PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI

Etiquetas

, , , , , , , , , , ,

SEMANATORUL 3

O promisiune de nerefuzat: creșterea interioară.

În acestă duminică, 15 octombrie 2017, în biserică se citește un fragment din Evanghelia după Luca (8, 5-15) și se recitește un fragment din Evanghelia după Ioan 17, 1-13. Ce le leagă ? Nașterea unui nou popor, spiritual ! Creștinii !

Iată primul text:

Luca 8, 5-15: A ieșit semănătorul să-și semene sămânța. Și în timp ce semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au fost călcate în picioare și la ele s-au repezit păsările cerului le-au mâncat. Altele au căzut pe piatră și, deși au încolțit și au crescut, s-au uscat pentru că n-au avut apă. Altele au căzut în mijlocul mărăcinilor și pentru că au crescut printre mărăcinii, mărăcinii le-au înăbușit. Iar altele au căzut în pământul cel bun și crescând, au făcut rod însutit. Spunând acestea, Iisus a strigat: cel ce are urechi de auzit să audă ! Și ucenicii Îl întrebau: ce înseamnă parabola acesta ? Iar Iisus le-a zis: vouă vă e dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți le e dat (să li se vorbească) în parabole ca, văzând, să nu vadă și auzind să nu înțeleagă. Parabola e așa: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Semințele de lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și le smulge Cuvântul din inimă ca nu cumva crezând, să se mântuiască. Semințele căzute pe piatră sunt cei care, când aud, primesc cu bucurie Cuvântul; dar ei n-au rădăcină; sunt cei care cred o vreme, dar care, când vin ispitele și încercările, încetează să mai creadă.  Semințele căzute printre mărăcini, sunt cei care aud, dar care, purtați de griji, de bogăție și de plăcerile vieții, se lasă sufocați de ele și nu rodesc până la capăt. Iar semințele care cad în pământul cel bun, sunt cei care ascultă în inima lor frumoasă și bună, desăvârșită, Cuvântul lui Dumnezeu, îl primesc, îl păzesc, îl urmează și și-l însușesc și apoi rodesc cu răbdare.

Luca 8, 5-15: ἐξῆλθεν ὁ σπείρων τοῦ σπεῖραι τὸν σπόρον αὐτοῦ. καὶ ἐν τῷ σπείρειν αὐτὸν μὲν ἔπεσε παρὰ τὴν ὁδόν, καὶ κατεπατήθη, καὶ τὰ πετεινὰ τοῦ οὐρανοῦ κατέφαγεν αὐτό· καὶ ἕτερον ἔπεσεν ἐπὶ τὴν πέτραν, καὶ φυὲν ἐξηράνθη διὰ τὸ μὴ ἔχειν ἰκμάδα· καὶ ἕτερον ἔπεσεν ἐν μέσῳ τῶν ἀκανθῶν, καὶ συμφυεῖσαι αἱ ἄκανθαι ἀπέπνιξαν αὐτό. καὶ ἕτερον ἔπεσεν εἰς τὴν γῆν τὴν ἀγαθήν, καὶ φυὲν ἐποίησε καρπὸν ἑκατονταπλασίονα. ταῦτα λέγων ἐφώνει· ὁ ἔχων ὦτα ἀκούειν ἀκουέτω. ᾿Επηρώτων δὲ αὐτὸν οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ λέγοντες· τίς εἴη ἡ παραβολὴ αὕτη. ὁ δὲ εἶπεν· ὑμῖν δέδοται γνῶναι τὰ μυστήρια τῆς βασιλείας τοῦ Θεοῦ, τοῖς δὲ λοιποῖς ἐν παραβολαῖς, ἵνα βλέποντες μὴ βλέπωσι καὶ ἀκούοντες μὴ συνιῶσιν. ἔστι δὲ αὕτη ἡ παραβολή· ὁ σπόρος ἐστὶν ὁ λόγος τοῦ Θεοῦ· οἱ δὲ παρὰ τὴν ὁδόν εἰσιν οἱ ἀκούσαντες, εἶτα ἔρχεται ὁ διάβολος καὶ αἴρει τὸν λόγον ἀπὸ τῆς καρδίας αὐτῶν, ἵνα μὴ πιστεύσαντες σωθῶσιν. οἱ δὲ ἐπὶ τῆς πέτρας οἳ ὅταν ἀκούσωσι, μετὰ χαρᾶς δέχονται τὸν λόγον, καὶ οὗτοι ρίζαν οὐκ ἔχουσιν, οἳ πρὸς καιρὸν πιστεύουσι καὶ ἐν καιρῷ πειρασμοῦ ἀφίστανται. τὸ δὲ εἰς τὰς ἀκάνθας πεσόν, οὗτοί εἰσιν οἱ ἀκούσαντες, καὶ ὑπὸ μεριμνῶν καὶ πλούτου καὶ ἡδονῶν τοῦ βίου πορευόμενοι συμπνίγονται καὶ οὐ τελεσφοροῦσι. τὸ δὲ ἐν τῇ καλῇ γῇ, οὗτοί εἰσιν οἵτινες ἐν καρδίᾳ καλῇ καὶ ἀγαθῇ ἀκούσαντες τὸν λόγον κατέχουσι καὶ καρποφοροῦσιν ἐν ὑπομονῇ.

SEMANATORUL 4

Iată și variantele lui Matei și Marcu:

Matei, 13, 4-22: Iată a ieșit semănătorul să semene și, în timp ce semăna, o parte din semințe a căzut pe lângă drum și la ele s-au repezit păsările cerului le-au mâncat. Altă parte a căzut în locuri pietroase unde nu aveau pământ mult și au  încolțit repede, pentru că pământul nu era adânc; dar când răsărea soarele le ardea și, pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat. O altă parte a căzut peste mărăcini și s-au înălțat mărăcinii și le-au sufocat. O altă parte a căzut în pământul cel bun și semințele au dat rod: una o sută, alta șaizeci și alta treizeci. Cel ce  are urechi de auzit să audă ! Și s-au apropiat ucenicii și I-au zis: de ce le vorbești în parabole ? Și Iisus le-a răspuns: pentru că vouă vă e dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu le este dat. Celui ce are i se va da și îi va prisosi, iar celui ce n-are i se va lua și ce are. Lor le vorbesc în parabole ca, văzând, să nu vadă și auzind să nu audă și să nu înțeleagă, ca să nu se întoarcă (la calea cea dreaptă). Și atunci se va împlini lor profeția lui Isaia, cea care spune: cu auzul veți auzi și de înțeles nu vă va fi dat să înelegeți și văzând veți vedea și nu vă va fi dat să cunoașteți. Căci s-a îngroșat inima poporului acestuia și cu urechile greu au auzit și ochii lor și i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii și cu urechile să audă și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă (la Mine) și Eu să-i vindec. Fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud. Adevărat vă spun vouă că mulți profeți și drepți au râvnit să vadă cele pe care le vedeți voi și n-au văzut și să audă cele pe care le auziți voi și n-au auzit. Voi ascultați acum parabola semănătorului: oricine ascultă Cuvântul despre Împărăție și nu pricepe, vine cel rău și îi ia Cuvântul semănat în inimă. Acesta este sămânța însămânțată lângă drum. Sămânța însămânțată  în locuri pietroase este cel care auzind Cuvântul, îl primește pe dată cu bucurie și-l păstrează; dar el nu are rădăcină în el, ci e schimbător și nestatornic și atunci când e strâmtorat, amenințat și prigonit din pricina Cuvântului, se poticnește și dă înapoi într-o clipă. Iar sămânța semănată în mărăcini  este cel care aude Cuvântul, dar grijile veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul în el și-l fac neroditor.

Matei, 13, 4-22: ἰδοὺ ἐξῆλθεν ὁ σπείρων τοῦ σπεῖραι. καὶ ἐν τῷ σπείρειν αὐτὸν ἃ μὲν ἔπεσε παρὰ τὴν ὁδόν, καὶ ἐλθόντα τὰ πετεινὰ κατέφαγεν αὐτά· ἄλλα δὲ ἔπεσεν ἐπὶ τὰ πετρώδη, ὅπου οὐκ εἶχε γῆν πολλήν, καὶ εὐθέως ἐξανέτειλε διὰ τὸ μὴ ἔχειν βάθος γῆς, ἡλίου δὲ ἀνατείλαντος ἐκαυματίσθη, καὶ διὰ τὸ μὴ ἔχειν ρίζαν ἐξηράνθη·  ἄλλα δὲ ἔπεσεν ἐπὶ τὰς ἀκάνθας, καὶ ἀνέβησαν αἱ ἄκανθαι καὶ ἀπέπνιξαν αὐτά·  ἄλλα δὲ ἔπεσεν ἐπὶ τὴν γῆν τὴν καλὴν καὶ ἐδίδου καρπὸν ὃ μὲν ἑκατόν, ὃ δὲ ἐξήκοντα, ὃ δὲ τριάκοντα. ὁ ἔχων ὦτα ἀκούειν ἀκουέτω. Καὶ προσελθόντες οἱ μαθηταὶ εἶπον αὐτῷ· διατί ἐν παραβολαῖς λαλεῖς αὐτοῖς; ὁ δὲ ἀποκριθεὶς εἶπεν αὐτοῖς· ὅτι ὑμῖν δέδοται γνῶναι τὰ μυστήρια τῆς βασιλείας τῶν οὐρανῶν, ἐκείνοις δὲ οὐ δέδοται. ὅστις γὰρ ἔχει, δοθήσεται αὐτῷ καὶ περισσευθήσεται· ὅστις δὲ οὐκ ἔχει, καὶ ὃ ἔχει ἀρθήσεται ἀπ᾿ αὐτοῦ. διὰ τοῦτο ἐν παραβολαῖς αὐτοῖς λαλῶ, ἵνα βλέποντες μὴ βλέπωσι καὶ ἀκούοντες μὴ ἀκούωσι μηδὲ συνῶσι, μήποτε ἐπιστρέψωσι· καὶ τότε πληρωθήσεται αὐτοῖς ἡ προφητεία ῾Ησαΐου ἡ λέγουσα· ἀκοῇ ἀκούσετε καὶ οὐ μὴ συνῆτε, καὶ βλέποντες βλέψετε καὶ οὐ μὴ ἴδητε· ἐπαχύνθη γὰρ ἡ καρδία τοῦ λαοῦ τούτου, καὶ τοῖς ὠσὶ βαρέως ἤκουσαν, καὶ τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτῶν ἐκάμμυσαν, μήποτε ἴδωσι τοῖς ὀφθαλμοῖς καὶ τοῖς ὠσὶν ἀκούσωσι καὶ τῇ καρδίᾳ συνῶσι καὶ ἐπιστρέψωσι, καὶ ἰάσομαι αὐτούς. ῾Υμῶν δὲ μακάριοι οἱ ὀφθαλμοί, ὅτι βλέπουσι, καὶ τὰ ὦτα ὑμῶν, ὅτι ἀκούουσιν. ἀμὴν γὰρ λέγω ὑμῖν ὅτι πολλοὶ προφῆται καὶ δίκαιοι ἐπεθύμησαν ἰδεῖν ἃ βλέπετε, καὶ οὐκ εἶδον, καὶ ἀκοῦσαι ἃ ἀκούετε, καὶ οὐκ ἤκουσαν. ῾Υμεῖς οὖν ἀκούσατε τὴν παραβολὴν τοῦ σπείραντος. παντὸς ἀκούοντος τὸν λόγον τῆς βασιλείας καὶ μὴ συνιέντος, ἔρχεται ὁ πονηρὸς καὶ αἴρει τὸ ἐσπαρμένον ἐν τῇ καρδίᾳ αὐτοῦ· οὗτός ἐστιν ὁ παρὰ τὴν ὁδὸν σπαρείς. ὁ δὲ ἐπὶ τὰ πετρώδη σπαρείς, οὗτός ἐστιν ὁ τὸν λόγον ἀκούων καὶ εὐθέως μετὰ χαρᾶς δεχόμενος καὶ λαμβάνων αὐτόν·  οὐκ ἔχει δὲ ρίζαν ἐν ἑαυτῷ, ἀλλὰ πρόσκαιρός ἐστι, γενομένης δὲ θλίψεως ἢ διωγμοῦ διὰ τὸν λόγον εὐθὺς σκανδαλίζεται. ὁ δὲ εἰς τὰς ἀκάνθας σπαρείς, οὗτός ἐστιν ὁ τὸν λόγον ἀκούων καὶ ἡ μέριμνα τοῦ αἰῶνος τούτου καὶ ἡ ἀπάτη τοῦ πλούτου συμπνίγει τὸν λόγον, καὶ ἄκαρπος γίνεται.

