μύρῳ ἤλειψέ μου τοὺς πόδας. οὗ χάριν λέγω σοι, ἀφέωνται αἱ ἁμαρτίαι αὐτῆς αἱ πολλαί, ὅτι ἠγάπησε πολύ· ᾧ δὲ ὀλίγον ἀφίεται, ὀλίγον ἀγαπᾷ. εἶπε δὲ αὐτῇ· ἀφέωνταί σου αἱ ἁμαρτίαι. καὶ ἤρξαντο οἱ συνανακείμενοι λέγειν ἐν ἑαυτοῖς· τίς οὗτός ἐστιν ὃς καὶ ἁμαρτίας ἀφίησιν; εἶπε δὲ πρὸς τὴν γυναῖκα· ἡ πίστις σου σέσωκέ σε· πορεύου εἰς εἰρήνην.

VAS DE ALABASTRU 1

Isaia 53: Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi? Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa. Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa./Trad. Biblia Sinodală.

VAS DE ALABASTRU 2

VAS DE ALABASTRU 4

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.