SEMANATORUL 6

Marcu, 4, 3-20: Iată a ieșit semănătorul să semene și s-a făcut că, în timp ce semăna, o parte din semințe a căzut lângă  drum și la ele s-au repezit păsările cerului le-au mâncat. O altă parte a căzut pe loc pietros, unde semințele nu aveau pământ mult, și au încolțit repede, pentru că pământul nu era adânc; dar când răsărea soarele le ardea și, pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat. O altă parte a căzut în mărăcini și s-au înălțat mărăcinii și au sufocat semințele și rod n-au dat. O altă parte a căzut în pământul cel bun și semințele au dat rod care s-a înălțat și a crescut și a sporit și semințele acelea au rodit și dintr-una au ieșit treizeci, din alta șaizeci și din alta o sută. Și Iisus le-a zis: cel ce are urechi de auzit să audă ! Când a rămas singur, cei ce se aflau cu El, împreună cu ucenicii, L-au întrebat cum se tălmăcește parabola. Și El le-a spus: vouă vă e dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar cei din afară au parte de toate numai în parabole ca, văzând, să vadă și să nu priceapă și auzind să audă și să nu înțeleagă, ca să nu se întoarcă (la Dumnezeu și la calea cea dreaptă) și să li se ierte lor păcatele. Și le mai spune Iisus: dacă nu pricepeți parabola aceasta, cum  o să le înțelegeți pe toate celelalte ? Semănătorul seamănă Cuvântul (lui Dumnezeu) iar semințele căzute lângă drum, unde e semănat Cuvântul, sunt cei care, atunci când îl aud (nu-l pot păstra pentru că) pe dată vine și satana și le smulge Cuvântul semănat în inimile lor. La fel,  semințele semănate în loc pietros sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc de îndată cu bucurie, dar nu au rădăcină în ei, ci sunt schimbători și nestatornici și atunci când sunt strâmtorați, amenințați și prigoniți din pricina Cuvântului, se poticnesc și dau înapoi într-o clipă. Iar semințele semănate printre mărăcini sunt cei care aud Cuvântul, dar grijile veacului acestuia și înșelăciunea bogăției și dorințele (de a le avea pe toate celelalte), care pătrund  în ei, înăbușă Cuvântul în ei și-l fac neroditor. Iar semințele semănate în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul și-l primesc și aduc roade: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.

Marcu, 4, 3-20: ἰδοὺ ἐξῆλθεν ὁ σπείρων τοῦ σπεῖραι. καὶ ἐγένετο ἐν τῷ σπείρειν ὃ μὲν ἔπεσεν ἐπὶ τὴν ὁδόν, καὶ ἦλθον τὰ πετεινὰ καὶ κατφαγεν αὐτό·  καὶ ἄλλο ἔπεσεν ἐπὶ τὸ πετρῶδες, ὅπου οὐκ εἶχε γῆν πολλήν, καὶ εὐθέως ξαντειλε διὰ τὸ μὴ ἔχειν βάθος γῆς, ἡλίου δὲ ἀνατείλαντος καυματσθη, καὶ διὰ τὸ μὴ ἔχειν ρίζαν ἐξηράνθη·  καὶ ἄλλο ἔπεσεν εἰς τὰς ἀκάνθας, καὶ ἀνέβησαν αἱ ἄκανθαι καὶ συνέπνιξαν αὐτό, καὶ καρπὸν οὐκ ἔδωκε·  καὶ ἄλλο ἔπεσεν εἰς τὴν γῆν τὴν καλὴν καὶ ἐδίδου καρπὸν ἀναβαίνοντα καὶ αὐξάνοντα, καὶ ἔφερεν ἐν τριάκοντα καὶ ἐν ἑξήκοντα καὶ ἐν ἑκατόν. καὶ ἔλεγεν αὐτοῖς· ὁ ἔχων ὦτα ἀκούειν ἀκουέτω. ῞Οτε δ γνετο κατ μνας, ρτησαν ατν ο περ ατν σν τος δδεκα τν παραβολν. κα λεγεν ατος· μν δδοται γνναι τ μυστρια τς βασιλεας το Θεο· κενοις δ τος ξω ν παραβολας τ πντα γνεται, να βλποντες βλπωσι κα μ δωσι, κα κοοντες κοωσι κα μ συνισι, μποτε πιστρψωσι κα φεθ ατος τ μαρτματα. καὶ λέγει αὐτοῖς· οὐκ οἴδατε τὴν παραβολὴν ταύτην, καὶ πῶς πάσας τὰς παραβολὰς γνώσεσθε; ὁ σπείρων τὸν λόγον σπείρει. οὗτοι δέ εἰσιν οἱ παρὰ τὴν ὁδὸν ὅπου σπείρεται ὁ λόγος, καὶ ὅταν ἀκούσωσιν, εὐθὺς ἔρχεται ὁ σατανᾶς καὶ αἴρει τὸν λόγον τν σπαρμνον ἐν ταῖς καρδίαις αὐτῶν. καὶ οὗτοι ὁμοίως εἰσὶν οἱ ἐπὶ τὰ πετρώδη σπειρόμενοι, οἳ ὅταν ἀκούσωσι τὸν λόγον, εὐθὺς μετὰ χαρᾶς λαμβάνουσιν αὐτόν, καὶ οὐκ ἔχουσι ρίζαν ἐν ἑαυτοῖς, ἀλλὰ πρόσκαιροί εἰσιν· εἶτα γενομένης θλψεως διωγμο δι τν λγον, εὐθὺς σκανδαλζονται. καὶ οὗτοί εἰσιν οἱ εἰς τὰς ἀκάνθας σπειρόμενοι, οἱ τὸν λόγον ἀκούοντες, καὶ αἱ μέριμναι τοῦ αἰῶνος τούτου καὶ ἡ ἀπάτη τοῦ πλούτου καὶ αἱ περὶ τὰ λοιπὰ ἐπιθυμίαι εἰσπορευόμεναι συμπνίγουσι τὸν λόγον, καὶ ἄκαρπος γίνεται. καὶ οὗτοί εἰσιν οἱ ἐπὶ τὴν γῆν τὴν καλὴν σπαρέντες, οἵτινες ἀκούουσι τὸν λόγον καὶ παραδέχονται, καὶ καρποφοροῦσιν ἐν τριάκοντα καὶ ἐν ἑξήκοντα καὶ ἐν ἑκατόν.

Suntem undeva pe țărmul Mării Galileei. Iisus le vorbește mulțimilor dintr-o barcă de pescari, arătându-ne simbolic că… pescuiește misionari: pe viitorii formatori ai noului Său popor, un popor spiritual, cel creștin.

Cu El sunt cei doisprezece ucenici, inițiații din primul cerc, dar și primii inițiați din cel de-al doilea cerc, pe care îl va lărgi la ospățul de inițiere de pe muntele unde va înmulți cele cinci pâini și cei doi pești și unde va rosti așa-numita predică de pe munte.

De data aceasta spune mulțimii pilde sau parabole: de fapt își învață inițiații să predice, să-I răspândească învățătura (Cuvântul) cât mai ușor de înțeles.

Iar inițiații sunt „cei ce se aflau cu El” și cu ucenicii. Inițiații Primului și celui de-al Doilea Cerc.

Spunându-le viitorilor Săi misionari parabola semănătorului, Iisus îi previne că vor întâlni tot felul de oameni, cu minți diferite, deschiși mai mult sau mai puțin noii învățături a Fiului lui Dumnezeu. Și că, spunându-le o poveste cu tâlc, o parabolă, îi va cuceri și se vor face mult mai lesne înțeleși. Îi previne că vor da peste catehumeni de tot felul…

… puternici sau slabi, care cedează mai mult sau mai puțin sau, în cazul fericit, deloc, ispitelor de tot felul…

… autosuficienți sau labili sau încrezători și răbdători sau oameni desăvârșiți („cei care ascultă în inima lor frumoasă și bună” – en kardia kali ke agathi/ἐν καρδίᾳ καλῇ καὶ ἀγαθῇ – cum spune Luca – pentru că, în greacă kalos ke agathos, frumos și bun, este un mod de a spune desăvârșit). Și aici vedem, din nou, că Evangheliile au fost scrise în special pentru greci și pentru vorbitorii de greacă, evrei sau ne-evrei elenizați și, desigur, pentru cei ce frecventau misteriile de oriunde din Grecia și din Asia Mică.

Catehumeni pe care vor trebui să-i cucerească din prima întâlnire și în mintea și în sufletul cărora vor trebui să facă să rodească, pe deplin, modelul de viață hristic.

Iisus spune parabola semănătorului și pentru mulțimile care veniseră să-L asculte, în care vedea viitorul popor creștin, viitorii catehumeni, încercând să le prevină că nu ajunge să-L asculte și că trebuie să gândească, să simtă, să trăiască după învățăturile Lui.

Și, mai ales, să le prevină că va veni vremea când adepții Săi , creștinii, vor fi prigoniți, vânați, șantajați (strânși cu ușa este traducerea poate cea mai grăitoare pentru grecescul thlipsis/θλῖψις, presiune, strâmtorare, restriște) pentru că au acceptat să creadă în El (au primit Cuvântul, adică învățătura Sa despre Împărăția lui Dumnezeu).

Dar, parabola se adresează mai ales inițiaților Săi, semănătorii, celor care îi vor răspândi învățătura. În greacă verbul σπερω înseamnă a semăna, a sădi, a însămânța și, de aici: a răspândi, a împrăștia, a dispersa, Iar aici semănătorul este o spiron/ ὁ σπείρων, adică „cel ce împrăștie, răspândește” se subînțelege… sămânța cunoașterii divine.

 Cercetătorii cred că parabola semănătorului este o creație a primilor creștini, a primilor catehizatori, cei din Biserica primară cum se spune, care-și supuneau convertiții unui examen de conștiință și îi preveneau totodată că îi așteaptă două feluri de ispite, de obstacole, care-i pot împiedică să ajungă la împlinire: persecuțiile împotriva creștinilor și tentațiile, ce par irezistibile, ale lumii: putere, bogăție, plăceri…

Era un mod de a le cere, de a-i încuraja să fie tari, să nu se teamă de persecutori și să nu se lase pradă tentațiilor lumii acesteia.

Așa s-ar explica folosirea nepotrivită, aici, a pasajului din Isaia 6, 9-10: Şi El a zis: „Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea. Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec”./ Trad. Biblia Sinodală.

Cel mai probabil, însă, parabola semănătorului este una din parabolele spuse de Iisus, relatate de Marcu și împrumutate de la  Marcu de Matei și Luca. O parabolă folosită des de primii catehizatori, probabil într-o formă ușor alterată.

Era, credem, o poveste bună de spus noilor creștini , la început de drum, pentru a-i face să înțeleagă de ce e bine să fie fermi în credință. Iar promisiunea era: creștere interioară și rodire spirituală. Pentru cine avea urechi de auzit, aceasta era o promisiune !

SEMANATORUL 5

Duminică, 15 octombrie 2017, se recitește la liturghie un fragment din Evanghelia lui Ioan: 17, 1-13. Este un text care poate fi pe deplin înțeles dacă înțelegem bine anumite cuvinte, mai ales verbul a preamări. Pentru că el este cheia înțelegerii lui Iisus ca… coregent al lui Dumnezeu.

Iată textul:

Ioan 17, 1-13: ΤΑΥΤΑ ἐλάλησεν ὁ ᾿Ιησοῦς, καὶ ἐπῆρε τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτοῦ εἰς τὸν οὐρανὸν καὶ εἶπε· πάτερ, ἐλήλυθεν ἡ ὥρα· δόξασόν σου τὸν υἱόν, ἵνα καὶ ὁ υἱός σου δοξάσῃ σε, καθὼς ἔδωκας αὐτῷ ἐξουσίαν πάσης σαρκός, ἵνα πᾶν ὃ δέδωκας αὐτῷ δώσῃ αὐτοῖς ζωὴν αἰώνιον. αὕτη δέ ἐστιν ἡ αἰώνιος ζωή, ἵνα γινώσκωσί σε τὸν μόνον ἀληθινὸν Θεὸν καὶ ὃν ἀπέστειλας ᾿Ιησοῦν Χριστόν. ἐγώ σε ἐδόξασα ἐπὶ τῆς γῆς, τὸ ἔργον ἐτελείωσα ὃ δέδωκάς μοι ἵνα ποιήσω· καὶ νῦν δόξασόν με σύ, πάτερ, παρὰ σεαυτῷ τῇ δόξῃ ᾗ εἶχον πρὸ τοῦ τὸν κόσμον εἶναι παρὰ σοί. ᾿Εφανέρωσά σου τὸ ὄνομα τοῖς ἀνθρώποις οὓς δέδωκάς μοι ἐκ τοῦ κόσμου. σοὶ ἦσαν καὶ ἐμοὶ αὐτοὺς δέδωκας, καὶ τὸν λόγον σου τετηρήκασι. νῦν ἔγνωκαν ὅτι πάντα ὅσα δέδωκάς μοι παρὰ σοῦ ἐστιν· ὅτι τὰ ρήματα ἃ δέδωκάς μοι δέδωκα αὐτοῖς, καὶ αὐτοὶ ἔλαβον, καὶ ἔγνωσαν ἀληθῶς ὅτι παρὰ σοῦ ἐξῆλθον, καὶ ἐπίστευσαν ὅτι σύ με ἀπέστειλας. ᾿Εγὼ περὶ αὐτῶν ἐρωτῶ· οὐ περὶ τοῦ κόσμου ἐρωτῶ, ἀλλὰ περὶ ὧν δέδωκάς μοι, ὅτι σοί εἰσι, καὶ τὰ ἐμὰ πάντα σά ἐστι καὶ τὰ σὰ ἐμά, καὶ δεδόξασμαι ἐν αὐτοῖς. καὶ οὐκέτι εἰμὶ ἐν τῷ κόσμῳ, καὶ οὗτοι ἐν τῷ κόσμῳ εἰσί, καὶ ἐγὼ πρὸς σὲ ἔρχομαι. πάτερ ἅγιε, τήρησον αὐτοὺς ἐν τῷ ὀνόματί σου ᾧ δέδωκάς μοι, ἵνα ὦσιν ἓν καθὼς ἡμεῖς. ὅτε ἤμην μετ’ αὐτῶν ἐν τῷ κόσμῳ, ἐγὼ ἐτήρουν αὐτοὺς ἐν τῷ ὀνόματί σου· οὓς δέδωκάς μοι ἐφύλαξα, καὶ οὐδεὶς ἐξ αὐτῶν ἀπώλετο εἰ μὴ ὁ υἱὸς τῆς ἀπωλείας, ἵνα ἡ γραφὴ πληρωθῇ. νῦν δὲ πρὸς σὲ ἔρχομαι, καὶ ταῦτα λαλῶ ἐν τῷ κόσμῳ ἵνα ἔχωσι τὴν χαρὰν τὴν ἐμὴν πεπληρωμένην ἐν αὐτοῖς.

Ioan 17, 1-13: Acestea le-a grăit Iisus apoi Și-a ridicat ochii spre cer și a spus: Părinte, a sosit ceasul, preamărește-Ți Fiul ca și Fiul Tău să Te preamărească. De vreme ce Tu I-ai dat Lui putere asupra a tot trupul (putere deplină să-l refacă), lasă-L să-i dea viață veșnică fiecăruia din cei pe care I l-ai dat Lui. Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și să-L cunoască pe Cel pe care L-ai trimis, Iisus Hristos. Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care mi-ai dat-o Mie s-o fac. Și acum preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine, cu mărirea pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi fost lumea. Am arătat (și am făcut cunoscut) numele Tău oamenilor, celor pe care Mi–ai dat din lume. Ai tăi au fost și Mi i-ai dat Mie și au păzit cuvântul Tău. Acum ei au cunoscut că toate câte Mi le-ai dat Mie, de la Tine sunt, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat Mie Eu le-am dat lor și ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru ei Mă rog, nu pentru lume Mă rog: Mă rog  pentru cei pe care Mi i-ai dat Mie, pentru că ai Tăi sunt. Toate ale Mele ale Tale sunt și ale Tale sunt ale Mele și M-am preamărit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume și Eu la Tine vin. Părinte sfânt, păzește-i pe ei, în numele Tău, nume în care Mi i-ai dat Mie, ca și ei să fie una așa cum suntem noi. Cât timp am fost cu ei în lume Eu i-am păzit în numele Tău. Pe cei pe care mi i-ai dat, i-am păzit și niciunul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzaniei, ca să se împlinească Scriptura. Acum la Tine vin și grăiesc aceste lucruri cât mai sunt în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

Iisus luase ultima cină pascală, la ultimul Paște pe care-l făcuse cu ucenicii la Ierusalim. Ultima Cină, pe care tradiția a numit-o Cina cea de taină. Poate nu atât pentru că erau feriți de ochii lumii, cât mai ales pentru Testamentul… secret al lui Iisus, lăsat numai celor doisprezece, deveniți unsprezece.

Le lăsase ucenicilor două porunci noi, care nu existau în Legea lui Moise, porunca  iubirii și porunca solidarității: să se iubească unul pe altul și să fie solidari unul cu celălalt (porunci reînnoite de fiecare dată când aveau să frângă pâinea și să bea vinul împreună, toți, din aceeași cupă, în amintirea Lui; a mânca pâine și a bea vin cu cineva este cel mai intim act cu putință)…

… le lăsase promisiunea venirii Mângâietorului/Paracletului…

… și… un nou Dumnezeu, Dumnezeul Iubirii. Iată ce le spune: … dacă cineva Mă iubește, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face casă în el/ἐάν τις ἀγαπᾷ με, τὸν λόγον μου τηρήσει, καὶ ὁ πατήρ μου ἀγαπήσει αὐτόν, καὶ πρὸς αὐτὸν ἐλευσόμεθα καὶ μονὴν παρ’ αὐτῷ ποιήσομεν.

Iisus și ucenicii ieșiseră din odaia unde cinaseră (nu știm unde stau) și Iisus se roagă de față cu ei Tatălui, așa cum se roagă un Mare preot pentru poporul lui: ucenicii aveau să dea naștere unui popor, un popor spiritual: creștinii. Un popor al unui nou Dumnezeu, Dumnezeul Iubirii. Un Dumnezeu fără alt nume decât… Părinte/Tată.

Un popor ce, respectând porunca iubirii și a solidarității, va trăi altfel decât trăise lumea până atunci. Nu știm ce înseamnă viață veșnică, dar putem presupune că este o viață… dumnezeiască !

Un popor ce-și va cunoaște Tatăl ceresc… față către față ! Pentru că „a cunoaște Numele” este o expresie specifică limbii ebraice care înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu. Evreii credeau că adevăratul nume al lui Dumnezeu este tabu, inefabil și de aceea în loc să spună Dumnezeu spuneau Numele !

Este un moment solemn, sacru și irepetabil. Un moment în care Iisus îi cere Tatălui să-L onoreze pentru încheierea cu succes a misiunii Sale pe pământ: formarea noului popor spiritual, a unei noi umanități.

Verbul doxazo/ δοξζω, care înseamnă aici: a onora, a stima, a cinsti, traduce, de fapt, verbul ebraic kaved (כָּבֵד), a fi puternic, important, o persoană cu greutate, demnă de toată stima, onoarea. Și, dacă ne gândim că substantivul kavod (כָּבוֹד) înseamnă: splendoare, strălucire, lumină a soarelui, a lunii, a stelelor, a cerului, preeminență, majestate, glorie, onoare, cinste, bună reputație, respect abundență, bogății…

… ne dăm seama că, în limbajul dublu pe care-L folosește Iisus absolut întotdeauna, verbul a preamări/a slăvi sugerează, de fapt, divinitarea Lui/regalitatea Lui celestă la care participă alături de Dumnezeu, Regele Lumii.

Iată un loc din Psalmi în care Dumnezeu apare ca regele maiestuos, înconjurat de strălucire, splendoare, podoabe, glorie, al lumii, cum o arată cuvintele hod/ הוֹד  și hadar/ הָדָר, sinonimele lui kavod/(כָּבוֹד):

Ps. 103, 1-2:


Binecuvintează suflete al meu pe Domnul ! Doamne Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte ! În măreție și slavă Te-ai îmbrăcat,
Tu care Te îmbraci în lumină ca și cu o haină, Tu care întinzi cerurile ca un cort.
בָּרֲכִי נַפְשִׁי אֶת־יְהוָה יְהוָה אֱלֹהַי גָּדַלְתָּ מְּאֹד הֹוד וְהָדָר לָבָֽשְׁתָּ

עֹֽטֶה־אֹור כַּשַּׂלְמָה נֹוטֶה שָׁמַיִם כַּיְרִיעָֽה

ελγει ψυχ μου τν κριον κριε θες μου μεγαλνθης σφδρα ξομολγησιν (închinarea noastră) κα επρπειαν (frumusețe) νεδσω/ ναβαλλμενος φς ς μτιον κτενων τν ορανν σε δρριν

Și o ultimă lămurire: … ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. Este încă un dar pe care Iisus îl lasă ucenicilor: bucuria Lui că misiunea Sa pe pământ a reușit, o bucurie… magică care avea să-i însuflețească și să-i transfigureze, încât marea operă de creștinare să le pară cât mai ușoară.

IISUS RUGACIUNE 5

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Anuncios

AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…

Etiquetas

, , , ,

El canciller austríaco Cristian KernCancelarul austriac Cristian Kern

AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …

Alegerile din Austria de duminica viitoare, 15 octombrie, au un farmec surprinzător: cu principalii candidați, cei mai apreciați de opinia publică de mult timp, în țară domnește o atmosferă de frondă care ne face să ne așteptăm la o răsturnare electorală a principalilor protagoniști.

Cancelarul Christian Kern, din partea Partidului Social-democrat (SPÖ), și rivalul său din Partidul Popular (ÖVP), Sebastian Kurz, – care este, în același timp, ministrul de externe al cabinetului Kern – nu numai că se pot mândri cu o gestiune guvernamentală satisfăcătăoare, dar și cu faptul că au întreprins reforme promițătoare în partidele lor (cu toate că, în acest aspect, Kurz a înfăptuit mai multe decât Kern). Și totuși, sondajele de opininie indică o dorință clară de a înlătura de la putere coaliția SPÖ-ÖVP.

Cărui fapt se datorează această puternică dorință de schimbare e greu de explicat, dacă n-ar fi numai sănătosul bun simț comun popular care consideră că igiena politică austriacă trebuie să pună capăt căsătoriei de conveniență între (în teorie) principalii rivali parlamentari, adică, între conservadori (ÖVP) și socialiști (SPÖ). De 30 de ani încoace, aceste două partide au format 23 de guverne de mare coaliție…! Pe de o parte, această continuitate a adus – nu se poate nega acest lucru – stabilitate și bunăstare în țară, dar, pe de altă parte, simptomele anchilozării intelectuale și administrtive potențează puternic dorința de schimbare.

Liberalii (FPÖ), care, în Austria, nu sunt liberali, ci ultraconservatori, își aduc și ei contribuția la această plictiseală populară. Discreditarea (din cauza populismului) din era Haider, liderul care le-a adus cea mai mare cotă de putere, a fost depășită, și se pare că, în mod inevitabil, viitorul guvern va fi format de unul dintre cele două mari partide ale țării și un aliat minoritar: liberalii.

În mod tradițional, partenerul natural al FPÖ a fost ÖVP, însă, liberalii austriecii din ziua de azi vin cu un program de guvernare care se îmbină mai ușor cu linia social-democrată a lui Kern, asumându-și FPÖ, în această ipotetică coaliție, rolul foarte rentabil de „moderator financiar” al socialiștilor. Pe de altă parte, în rândurile liberalilor, încă este viu dezastrul electoral suferit de partid din cauza catastrofalei căsnicii guvernamentale cu popularii cancelarului, din vremea aceea, Wolfgang Schüssel.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

AUSTRIA HARTA

 ***

AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…

Sebastian Kurz, ministro de asuntos exterioresSebastian Kurz, ministro de asuntos exteriores

Las elecciones austríacas del próximo domingo, 15, tienen un sorprendente encanto : con los principales candidatos más valorados por la opinión pública en mucho tiempo, en el país impera un aire de fronda que obliga a esperar un revolcón electoral de los principales protagonistas.

El canciller Christian Kern, del Partido Socialdemócrata (SPÖ), y su rival del Partido Popular (ÖVP), Sebastian Kurz, – y al mismo tiempo ministro de Exteriores del Gabinete Kern – no sólo pueden alardear de una gestión gubernamental satisfactoria, sino incluso de haber emprendido prometedoras reformas de sus respectivos partidos (aunque en este aspecto, más Kurz que Kern). Y no obstante, todos los sondeos de opinión señalan un claro deseo de degollar la coalición SPÖ-ÖVP.

El porqué de esta ansia de cambio es muy difícil de explicar, a no ser por el sano sentido común popular que considera que la higiene política austriaca ha de darle el alto a un matrimonio de conveniencia entre los (en teoría) principales rivales parlamentarios, conservadores (ÖVP) y socialistas (SPÖ). ¡ En los últimos 30 años, estos dos partidos han formado 23 Gobiernos de gran coalición…! Y es que, si por una parte esta continuidad ha engendrado una innegable estabilidad y bienestar en el país, los síntomas de anquilosamiento intelectual y administrativo potencian poderosamente las ganas de cambio.

Los liberales (FPÖ), que, en Austria, no son liberales, sino ultraconservadores, también aportan su grano de arena al hastío popular. El descrédito (por populismo) de su era Haider, el líder que les proporcionó su mayor cuota de poder, ha sido ya superado y parece inevitable que el próximo Gobierno esté formado por uno de los dos grandes partidos y un socio minoritario, los liberales.

Tradicionalmente, el socio natural del FPÖ ha sido la ÖVP, pero los liberales austríacos de hoy en día ofrecen un programa gubernamental que casa más fácilmente con la línea socialdemócrata de Kern, asumiendo en esa hipotética coalición el FPÖ el muy rentable papel de “moderador financiero” de los socialistas. Y por otra parte, en las filas liberales aún está viva la debacle electoral que sufrió el partido tras un catastrófico maridaje gubernamental con los populares del, a la sazón, canciller Wolfgang Schüssel.

Wolfgang Schüssel, ex canciller de AustriaWolfgang Schüssel, ex canciller de Austria

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN

Etiquetas

, , , , , , ,

NAIN 3

Iisus se revelează ca Dumnezeu la Nain.

În această duminică, 8 octombrie, se citește la liturghie un fragment din Evanghelia după Luca (7, 11-16).  Mesajul ei: o epifanie a lui Iisus.

Iată textul:

Luca 7, 11-16: Și s-a făcut că mai departe Iisus s-a dus într-o cetate numită Nain; împreună cu El mergeau mulți din ucenicii Lui și mulțime multă. Când a venit aproape de poarta cetății iată un mort era dus la groapă; era singurul fiu al unei văduve;  și mulțime multă din cetate era cu ea. Văzând-o, Domnul s-a îndurat de ea și i-a spus: nu plânge ! Și s-a apropiat și s-a atins de năsălie, iar cei ce o duceau s-au oprit. Atunci Iisus a zis: tinere, cu tine vorbesc, scoală, trezește-te ! Și mortul s-a ridicat în șezut și a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale (în brațe). Pe toți i-a cuprins atunci spaima și L-au mărit pe Dumnezeu zicând  „profet mare ni s-a ridicat nouă” și „Dumnezeu a cercetat poporul Său”.

Luca 7, 11-16: Καὶ ἐγένετο ἐν τῷ ἑξῆς ἐπορεύετο εἰς πόλιν καλουμένην Ναΐν· καὶ συνεπορεύοντο αὐτῷ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ ἱκανοὶ καὶ ὄχλος πολύς. ὡς δὲ ἤγγισε τῇ πύλῃ τῆς πόλεως, καὶ ἰδοὺ ἐξεκομίζετο τεθνηκὼς υἱὸς μονογενὴς τῇ μητρὶ αὐτοῦ, καὶ αὕτη ἦν χήρα, καὶ ὄχλος τῆς πόλεως ἱκανὸς ἦν σὺν αὐτῇ. καὶ ἰδὼν αὐτὴν ὁ Κύριος ἐσπλαγχνίσθη ἐπ᾿ αὐτῇ καὶ εἶπεν αὐτῇ· μὴ κλαῖε·  καὶ προσελθὼν ἥψατο τῆς σοροῦ, οἱ δὲ βαστάζοντες ἔστησαν, καὶ εἶπε· νεανίσκε, σοὶ λέγω, ἐγέρθητι. καὶ ἀνεκάθισεν ὁ νεκρὸς καὶ ἤρξατο λαλεῖν, καὶ ἔδωκεν αὐτὸν τῇ μητρὶ αὐτοῦ. ἔλαβε δὲ φόβος πάντας καὶ ἐδόξαζον τὸν Θεόν, λέγοντες ὅτι προφήτης μέγας ἐγήγερται ἐν ἡμῖν, καὶ ὅτι ἐπεσκέψατο ὁ Θεὸς τὸν λαὸν αὐτοῦ.

Iisus venea de la Capernaum unde îl pe vindecase slujitorul unui centurion, slujitor care trăgea să moară. Trebuie că mulțimile care se țineau după El își puseseră mari speranțe în Iisus de L-au urmat până la Nain, fiindcă e ceva cale de mers de la Capernaum până aici.

Și speranțele nu le-au fost înșelate: Iisus a înviat din morți un băiat chiar sub ochii lor. Așadar Îl văzuseră vindecând și acum îl vedeau înviind morți.  Adică alungând/învingând boala și alungând/învingând moartea.

Nainul (azi Nein) se află în Galileea, la câțiva km de Nazaret, de Muntele Tabor și de Sunem, cetatea unde și Elisei înviase altădată un prunc.

NAIN 6

Desigur, nu întâmplător Iisus și alaiul Său, ucenicii și oamenii din Capernaum care-L urmaseră, se încrucișează cu cortegiul funerar tocmai aici.

Scena se petrece undeva afară din cetate, nu departe de poarta cetății. Iisus și cei care erau cu El se pregăteau să intre, iar cei care conduceau mortul la groapă ieșiseră și se îndreptau spre cimitirul care, în vechiul Israel, se afla întotdeauna în afara zidurilor.

Iisus venise anume să-l învie din morți pe fiul unei văduve din Nain. Minunea Lui le-a trezit celor de față amintirea învierilor făcute de Ilie la Sarepta, lângă Sidon, în  Fenicia (Libanul de azi), și de Elisei, ucencul lui Ilie, la Sunem.

Totul devine limpede dacă parcurgem relatarea celor două învieri din Cartea a III și Cartea a IV-a a Regilor:

Iată textele în traducerea Bibliei Sinodale:

 3 Regi 17, 17-24: După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul. Şi a zis ea către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?” Iar Ilie a zis: „Dă-mi pe fiul tău!” Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său. Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?” Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!” Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el şi a înviat. Şi a luat Ilie copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă şi l-a dat mamei sale şi a zis Ilie: „Iată copilul tău este viu!” Atunci a zis femeia către Ilie: „Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui Dumnezeu (iș Elohim- אִישׁ אֱלֹהִים) şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!”

NAIN 5

4 Regi 4, 17-37: Dar femeia aceea a zămislit şi în anul următor, chiar pe vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei. Crescând acel copii, s-a dus întruna din zile la tatăl său, la secerători. Şi a zis către tatăl său: „Vai, mă doare capul!” Iar acesta a zis către o slugă: „Du-l la mama lui!” Şi l-a luat şi l-a dus la mama lui. Şi a stat pe braţele ei până la amiază şi a murit. Atunci ea s-a dus şi l-a pus în patul omului lui Dumnezeu şi l-a încuiat acolo şi a ieşit. Apoi a chemat pe bărbatul său şi a zis: „Trimite-mi o slugă şi o asină, căci mă duc până la omul lui Dumnezeu şi mă întorc îndată”. Bărbatul a zis: „De ce să te duci la el? Astăzi nu este nici lună nouă, nici zi de odihnă”. Ea a zis: „Fii pe pace!” Şi punând şaua pe asină, a zis către sluga sa: „Ia-o şi porneşte, dar să nu mă opreşti din mers până nu-ţi voi spune eu!” Şi pornind, s-a dus la omul lui Dumnezeu, în muntele Carmelului. Şi când a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga sa Ghehazi: „Asta este şunamiteanca aceea! Aleargă întru întâmpinarea ei şi întreab-o: Eşti sănătoasă? Şi bărbatul tău e sănătos? Şi copilul tău e sănătos?” Şi ea a răspuns: „Sunt sănătoşi!” Iar dacă a ajuns pe munte la omul lui Dumnezeu, s-a apucat de picioarele lui. Atunci Ghehazi a venit să o dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci este cu sufletul amărât şi Domnul a ascuns aceasta de mine şi nu mi-a arătat”. Iar ea a zis: „Au cerut-am eu fiu de la domnul meu? N-am zis eu oare, nu amăgi pe roaba ta?” Atunci Elisei a zis către Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul tău, ia toiagul meu în mâna ta şi du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bună ziua, să nu-i răspunzi, şi să pui toiagul meu pe faţa copilului!” Iar mama copilului a zis: „Pe cât este de adevărat că Domnul este viu, cum este viu şi sufletul tău, tot aşa este de adevărat că nu te voi lăsa!” Atunci el s-a sculat şi s-a dus după dânsa. Ghehazi însă s-a dus înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului; dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi a ieşit Ghehazi întru întâmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicând: „Copilul nu se trezeşte!” Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul său. Şi după ce a intrat, a încuiat uşa după sine şi s-a rugat Domnului. Apoi s-a ridicat şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus buzele sale pe buzele lui şi ochii săi pe ochii lui şi palmele sale pe palmele lui şi s-a întins pe el şi a încălzit trupul copilului. Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foişor înainte şi înapoi. După aceea s-a dus şi s-a întins iar peste copil. Și a strănutat copilul de şapte ori şi şi-a deschis copilul ochii. Atunci a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheamă pe şunamiteanca aceea!” Şi acela a chemat-o şi, venind ea, i-a zis: „Ia-ţi copilul!” Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Apoi şi-a luat copilul şi a ieşit.

NAIN 4

Mai precis, Iisus se asigura că în conștiința oamenilor care-L vedeau El va rămâne ca „omul lui Dumnezeu” (iș Elohim- אִישׁ אֱלֹהִים), adică trimisul lui Dumnezeu, şi cel în gura căruia „este cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu”.

 Cu alte cuvinte se asigura că intră în conștiința colectivă a israelienilor ca un nou Trimis al lui Iahve-Elohim.

Nu întâmplător este și felul în care îl numește Luca, pentru prima dată în acest fragment, Domnul(Kirios/ Κύριος) ! – pentru că Domnul era chemat numai Dumnezeu.

Să deducem că Luca înțelesese că această  înviere era, de fapt, prilejul unei epifanii ? Da, putem !

În această întâmplare, relatată doar de Luca, Iisus apare ca Dumnezeu. El nu se roagă ca Ilie și Elisei și capete puterea de a învia morții, pentru că… o avea ca Unul care era una cu Dumnezeu.

Notă: verbul grecesc eghiro/γερω înseamnă: a face să se scoale, a trezi din somn, a trezi/scula din morți, a ridica; a se trezi, a se scula …

NAIN 7

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

CATALUÑA SAU CATALUNYA ?

Etiquetas

, , , ,

CATALONIA 1

Se va desprinde Catalonia de Spania ?

Mișcarea suveranistă catalană, după câte se pare, nu-și va atinge obiectivul mult dorit: desprinderea de restul Spaniei.

Catalonia este cea mai prosperă regiune a țării. De pildă, numai în domeniul turismului, în primele opt luni ale acestui an, au vizitat-o 28 de milioane de turiști (din totalul de 80 de milioane de turiști străini care au vizitat Spania), la o populație de 7,5 milioane de catalani. Pe locurile al doilea și al treilea s-au situat Insulele Baleare și, respectiv, Insulele Canare.

Catalonia s-a săturat să tot subvenționeze alte regiuni din Spania, mai puțin dezvoltate, și a încercat să… divorțeze!

A reușit să dea o teribilă „lovitură de imagine” pentru cauza ei. Lumea întreagă a văzut cum persoane pașnice – bătrâni, femei și chiar copii – au fost brutalizate, la centrele de votare pentru referendum, de trupele din Guardia Civil. Au fost sute de răniți, numai la Barcelona. În toată Catalonia, vreo 900 !

CATALONIA 3

CATALONIA 4

Rezultatele referendum-ului arată că marea majoritate din cele peste două milioane de catalani care au votat, au spus DA! desprinderii de Spania.

A greșit, oare, Mariano Rajoy, președintele guvernului spaniol, atunci când a ordonat ca forțele de ordine să intervină pentru a opri, în oarecare măsură, desfășurarea referendum-ului, care, oricum era considerat ilegal?

RAHOY

Catalanii au votat, deoarece libertatea de a vota înseamnă DEMOCRAȚIE.

Autoritățile centrale de la Madrid a încercat să impiedice desfășurarea referendumului de secesiune deoarece în Constituția țării scrie negru pe alb că Spania este un stat unitar. Deci, au apărat STATUL DE DREPT.

În această înfruntare dintre DEMOCRAȚIE și STATUL DE DREPT, Europa și lumea întreagă va sta de o parte, nu se va amesteca: este o problemă internă a statului spaniol!

Aici au greșit catalanii! Nu au prevăzut faptul că, pe plan internațional, nimeni nu se va solidariza cu ei, în mod oficial. Acum, au văzut că sunt singuri, doar secesioniștii cu ei înșiși, și încearcă să obțină, cu disperare, măcar o mediere internațională. În plus, Mariano Rajoy s-a folosit tocmai de această strategie a izolării interne și externe a forțelor secesioniste. S-a asigurat, în prealabil, că poate conta pe acordul și solidaritatea cancelariilor din UE și chiar din SUA. Iar, spaniolilor le-a spus că nu va avea loc niciun referendum, deoarece a fost declarat ilegal. Aparenta TORPEZA (prostie) din partea președintelui guvernului spaniol se dovedește a fi o STRATEGIE foarte bine calculată și planificată.

A vorbit până și regele : momentul este foarte grav ! (…de suma gravedad), i-a acuzat pe catalani de nesupunere! (desobediencia), a cerut restabilirea ordinii constituționale…și a transmis națiunii un mesaj de liniște și calm, deoarece, oricât de grav ar fi momentul, națiunea va ști să-l depășească.

Iată că fenomenului numit Brexit, i se adaugă, acum, o mică mișcare dezintegratoare, care nu are niciun EXIT în coadă, dar care este potențialmente mult mai infecțioasă și periculoasă: brexitul se programează și aranjează la masa negocierilor, în schimb, Catalonia vrea să se lanseze în gol numai pentru a se rupe ! Ori, Europa este plină de regiuni infectate cu acest gen de virus secesionist, care așteaptă un simplu val agitator pentru a-și exacerba virulența.

Nu numai că nu e momentul  pentru acrobații periculoase, dar Catalonia trebuia să aleagă altă cale pentru a-și defini și obține un nou statut, mai convenabil pentru ea, în cadrul Regatului Spaniei. Proclamarea independenței o va duce într-o fundătură, din care nu o va putea scoate decât Spania. Nimeni altcineva!

Exemplul creațiunii numite Kosovo (care nu reușește să fie un adevărat stat!) nu va fi considerat vreodată, în Europa, ca un antecedent demn de urmat! S-a născut în urma unor bombardamente NATO și ingerințe externe de neînțeles până în zilele noastre.

Vom încheia spunând că este posibil ca lucrurile să se deterioreze și mai mult în Catalonia cea divizată și învrăjbită, dar, până la urmă va începe DIALOGUL (un cuvânt folosit mai mult pentru reproșuri, decât pentru a fi pus în practică) pentru a ajunge la reconciliere și unitate, singura terapie eficientă pentru a ieși din teribila stare de stress etnic și social, care domnește în Catalonia și în întreaga Spanie.

CATALONIA 5

AUTOR: ARIADNA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Pericolul nord-corean: azi, nu,… mâine, cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá

Etiquetas

, ,

Kim Jong-un 3

Pericolul nord-corean: azi, nu,… mâine, cine știe ? Washington, Diana Negre

Criza militară nord-coreană este, în ziua de azi, versiunea politică și modernă a poveștii  „Păzea, că vine lupul!”, deoarece, cu toate că Coreea de Nord produce bombe atomice și rachete intercontinentale, totuși, deocamdată, nu are capacitatea de a lansa un atac termonuclear contra SUA, țara care denunță cu cea mai mare vehemență pericolul nord-corean.

Aceasta nu înseamnă că pericolul real nu va exista într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Nimeni nu poate să prevadă, acum, în Occident, de cât timp va avea nevoie Pyongyang-ul pentru a fabrica rachete intercontinentale, care să poată transporta o bombă termo-nucleară de mare greutate, pe o distanță de 10.000 de km., sau pentru a produce o bombă cu hidrogen de dimensiuni reduse, care să poată fi instalată în capul unei rachete, însă, toată lumea este convinsă că va reuși, dacă va avea suficient timp la dispoziție.

Desigur…dacă va avea timp, tehnicieni, material auxiliar, informații tehnologice și nu puține elemente necesare pentru a construi bombe și rachete pe care nu le poate fabrica singură și, deci, va trebui să le importe din alte țări. În realitate, toată istoria arsenalului nuclear și balistic nord-corean este istoria unui foarte lent – a început în anii 50 ai secolului trecut – proces de cârpeală a unor petice.

După războiul Coreei, URSS a sprijinit megalomania lui Kim Il-sung – fondatorul dinastiei comuniste care domnește în republică de aproape 7 decenii – ajutând-ul să construiască un centru de cercetări nucleare și un reactor experimental. Douăzeci de ani mai târziu, dictatorul comunist a proclamat ca obiectiv strategic național construirea de bombe atomice. URSS nu a fost de acord și a întrerupt toate ajutoarele tehnice și materiale. Atunci a început căutarea nord-coreană a peticelor. Văzând că cei bogați și puternici nu o ajutau, s-a dus să obțină măcar lucruri de mâna a doua.

Kim Jong-un 1Kim Jong-un

În Pakistan – cu nepăsarea generalului care guverna atunci, Pervez Musharraf – a cumpărat tehnologia pe care o dezvoltase Abdul Kadir Khan pentru ca Pakistanul să-și poată fabrica prima sa bombă atomică. În Pakistan și în alte țări, care nu semnaseră tratatele de ne-proliferare a armelor nucleare, Coreea de Nord a cumpărat tot ce ea nu putea produce, de la apă grea, până la instalații de centrifugare a gazelor.

Pe această cale, Pyongyang nu numai că a ajuns să posede propriul său arsenal nuclear, dar, și-a construit și baterii balistice proprii. Primele rachete pe care le-a produs au fost copii ale vechilor rachete cu rază scurtă de acțiune, „Scud”, pe care rușii le-au scos din uz. Kim Il-sung a cumpărat două exemplare din Egipt, iar tehnicienii săi le-au copiat și le-au îmbunătățit treptat, până au ajuns să le vândă bine și masiv gherilelor și țărilor din lumea a treia. Din acele două exemplare „Scud” s-au născut Hwasong 12 și 14, rachete de rază medie și, respectiv, lungă de acțiune; acestea din urmă, cu combustibil solid de propulsie, asemănătoare rachetelor rusești sau ucrainene RD 250.

COREEA DE NORD 1

Toate acestea impresionează mai mult decât sunt ele în realitate. Cele 6 teste termonucleare nord-coreene trădează o tehnologie deloc fiabilă, iar rachetele Hwasong 14 pot parcurge 10.000 de kilometri, dar cu o încărcatură de numai 150 de kilograme, sau 8.000 de kilometri – care separă Seattle de coastele nord-coreene – dacă încărcătura este de cel mult 250 de kilograme, adică infinit mai puțin decât greutatea unei bombe termonucleare. Pyongyang-ul nu dispune nici de bombardiere strategice, iar cele 50 de avioane de vânătoare și bombardament, copii ale unui bi-reactor sovietic din perioada imediată a celui de al doilea război mundial, pot transporta o încărcătură de până la 3.000 de kilograme, dar, raza lor de acțiune este de 2.000 de kilometri, adică nu ar ajunge nici măcar până la baza americană din Guam.

În fața acestei panorame, nu putem ști cu certitudine dacă zarva stârnită de Trump este o ediție politică a poveștii „Păzea, că vine lupul!” sau o exacerbare a precauțiunii.

TRUMP 1

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

TRUMP 2

El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá. Washington, Diana Negre.

La crisis militar norcoreana es hoy en día la versión política y moderna del cuento “Que viene el lobo¨, porque si es cierto que Corea del Norte fabrica bombas atómicas y tiene misiles intercontinentales, también lo es que, por ahora, es incapaz de lanzar un ataque termonuclear contra Estados Unidos, el país que está denunciando con más vehemencia el peligro norcoreano.

Pero todo esto no quiere decir que el peligro no vaya a existir en un futuro más o menos próximo. Nadie puede predecir actualmente en Occidente lo que tardará Pyongyang en fabricar misiles intercontinentales capaces de llevar una pesada bomba termonuclear a 10.000 kms de distancia o fabricar una bomba H de escaso peso y tamaño para que quepa en la cabeza de un misil, pero todo el mundo da por seguro que acabará lográndolo si dispone de tiempo suficiente para ello.

Bueno…eso si tiene tiempo, técnicos, material auxiliar, información tecnológica y no pocos elementos constitutivos de bombas y misiles que el país no puede fabricar y ha de importar del extranjero. En realidad, toda la historia del arsenal nuclear y balístico norcoreano es la historia de un lento – comenzó en los años 50 del siglo pasado – proceso de sastrería de parches.

Tras la guerra de Corea, la URSS apoyó la megalomanía de Kim Il-sung –el fundador de la dinastía comunista que gobierna la República desde hace cerca de 7 decenios– ayudándole a construir un centro de investigación nuclear y un reactor experimental. Veinte años más tarde, el dictador comunista proclamó como meta armamentista nacional la fabricación de bombas atómicas. La URSS de aquel entonces no lo aprobó y suspendió las ayudas técnicas y materiales. Ahí comenzó la ruta norcoreana de los parches. Ya que los ricos y poderosos no le ayudaban, se fue a buscar lo que necesitaba en casa de los segundones.

DINASTIA KIM 3La dinastía Kim,  de izquierda a derecha: Kim il-sung, Kim Jong-il y Kim Jong-un

Compró en el Pakistán –con la pasividad complaciente del general gobernante de turno, Pervez Musharraf– la tecnología que había desarrollado Abdul Kadir Khan para que el Pakistán fabricase su primera bomba atómica. Al Pakistán y a otros países que no habían firmado los tratados contra la proliferación de armas nucleares les compró todo lo que Corea del Norte no podía producir y necesitaba para producir bombas atómicas, desde agua pesada hasta centrifugadoras de gas.

Y por este camino Pyongyang no sólo ha llegado a tener su arsenal nuclear, sino también sus baterías balísticas. Los primeros misiles que fabricó fueron copias del viejo misil de corto alcance, “Scud” que los rusos habían dejado de producir. Kim Il-sung le compró dos ejemplares a Egipto y sus técnicos lo copiaron y fueron mejorando con el tiempo hasta venderlo bien y mucho a guerrillas y naciones del 3º mundo. De aquellos dos “Scud” nacieron los Hwasong 12 y 14, misiles –respectivamente– de mediano y largo alcance; estos últimos con propulsores sólidos similares a los rusos –o ucranianos– RD 250.

Kim Jong-un 2Kim Jong-un

Todo eso parece más de lo que realmente es. Las 6 pruebas termonucleares norcoreanas revelan una técnica todavía nada fiable y sus Hwasong 14  sólo pueden recorrer 10.000 kms con una cabeza de 150 kg. u 8.000 km –que separan a Seattle de las costas norcoreanas– si el peso es de 250 kg., como máximo, que es infinitamente menos del peso de un artefacto termonuclear. Tampoco tiene Pyongyang bombarderos estratégicos y sus 50 cazabombarderos, copias de un birreactor soviético de la postguerra mundial, pueden llevar una carga de hasta 3.000 kg, pero su radio de acción es de 2.000 kms, con lo que no alcanzarían ni la base norteamericana de Guam.

COREEA DE NORD 3

Ante este panorama, uno no sabe si los aspavientos de Trump son una edición política del cuento de qué vienen los lobos o una exacerbación del curarse en salud.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA

Etiquetas

, , , ,

ALBANIA CANNABIS 1

MARIHUANA ALBANEZĂ

Cea mai mare parte din marihuana care se consumă în Europa Occidentală și Centrală, precum și mafia care controlează piața sunt albaneze.
Aceasta se datorează faptului că Albania oferă condiții ideale pentru acest gen de activitate: clima și solul sunt foarte bune; politicienii și polițiștii albanezi sunt corupți până în măduva oaselor; sărăcia e lucie, iar apropierea de Uniunea Europeană face ca transportul și distribuirea drogului să se poată efectua ușor și ieftin. Conform unor calcule ale  poliției italiene, în anul 2016, producția albaneză de marihuana a depășit cu mult o mie de tone.

CAPTURA CANNABIS 1
Pentru specialiștii în combaterea traficului cu droguri, sărăcia din țara producătoare este cel mai important dintre factorii cadrului botanic care determină cultivarea plantelor pentru droguri. Albania a fost, mulți ani, cea mai săracă țară din Europa (acum, este Moldova), dar, nivelul de viață și dotarea de care dispune sunt deplorabile. În zonele cele mai sărace ale țării, domnește șomajul, iar cei care muncesc cinstit nu reușesc să câștige mai mult de 3 € pe zi. Poliția de frontieră și de vamă nu dispune de elicoptere pentru a lupta împotriva traficanților de droguri.

ALBANIA CANNABIS 4
Acest lucru este esențial, deoarece „latifundiarii drogurilor” cultivă cannabis în pădurile cele mai sălbatice din țară, unde condițiile climatice sunt cele mai bune (multă apă și soare timp de 10 luni pe an), iar potecile nu pot fi străbătute de vehicule, doar pe jos sau pe catâri. Sunt rarisime cazurile în care poliția ajunge la plantații înaintea țăranilor.

LAZARAT 2Lazarat, orașul cannabisului, 150 km la sud de Tirana

Dacă autoritățile albaneze ar dispune de elicoptere, lupta pentru a distruge aceste plantații s-ar simplifica, iar eficiența ei ar crește enorm. Nu numai că agenții ar ajunge pe calea aerului într-o clipită la plantațiile descoperite, dar acțiunea însăși de a descoperi culturile de cannabis în păduri și pământuri necultivate ar fi deosebit de ușoară: lanurile de cannabis sunt mult mai închise la culoare decât restul vegetației, iar, de sus, din aer, acestea se disting imediat.
Lupta împotriva traficului de droguri ar fi mult mai ușoară dacă politicienii și polițiștii albanezi nu ar fi atât de corupți. De la prăbușirea comunismului și până în anul 2013 – când Uniunea Europeană a cerut Tiranei să lupte energic împotriva acestei tare sociale – partidele politice se finanțau, fără jenă, din donațiile „baronilor marihuanei”, și, chiar și acum, la nivel local și provincial, corupția continuă. Corupția a ajuns să fie atât de generalizată, încât, șeful guvernului actual – Edi Rama – a decretat, de curând, înlocuirea tuturor directorilor generali din poliție, în toate cele douăsprezece provincii ale țării.

LAZARAT 1Razie a poliției în Lazarat, orașul cannabisului, Albania

Măsura aceasta este mai degrabă spectaculoasă decât eficientă, deoarece, după cum semnalează autoritățile comunitare, profitul și amploarea afacerii cu marihuana i-au potențat atât de mult pe traficanții de droguri albanezi, încât aceștia au ajuns să fie, în ziua de azi, un factor important în marea delincvență din Uniunea Europeană.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

ALBANIA HARTA 1

MARIHUANA ALBANESA

La mayor parte de la marihuana que se consume en Europa Occidental y Central y las mafias que controlan este mercado son albanesas.
Esto se debe a que Albania ofrece las condiciones ideales para tal narcotráfico: clima y suelo son óptimos; políticos y policías albaneses son sumamente corruptos; la pobreza es extrema y la proximidad a la Unión Europea hace el transporte y la distribución de la droga muy fácil y barata. La policía italiana calcula que, en el 2016, la producción albanesa de marihuana superó de largo las mil toneladas de droga.

ALBANIA CANNABIS 2Plantación de cannabis en Albania

LAZARAT 3Lazarat – la ciudad del cannabis, Albania

Para los especialistas en la lucha contra el narcotráfico, la pobreza del país productor es el más importante de los factores dentro del marco botánico de la posibilidad de cultivo. Albania fue durante muchos años la nación más pobre de Europa (ahora lo es Moldavia), pero su nivel de vida y equipamiento siguen siendo deplorables. En las zonas más depauperadas del país impera el paro y mucha gente no gana honradamente más allá de los 3 € diarios ( unos 400 lek ) y la policía aduanera y de fronteras no dispone de helicópteros para luchar contra los narcotraficantes.
Y esto último es esencial porque los “latifundistas de la droga” imponen el cultivo de las matas de cannabis en los bosques más agrestes del país, donde las condiciones climáticas son óptimas (mucha agua e insolación durante 10 meses al año) y la mayoría de los caminos sólo son aptos para caballerías y peatones. Rara vez llegan los agentes antes que los campesinos a las plantaciones.

ALBANIA CANNABIS 3
Si las autoridades albanesas tuviesen helicópteros la lucha contra estas plantaciones se simplificaría y su eficacia crecería enormemente. No sólo llegarían los agentes por vía aérea en un santiamén a las plantaciones detectadas, sino que localizar las matas plantadas en bosques y eriales sería irrisoriamente fácil: las matas de cannabis son mucho más oscuras que el resto de la vegetación y desde el aire serían detectadas enseguida.
La lucha contra el narcotráfico sería muy fácil si políticos y policías albaneses no fueran tan corruptos. Desde la caída del comunismo y hasta el año 2013 – cuando la Unión Europea exigió a Tirana una lucha enérgica contra esta lacra social – los partidos políticos se financiaban con descaro con los donativos de los “barones de la marihuana” y aún hoy en día, a nivel local y provincial, prosigue la corruptela. Esta ha llegado a ser tan generalizada que el actual jefe de Gobierno – Edi Rama – decretó, hace poco, el relevo de todos los directores generales de policía en las doce provincias de la República.

Edi Rama, jefe del gobierno albanésEdi Rama, jefe del gobierno albanés

La medida es más espectacular que efectiva, según las autoridades comunitarias, porque los beneficios y la extensión del negocio de la marihuana ha potenciado tanto a los narcotraficantes albaneses que éstos constituyen, hoy en día, ya un importante factor en la gran delincuencia de la Unión Europea.

Fajos de billetes eurosFajos de billetes euros

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu. VALENTIN POPESCU

PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC

Etiquetas

, , , , , , , ,

PREDICA DE PE MUNTE 1

Cititindu-l printre rânduri pe Luca descoperim cum îl vedea Iisus pe omul cel nou: haric !

În această duminică, 1 octombrie 2017, la liturghie în biserică se citește un fragment din Evanghelia după Luca (6, 31-36). Mesajul lui ? Iubirea totală este cea care ne face fiii lui Dumnezeu.

Iată textul:

Luca, 6, 31-36: Și cum ați vrea să se poarte oamenii cu voi așa să vă purtați și voi cu ei. Și dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce har aveți, ce mulțumire și ce merit ? Pentru că și păcătoșii îi iubesc pe cei ce-i iubesc. Și dacă faceți bine celor ce vă fac bine vouă, ce har aveți ? Pentru că și păcătoșii fac bine celor ce le fac lor bine. Și dacă-i împrumutați pe cei de la care sperați să luați înapoi, ce har aveți ? Pentru că și păcătoșii îi împrumută pe păcătoși ca să ia înapoi cât au dat. Dar voi iubiți-i pe dușmanii voștri și faceți bine și împrumutați fără să așteptați nimic și plata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, pentru că El este bun cu cei nerecunoscători și cu cei răi și vicleni. Fiți, dar, îndurători și milostivi așa cum și Tatăl vostru este îndurător și milostiv.

Luca, 6, 31-36: καὶ καθὼς θέλετε ἵνα ποιῶσιν ὑμῖν οἱ ἄνθρωποι, καὶ ὑμεῖς ποιεῖτε αὐτοῖς ὁμοίως. καὶ εἰ ἀγαπᾶτε τοὺς ἀγαπῶντας ὑμᾶς, ποία ὑμῖν χάρις ἐστί; καὶ γὰρ οἱ ἁμαρτωλοὶ τοὺς ἀγαπῶντας αὐτοὺς ἀγαπῶσι. καὶ ἐὰν ἀγαθοποιῆτε τοὺς ἀγαθοποιοῦντας ὑμᾶς, ποία ὑμῖν χάρις ἐστί; καὶ γὰρ οἱ ἁμαρτωλοὶ τὸ αὐτὸ ποιοῦσι. καὶ ἐὰν δανείζητε παρ᾿ ὧν ἐλπίζετε ἀπολαβεῖν, ποία ὑμῖν χάρις ἐστί; καὶ γὰρ ἁμαρτωλοὶ ἁμαρτωλοῖς δανείζουσιν ἵνα ἀπολάβωσι τὰ ἴσα. πλὴν ἀγαπᾶτε τοὺς ἐχθροὺς ὑμῶν καὶ ἀγαθοποιεῖτε καὶ δανείζετε μηδὲν ἀπελπίζοντες, καὶ ἔσται ὁ μισθὸς ὑμῶν πολύς, καὶ ἔσεσθε υἱοὶ ὑψίστου, ὅτι αὐτὸς χρηστός ἐστιν ἐπὶ τοὺς ἀχαρίστους καὶ πονηρούς. Γίνεσθε οὖν οἰκτίρμονες, καθὼς καὶ ὁ πατὴρ ὑμῶν οἰκτίρμων ἐστί.

Suntem în mijlocul unei predici în care Iisus rezumă un adevărat manual de înțelepciune. Este cunoscută ca predica de pe munte la Matei (capitolele 5, 6 și 7) și predica de la șes la Luca.

Suntem în mijlocul Predicii predicilor lui Iisus care nu este altceva decât Cartea Legilor din Împărăția Cerurilor și un îndreptar pentru cei ce vor să se schimbe și să trăiască într-o lume mai bună, asemenea Lumii lui Dumnezeu.

În centrul acestui Manual (scris atât pentru catehizatori, cât și pentru catehizați) Iisus așează Legea Iubirii necondiționate, a iubirii practicate de Dumnezeu, care se va numi iubirea creștină.

Iisus o descrie ca pe iubirea de dușmani și iubirea care nu așteaptă nimic în schimbul ei. Și aceasta este iubirea totală !

Această predică cuprinde cele mai înalte învățături care s-au rostit/scris vreodată pe pământ.

Ea diferă de Legea lui Moise (Vechiul Testament în general) care vorbește despre și promite o viață fericită a trupului: îmbelșugare, prosperitate, pace, viață lungă, descendență neîntreruptă și bogată, supraviețuire și întâietate… întrucât
promite o viață etern-fericită, într-o lume a lui Dumnezeu, în care spiritul și sufletul mai degrabă decât trupul sunt cele fericite !

Luca folosește aici un cuvânt cheie: haris/χάρις care în greacă înseamnă: tot ce bucură ochiul și sufletul: strălucire, splendoare, grație, farmec, frumusețe, bucurie, plăcere, mulțumire, bunăvoință, bunătate, generozitate, dorința de a-l mulțumi pe celălalt, recunoștință, recompensă, (răs)plata cea bună, dar, filantropie.

Dar, cel mai important lucru este că aici Luca îl folosește pe haris și într-un sens nou, exclusiv creștin, un sens care le va încununa pe toate celelalte: har ! O face fiindcă e capabil să… traducă gândurile lui Iisus.

Și la fel de important este că folosind cuvântul haris, folosindu-i sensurile, în mintea grecilor și a vorbitorilor de greacă el făcea portretul unui om nou: omul haric !

IISUS PE MUNTE

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA/

Etiquetas

, , , ,

CIPRU HARTA

CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA

Romanii, cunoscuți pentru pragmatismul lor când era vorba de putere, au ajuns să definească patria ca fiind locul unde ne simțim bine (“Ubi bene, ibi patria), iar ciprioții din zilele noastre – buni negustori – au adaptat idea la vremurile actuale, făcând din cetățenia lor – care se poate cumpăra -, patria posesorilor de bogății….

După cum informează rapoartele senzaționaliste ale presei britanice, Republica Cipru, care a intrat în Uniunea Europeană în anul 2004, a obținut, în ultimii 5 ani, peste 4 miliarde de euro, acordând cetățenia cipriotă bogătașilor care au fost în stare să investească mari sume de bani în bunuri imobile sau în afaceri cu baza în insulă.

EURO 1

Această „vânzare” a cetățeniei nu este o găselniță cipriotă și nici o pornire de nestăpânit mercantilistă. La tentația de a atrage mari capitaluri în țară în schimbul acordării dreptului deplin de ședere sau a cetățeniei au cedat multe țări înaintea Ciprului; chiar Statele Unite ale Americii acordă, în zilele noastre, dreptul de ședere („Green card”) oricui poate să investească jumătate de milion de dolari într-o locuință sau într-o afacere în țară. Dispoziții asemănătoare figurează și în legislațiile altor țări comunitare.

În plus, guvernul de la Nicosia nu s-a lansat în această afacere a cetățeniei din aviditate, ci mânat de zdrobitoarea criză a băncii chipriote din anul 2013; o criză care era cât pe aci să arunce țara în faliment. Până în anul acela, „acordarea cetățeniei în schimbul investiției de capitaluri” s-a mai practicat în Cipru, dar, într-o formă foarte restrictivă. Deveneau chiprioți doar cei care cumpărau bunuri imobile în valoare de 26 de milioane de € sau investeau în afaceri sau întreprinderi minimum 85 de milioane de €. Dar, amenințarea unui iminent faliment național din cauza crizei bancare a impus coborârea ștachetei economice pentru acordarea cetățeniei cipriote.

CIPRU BANCĂ 2Central Bank of Cyprus

Astfel, clienții băncii cipriote, care au pierdut, în timpul crizei, trei milioane de euro sau mai mult – în marea lor majoritate, oligarhi din Rusia și Ucraina –, erau „compensați” prin acordarea imediată a cetățeniei, dacă aceștia o solicitau. Și cum acești macro-păgubiți ai băncii cipriote erau în marea lor majoritate întreprinzători de afaceri tulburi în multe locuri de pe glob și cu averi uriașe investite în multe țări, cetățenia cipriotă era o „compensație” foarte bine venită. În definitiv, o bună parte dintre așa numiții întreprinzători opaci, apăruți în Europa de răsărit după prăbușirea comunismului, locuiau sau își petreceau o bună parte din timp în Cipru. Și cum erau niște oaspeți atât de buni și doriți, Nicosia a coborât ștacheta investițiilor cerute: mai întâi la 10 și, pe urmă, la 5 milioane de €.

LIMASOLLemesos (Limassol), iahturi rusești

Iar acum, cu economia lumii libere în căutare de investiții pentru a cimenta incipienta sa recuperare, guvernul cipriot a redus, din nou, tarifele pentru cetățenie în schimbul investiției („Citizenship by Investment Program”) : în prezent, este suficient să aduci în insulă un capital de două milioane și jumătate de € pentru a obține cetățenia cipriotă, în cel mult 3 luni, iar cine vrea, o obține și pentru părinții săi…

 

NICOSIA 1Caravanseraiul Büyük Han (Marele Han), Nicosia (Lefkosia)

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

CIPRU BANCA 1Central Bank of Cyprus

UBI FORTUNA, IBI PATRIA

Los romanos, insignes pragmáticos del poder, llegaron a definir la patria como el lugar dónde se está bien (“Ubi bene, ibi patria) y los chipriotas de hoy en día – insignes mercaderes – han adaptado la idea a los tiempos actuales y han hecho de su nacionalidad la patria de los afortunados… que la puedan comprar.

Según informes sensacionalistas de la Prensa británica, la República Chipre que ingresó en la Unión Europea en el 2004 ha recaudado en los últimos 5 años más de 4.000 millones de € concediendo la nacionalidad chipriota a los afortunados que fueran capaces de invertir grandes sumas en bienes inmuebles o negocios asentados en la isla.

En realidad, esta “venta” de la nacionalidad ni es un invento chipriota ni es un desenfreno mercantilista. A la tentación de atraer grandes capitales al país a cambio de la graciosa concesión del pleno derecho de residencia o de la nacionalidad sucumbieron muchas naciones antes que Chipre y hasta los muy ricos Estados Unidos de América conceden hoy en día el derecho de residencia (“carta verde”) a quien es capaz de invertir medio millón de $ o más en una vivienda o un negocio del país. Disposiciones similares se hallan también en las legislaciones de otras naciones comunitarias.

EURO 2

Más aún : el Gobierno de Nicosia no se lanzó al negocio del pasaporte por avaricia, sino por mor de la demoledora crisis de la banca chipriota del 2013; una crisis que estuvo en un tris de precipitar la República en la bancarrota. Hasta ese año, la vía de “la nacionalización por inversión de capitales” existió en Chipre de una forma muy restrictiva. Sólo se volvían chipriotas los que compraban bienes inmuebles por valor de 26.000.000 de € o en negocios o industrias con un giro anual mínimo de 85.000.000 €. Pero la amenaza de una inminente quiebra nacional por culpa de la crisis bancaria obligó a bajar el listón económico de la nacionalización chipriota.

NICOSIA 3Nicosia

Así, a los clientes de la banca chipriota que hubiesen perdido en la crisis tres millones de euros o más – en su inmensa mayoría, oligarcas de Rusia y Ucrania – se les “compensaba” con una concesión inmediata de la nacionalidad si la solicitaba. Y como estos macro damnificados de la banca chipriotas eran mayormente empresarios de negocios turbios en muchos lugares del planeta y con ingentes fortunas invertidas en diversas naciones, la nacionalización resultaba una “compensación” muy aceptable. Al fin y al cabo, buena parte de los llamados empresarios opacos, surgidos en la Europa del Este tras el colapso del comunismo, ya vivían o pasaban gran parte de su tiempo en la isla de Chipre. Y cómo eran tan buenos – ¡ y deseados !  – huéspedes, Nicosia bajó el listón de las inversiones exigidas: primero a 10 y luego a 5 millones de €.

Y ahora, con la economía del mundo libre en pos de inversores para cimentar su incipiente recuperación, el Gobierno chipriota ha vuelto a ajustar las tarifas de nacionalización por inversión (“Citizenship by Investment Program”) : ahora basta aportar a la isla un capital de dos millones y medio de € para obtener la nacionalidad en un plazo máximo de 3 meses y si se quiere, extensiva también a los padres…

NICOSIA 2Calle en Nicosia

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ

Etiquetas

, , , , , , ,

PESCUITUL MINUNAT 3

Iisus, omul care poate avea și dărui totul dar care nu dăruiește decât iubire.

În această duminică, 24 septembrie, pericopa evanghelică care se citește la liturghie este un fragment din Evanghelia după Luca (5, 1-11). Mesajul lui ? Lângă IIsus apostolii nu caută nici bogăție nici putere, caută doar … iubire !

Iată textul:

Luca 5, 1-11: Pe când mulțimea-L împresura (din toate părțile) ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu și El stătea pe țărmul lacului Ghenizaret s-a întâmplat ca Iisus să vadă două bărci trase la mal. Pescarii care coborâseră din ele își spălau plasele. Urcându-Se într-una din bărci, care era a lui Simon, Iisus l-a rugat s-o întoarcă din nou, puțin, de la mal în mare și, așezându-Se, a început să învețe mulțimile din barcă. După ce a terminat de vorbit i-a zis lui Simon: du barca la adânc și aruncați năvoadele ca să pescuiți. Și Simon I-a răspuns: Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins, dar fie după cuvântul Tău, o să arunc năvodul. Și făcând ei așa, au prins mulțime mare de pești, de li se rupea năvodul. Și au făcut semn tovarășilor lor din barca cealaltă să vină și să-i ajute. Și au venit și au umplut amândouă bărcile că erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la genunchii lui Iisus, spunând: ieși de la mine, Doamne, că sunt un bărbat păcătos. Căci spaimă mare îl cuprinsese și îi cuprinsese pe toți cei care erau cu el, văzând cum pescuiseră atâția pești, căci  prinseseră mulți. La fel și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau tovarăși cu Simon. Atunci Iisus i-a zis lui Simon: nu te teme ! De acum vei fi unul care va pescui oameni. Și, trăgând bărcile pe uscat și lăsând toate, L-au urmat.

Luca 5, 1-11: ΕΓΕΝΕΤΟ δὲ ἐν τῷ τὸν ὄχλον ἐπικεῖσθαι αὐτῷ τοῦ ἀκούειν τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ καὶ αὐτὸς ἦν ἑστὼς παρὰ τὴν λίμνην Γεννησαρέτ, 2 καὶ εἶδε δύο πλοῖα ἑστῶτα παρὰ τὴν λίμνην· οἱ δὲ ἁλιεῖς ἀποβάντες ἀπ᾿ αὐτῶν ἀπέπλυναν τὰ δίκτυα. 3 ἐμβὰς δὲ εἰς ἓν τῶν πλοίων, ὃ ἦν τοῦ Σίμωνος, ἠρώτησεν αὐτὸν ἀπὸ τῆς γῆς ἐπαναγαγεῖν ὀλίγον· καὶ καθίσας ἐδίδασκεν ἐκ τοῦ πλοίου τοὺς ὄχλους. 4 ὡς δὲ ἐπαύσατο λαλῶν, εἶπε πρὸς τὸν Σίμωνα· ἐπανάγαγε εἰς τὸ βάθος καὶ χαλάσατε τὰ δίκτυα ὑμῶν εἰς ἄγραν. 5 καὶ ἀποκριθεὶς ὁ Σίμων εἶπεν αὐτῷ· ἐπιστάτα, δι᾿ ὅλης τῆς νυκτὸς κοπιάσαντες οὐδὲν ἐλάβομεν· ἐπὶ δὲ τῷ ρήματί σου χαλάσω τὸ δίκτυον. 6 καὶ τοῦτο ποιήσαντες συνέκλεισαν πλῆθος ἰχθύων πολύ· διερρήγνυτο δὲ τὸ δίκτυον αὐτῶν. 7 καὶ κατένευσαν τοῖς μετόχοις τοῖς ἐν τῷ ἑτέρῳ πλοίῳ τοῦ ἐλθόντας συλλαβέσθαι αὐτοῖς· καὶ ἦλθον καὶ ἔπλησαν ἀμφότερα τὰ πλοῖα, ὥστε βυθίζεσθαι αὐτά. 8 ἰδὼν δὲ Σίμων Πέτρος προσέπεσε τοῖς γόνασιν ᾿Ιησοῦ λέγων· ἔξελθε ἀπ᾿ ἐμοῦ, ὅτι ἀνὴρ ἁμαρτωλός εἰμι, Κύριε· 9 θάμβος γὰρ περιέσχεν αὐτὸν καὶ πάντας τοὺς σὺν αὐτῷ ἐπὶ τῇ ἄγρᾳ τῶν ἰχθύων ᾗ συνέλαβον, 10 ὁμοίως δὲ καὶ ᾿Ιάκωβον καὶ ᾿Ιωάννην, υἱοὺς Ζεβεδαίου, οἳ ἦσαν κοινωνοὶ τῷ Σίμωνι. καὶ εἶπε πρὸς τὸν Σίμωνα ὁ ᾿Ιησοῦς· μὴ φοβοῦ· ἀπὸ τοῦ νῦν ἀνθρώπους ἔσῃ ζωγρῶν. 11 καὶ καταγαγόντες τὰ πλοῖα ἐπὶ τὴν γῆν, ἀφέντες ἅπαντα ἠκολούθησαν αὐτῷ.

Suntem în Galileea, undeva pe malul Tiberiadei (Marea Galileei sau Lacul Ghenizaret, în ebraică, Iam Kineret), anul 28 d. Hr.

Iisus predică… într-o barcă de pescari… după ce predicase în sinagogile din toată Galileea. Este barca lui Simon.

Simon, care se va numi mai târziu Petru, îl văzuse pe Iisus predicând, exorcizând și vindecând și, mai ales, vindecându-i soacra în casa sa din Capernaum ! Poate schimbaseră doar câteva cuvinte.

Acum Iisus îl ajută pe Simon și îi ajută și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care pescuiau împreună cu el, să prindă o mulțime de pești, după ce toată noaptea nu prinseseră niciunul.

Și așa îi face să-și lase casa, familia, rostul, traiul destul de bun de până atunci și să-L urmeze fără să știe unde și, mai ales, de ce. Și, desigur, fără să știe cine era.

Iisus era un rabin, un tămăduitor, un exorcist cum nu mai văzuseră. Un om care avea… puterea lui Dumnezeu ! Și totuși, atât de simplu, de modest ! Un om al lui Dumnezeu care se îmbrăca, vorbea și mânca la fel ca ei !

Sigur, puterea aceea pe care o văzuseră cu ochii lor Petru, Iacob și Ioan era ispititoare. I-ar fi putut transforma în stăpâni ai lumii. Dar nu asta căutau ei și nu asta întrezăriseră la Iisus.

L-au urmat pentru că se îndrăgostiseră de o bunătate și de o iubire de oameni cum nu mai văzuseră până atunci. Copleșitoare, de necuprins. De puterea de a iubi și de a face bine voiau să se împărtășească, nu de puterea de a avea ! Și nu s-au înșelat.

Iată și variantele celorlalți evangheliști:

Marcu 1, 16-20: Plimbându-Se pe malul Mării Galileei i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele său, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Și le-a spus Iisus: veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni. Și pe dată lăsându-și plasele, L-au urmat. Mergând El puțin mai departe i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu și pe Ioan, fratele său, care erau în barcă, pregătindu-și plasele și i-a chemat de îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, cu lucrătorii lui, s-au dus după El.

Marcu 1, 16-20: Περιπατῶν δὲ παρὰ τὴν θάλασσαν τῆς Γαλιλαίας εἶδε Σίμωνα καὶ ᾿Ανδρέαν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ τοῦ Σίμωνος, βάλλοντας ἀμφίβληστρον ἐν τῇ θαλάσσῃ· ἦσαν γὰρ ἁλιεῖς·  καὶ εἶπεν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς· δεῦτε ὀπίσω μου, καὶ ποιήσω ὑμᾶς γενέσθαι ἁλιεῖς ἀνθρώπων. καὶ εὐθέως ἀφέντες τὰ δίκτυα αὐτῶν ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ προβὰς ἐκεῖθεν ὀλίγον εἶδεν ᾿Ιάκωβον τὸν τοῦ Ζεβεδαίου καὶ ᾿Ιωάννην τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, καὶ αὐτοὺς ἐν τῷ πλοίῳ καταρτίζοντας τὰ δίκτυα, καὶ εὐθέως ἐκάλεσεν αὐτούς. καὶ ἀφέντες τὸν πατέρα αὐτῶν Ζεβεδαῖον ἐν τῷ πλοίῳ μετὰ τῶν μισθωτῶν ἀπῆλθον ὀπίσω αὐτοῦ.

Matei 4, 18-23: Plimbându-Se așadar Iisus pe malul Mării Galileei a văzut doi frați: pe Simon, cel numit Petru, și pe Andrei, fratele lui (mai mic), aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Și le spune: veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Și ei pe dată, lăsând plasele, L-au urmat. Și, ducându-Se de acolo mai departe, Iisus a văzut alți doi frați: pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui (mai mic), într-o barcă împreună cu Zebedeu, tatăl lor, pregătindu-și năvoadele, și i-a chemat. Ei, lăsând pe dată barca și pe tatăl lor, L-au urmat. Și a colindat Iisus toată Galileea învățând în sinagogile lor și vestind Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință în popor.

Matei 4, 18-23: Περιπατῶν δὲ παρὰ τὴν θάλασσαν τῆς Γαλιλαίας εἶδε δύο ἀδελφούς, Σίμωνα τὸν λεγόμενον Πέτρον καὶ ᾿Ανδρέαν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, βάλλοντας ἀμφίβληστρον εἰς τὴν θάλασσαν· ἦσαν γὰρ ἁλιεῖς·  καὶ λέγει αὐτοῖς· δεῦτε ὀπίσω μου καὶ ποιήσω ὑμᾶς ἁλιεῖς ἀνθρώπων. οἱ δὲ εὐθέως ἀφέντες τὰ δίκτυα ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ προβὰς ἐκεῖθεν εἶδεν ἄλλους δύο ἀδελφούς, ᾿Ιάκωβον τὸν τοῦ Ζεβεδαίου καὶ ᾿Ιωάννην τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, ἐν τῷ πλοίῳ μετὰ Ζεβεδαίου τοῦ πατρὸς αὐτῶν καταρτίζοντας τὰ δίκτυα αὐτῶν, καὶ ἐκάλεσεν αὐτούς. οἱ δὲ εὐθέως ἀφέντες τὸ πλοῖον καὶ τὸν πατέρα αὐτῶν ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ περιῆγεν ὅλην τὴν Γαλιλαίαν ὁ ᾿Ιησοῦς διδάσκων ἐν ταῖς συναγωγαῖς αὐτῶν καὶ κηρύσσων τὸ εὐαγγέλιον τῆς βασιλείας καὶ θεραπεύων πᾶσαν νόσον καὶ πᾶσαν μαλακίαν ἐν τῷ λαῷ.

Ioan 1, 35-39: A doua zi, iarăși, stătea Ioan (Botezătorul) cu doi dintre ucenicii lui (Ioan și Andrei) și văzându-L pe Iisus plimbându-Se, zice: iată mielul lui Dumnezeu. Și cei doi ucenici L-au auzit pe Iisus vorbind și L-au urmat. Iisus, întorcându-Se și văzându-i că vin după El, le spune: ce căutați ? Iar ei I-au răspuns: Rabbi, cuvânt care se traduce Învățătorule, unde stai ? Și Iisus le răspunde: veniți și vedeți. Și au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la El în ziua aceea, căci era ceasul al zecelea (patru după-amiază).

Ioan 1, 35-39: Τῇ ἐπαύριον πάλιν εἱστήκει ὁ ᾿Ιωάννης καὶ ἐκ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ δύο, καὶ ἐμβλέψας τῷ ᾿Ιησοῦ περιπατοῦντι λέγει· ἴδε ὁ ἀμνὸς τοῦ Θεοῦ. καὶ ἤκουσαν αὐτοῦ οἱ δύο μαθηταὶ λαλοῦντος, καὶ ἠκολούθησαν τῷ ᾿Ιησοῦ. στραφεὶς δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς καὶ θεασάμενος αὐτοὺς ἀκολουθοῦντας λέγει αὐτοῖς·  τί ζητεῖτε; οἱ δὲ εἶπον αὐτῷ· ραββί· ὃ λέγεται ἑρμηνευόμενον διδάσκαλε· ποῦ μένεις; λέγει αὐτοῖς· ἔρχεσθε καὶ ἴδετε. ἦλθον οὖν καὶ εἶδον ποῦ μένει, καὶ παρ’ αὐτῷ ἔμειναν τὴν ἡμέραν ἐκείνην· ὥρα ἦν ὡς δεκάτη.

PESCUITUL MINUNAT 4

Pescuitul minunat, Rafael (1515 – 1516) Royal Collection Trust / (c) HM Queen Elizabeth II 2012

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 

PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI

Etiquetas

, , , ,

IISUS SI MULTIMEA 3

În biserică, duminica acesta, 17 septembrie 2017, se recitește un fragment din Evanghelia lui Marcu (8, 34-38; 9, 1), citit pe 19 martie 2017.  Este predica din Cezareea lui Filip prin care Iisus își inițiază devoții.

Iată-l:

Marcu, 8, 34-38; 9,1: Și Iisus și-a chemat mulțimea și ucenicii și le-a spus: oricine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ridice crucea și să-Mi urmeze Mie; căci oricine va voi să-și salveze sufletul, și-l va pierde; dar cine-și va pierde sufletul pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-l va salva. La ce-i va folosi omului să câștige lumea toată dacă-și va păgubi sufletul ? Sau ce va da omul în schimbul sufletului său ? Dacă cineva se va rușina cu Mine și de cuvintele Mele, în această nație adulteră și păcătoasă, și Fiul Omului se va rușina cu el, atunci când va veni în slava Tatălui Său, dimpreună cu îngerii cei sfinți. (…) Și le-a zis: adevărat vă spun vouă că sunt unii care stau aici cu noi, care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu, care a venit în putință.

Καὶ προσκαλεσάμενος τὸν ὄχλον σὺν τοῖς μαθηταῖς αὐτοῦ εἶπεν αὐτοῖς· ὅστις θέλει ὀπίσω μου ἀκολουθεῖν, ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ, καὶ ἀκολουθείτω μοι. ὃς γὰρ ἂν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν· ὃς δ᾿ ἂν ἀπολέσῃ τὴν ἑαυτοῦ ψυχὴν ἕνεκεν ἐμοῦ καὶ τοῦ εὐαγγελίου, οὗτος σώσει αὐτήν. τί γὰρ ὠφελήσει ἄνθρωπον ἐὰν κερδήσῃ τὸν κόσμον ὅλον, καὶ ζημιωθῇ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ; ἢ τί δώσει ἄνθρωπος ἀντάλλαγμα τῆς ψυχῆς αὐτοῦ; ὃς γὰρ ἐὰν ἐπαισχυνθῇ με καὶ τοὺς ἐμοὺς λόγους ἐν τῇ γενεᾷ ταύτῃ τῇ μοιχαλίδι καὶ ἁμαρτωλῷ, καὶ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπαισχυνθήσεται αὐτὸν ὅταν ἔλθῃ ἐν τῇ δόξῃ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ μετὰ τῶν ἀγγέλων τῶν ἁγίων. (…) ΚΑΙ ἔλεγεν αὐτοῖς· ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι εἰσί τινες τῶν ὧδε ἑστηκότων, οἵτινες οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου ἕως ἂν ἴδωσι τὴν βασιλείαν τοῦ Θεοῦ ἐληλυθυῖαν ἐν δυνάμει.

Iisus și ucenicii care-L urmau, așa cum niște discipoli își urmează Maestrul, colindau prin satele din jurul Cezareei, în Tetrarhia lui Filip, fiul lui Irod cel Mare. Veniseră din Betsaida unde Iisus vindecase un orb.

Petru tocmai Îi spusese că el crede că Iisus este Mesia/Hristos, adică Unsul lui Dumnezeu. Unsul era, la vechii evrei, fie un rege, fie un preot… ales de Dumnezeu însuși.

Și Iisus tocmai le dezvăluise ucenicilor ce avea să se întâmple cu El, fără să le mai ascundă cine este. O spusese Petru: Tu ești Mesia ! Le spusese răspicat că El (și se numea pe El însuși, în continuare, tot Fiul Omului, titlu care ascunde adevăratul nume de Dumnezeu întrupat) avea să pătimească, să fie renegat de Bătrâni, de arhierei și de rabini, să fie condamnat la moarte și ucis și că avea să învie după trei zile (Καὶ ἤρξατο διδάσκειν αὐτοὺς ὅτι δεῖ τὸν υἱὸν τοῦ ἀνθρώπου πολλὰ παθεῖν, καὶ ἀποδοκιμασθῆναι ἀπὸ τῶν πρεσβυτέρων καὶ τῶν ἀρχιερέων καὶ τῶν γραμματέων, καὶ ἀποκτανθῆναι, καὶ μετὰ τρεῖς ἡμέρας ἀναστῆναι·).

Este momentul în care, după ce-i prevenise pe ucenici că va fi executat, ține o scurtă predică în fața oamenilor adunați de prin satele din jur (totdeauna acolo unde poposea Iisus se adunau toți localnicii): o predică … de recrutare !

Marcu nu spune întâmplător „ și-a chemat mulțimea” ! Erau deja oamenii Lui. Venise momentul să-i pregătească, să-i formeze ca pe unii ce aveau să-I răspândească mesajul: Împărăția lui Dumnezeu a venit, e aici, pe pământ. Nu trebuie decât să credeți ce vă spune Iisus !

Pentru că unii credeau despre  El că este Ilie înviat sau vreun profet înviat, sau poate unul nou, Iisus le spune că este Fiul lui Dumnezeu… întrupat, pentru că asta înseamnă: „Fiul Omului care va veni în slava Tatălui Său dimpreună cu îngerii cei sfinți”.

De fapt, este momentul în care Iisus face o inițiere: mulțimea din jurul Lui nu mai este una oarecare, ci devine o mulțime de candidați la inițiere, de mysti.

Iisus vorbește și ca un mystagog, adică ca un preot care conduce o inițiere, dar și ca divinitatea însăși căreia i se consacră viitorii inițiați și le spune ceea ar spune orice mystagog: ce este un devot !

Un devot al Său, înainte de toate, trebuie să se desprindă, să rupă orice legătură cu omul cel vechi care era, adică corupt de păcat, să uite cu desăvârșire cine fusese și să se înnoiască, să renască ca un inițiat, un om nou, semănând întrutotul divinității căreia i se devotează, adică lui Iisus Hristos.

Asta vrea să spună „să se lepede de sine” (aparnisastho eafton/ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν) ! În greacă aparneome/ἀπαρνέομαι înseamnă: a nega, a refuza, a respinge.

Așadar a te lepăda de tine este un mod de a spune: a uita cine ai fost, a te goli de tine (vezi doctrina kenozei/golirii de sine pe care au dezvoltat-o Sfinții Părinți) pentru a-L primi pe Dumnezeu să locuiască în tine.

Iisus le mai dezvăluie adevărul esențial pe care marii filosofi greci îl împărtășeau discipolilor lor, cu secole înainte: acela că a iubi viața pământească înseamnă a o pierde pe cea veșnică, etern fericită, și că, dimpotrivă, a muri (simbolic) în viața aceasta înseamnă a renaște în cea viitoare, ca o persoană îndumnezeită. De fapt că, viața cea adevărată nu este cea de aici, ci cea veșnică.    Iată, de exemplu, ce spunea Heraclit din Efes în sec. al VI-lea d. Hr. : Nemuritori, sunt muritori; muritori, sunt nemuritori; fiind morți, trăiesc; trăind, sunt morți/ ἀθάνατοι θνητοί, θνητοὶ ἀθάνατοι. ζῶντες τὸν ἐκείνων θάνατον, τὸν δὲ ἐκείνων βίον τεθνεῶτες (fr. 62).

Aici Iisus folosește dublul înțeles al cuvântului suflet care atât în ebraică/aramaică cât și în greacă înseamnă sufet și viață deopotrivă.

Sensul plenar al acestei predici este acesta: cine nu-și va lăsa vechiul suflet, vechiul eu/sine, vechea persoană,  să moară, cine nu va renunța la felul vechi de a gândi, la ideile și credințele învechite și cine nu va renunța la vechea lui viață, imperfectă, egoistă și supusă păcatului, așadar cine nu va dori să se schimbe și să-i semene lui Iisus, nu se va putea bucura de viața cea adevărată, lipsită de păcat, desăvârșită și etern-fericită în Împărăția lui Dumnezeu ! Care Împărăție a venit, este deja pe pământ, dar numai ca o lume virtuală, en dinami/ἐν δυνάμει, în putință.

În putință, en dinami/ἐν δυνάμει este o sintagmă  a lui Aristotel care înseamnă „ceva care poate fi/deveni realitate, se poate transforma în realitate, dar care există doar ca o posibilitate”, nu și în fapt.

Foarte subtil, Iisus Hristos le spune mystilor Săi că doar de puterea lor de a se schimba și de a-L urma, de a-I semăna, depinde schimbarea lumii în … Împărăția lui Dumnezeu !

În același timp Iisus îi avertizează pe rabini, ca pe unii ce îi învață pe ceilalți Legea, că, crezând că-și salvează sufletul rămânând la vechea Lege, și-l vor pierde, făcând alegerea greșită. Pentru că venise vremea ca Legea să fie… îmbunătățită.

Îi avertizează că atâta timp cât nu vor avea îndrăzneala să creadă că El este Mântuitorul cel așteptat și că atâta timp cât îl vor considera un blasfemiator și învățătura Lui o vor numi erezie, nu se vor putea bucura de viața cea adevărată în Impărăție.

De ce îi numește Iisus „nație adulteră” pe cărturari, pe rabini, pe farisei, pe toți mijlocitorii lui Dumnezeu ? Ca să-i facă să înțeleagă că se îndepărtaseră de Dumnezeu. În predicile lor, profeții numeau poporul lui Israel „soția lui Iahve”. Când această „soție” începea să creadă în zei și idoli, în „alți dumnezei”, spuneau ei că Iahve o socotea adulteră !

Și mai atrage atenția celor ce ar dori să strângă toate avuțiile lumii că sufletul lor va avea de suferit, va fi vătămat, păgubit de lucrurile bune: zimioo/ζημιόω în greacă înseamnă: a vătăma, a leza, a păgubi, a pierde. Cu alte cuvinte că vor câștiga ceva neimportant și trecător, pierzând și distrugând singura lor comoară: sufletul, partea lor îndumnezeită.

Cât despre „a-și ridica, a-și lua crucea” în spate trebuie că era o expresie care probabil se răspândise în comunitățile de creștini persecutați după Răstignire, creștini care aveau de pătimit, care erau vânați și condamnați la moarte (prin lapidare) pentru… blasfemie ! Obiceiul era ca un condamnat la moarte pe cruce să-și care singur crucea.

Dar, gândindu-ne că stavros/σταυρός însemna în greacă, înainte de a denumi instrumentul de supliciu, doar: par, stâlp și gândindu-ne că verbul istimi/ ἵστημι, din care s-a născut, vine din rădăcina indo-europeană *sta-:a sta drept, a se ține în picioare, a fi bine înfipt, stabil, nemișcat, putem spune că, la modul subtil, alegerea crucii, adică urmarea lui Iisus înseamnă alegerea felului de a fi drept, statornic, neclintit, nedoborât, dar și întemeietor, susținător, ziditor. Alegerea de a fi un stâlp al binelui.

Iată cum relatează ceilalți evangheliști predica … urmării lui Iisus sau doar fragmente din ea:

Matei 16, 24-28: Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ridice crucea şi să-Mi urmeze Mie. Pentru că cine va voi să-şi salveze sufletul, îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine, îl va afla. Căci ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, dar își va păgubi sufletul ? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său ? Fiul Omului va să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Adevărat vă spun: sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa./ Τότε ὁ ᾿Ιησοῦς εἶπε τοῖς μαθηταῖς αὐτοῦ· εἴ τις θέλει ὀπίσω μου ἐλθεῖν, ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ καὶ ἀκολουθείτω μοι. ὃς γὰρ ἂν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν· ὃς δ᾿ ἂν ἀπολέσῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἕνεκεν ἐμοῦ, εὑρήσει αὐτήν. τί γὰρ ὠφελεῖται ἄνθρωπος ἐὰν τὸν κόσμον ὅλον κερδήσῃ, τὴν δὲ ψυχὴν αὐτοῦ ζημιωθῇ; ἢ τί δώσει ἄνθρωπος ἀντάλλαγμα τῆς ψυχῆς αὐτοῦ; μέλλει γὰρ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἔρχεσθαι ἐν τῇ δόξῃ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ μετὰ τῶν ἀγγέλων αὐτοῦ, καὶ τότε ἀποδώσει ἑκάστῳ κατὰ τὴν πρᾶξιν αὐτοῦ. ἀμὴν λέγω ὑμῖν, εἰσί τινες τῶν ὧδε ἑστηκότων, οἵτινες οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου ἕως ἂν ἴδωσι τὸν υἱὸν τοῦ ἀνθρώπου ἐρχόμενον ἐν τῇ βασιλείᾳ αὐτοῦ.

Matei 10,38-39: Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine-și află sufletul, îl va pierde, dar cine-şi pierde sufletul pentru Mine, îl va găsi./καὶ ὃς οὐ λαμβάνει τὸν σταυρὸν αὐτοῦ καὶ ἀκολουθεῖ ὀπίσω μου, οὐκ ἔστι μου ἄξιος. ὁ εὑρὼν τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἀπολέσει αὐτήν, καὶ ὁ ἀπολέσας τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἕνεκεν ἐμοῦ εὑρήσει αὐτήν.

Matei 10, 32-33: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri./Πᾶς οὖν ὅστις ὁμολογήσει ἐν ἐμοὶ ἔμπροσθεν τῶν ἀνθρώπων, ὁμολογήσω κἀγὼ ἐν αὐτῷ ἔμπροσθεν τοῦ πατρός μου τοῦ ἐν οὐρανοῖς·  ὅστις δ᾿ ἂν ἀρνήσηταί με ἔμπροσθεν τῶν ἀνθρώπων, ἀρνήσομαι αὐτὸν κἀγὼ ἔμπροσθεν τοῦ πατρός μου τοῦ ἐν οὐρανοῖς.

***

Luca 9, 23-27: Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ridice crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie; Căci cine va voi să-şi salveze sufletul îl va pierde; dar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela și-l va salva. Ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi ? Dacă cineva se va ruşina cu  Mine şi de cuvintele Mele şi Fiul Omului se va ruşina cu el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Adevărat vă spun vouă: sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu./῎Ελεγε δὲ πρὸς πάντας· εἴ τις θέλει ὀπίσω μου ἔρχεσθαι, ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ καθ᾿ ἡμέραν καὶ ἀκολουθείτω μοι. ὃς γὰρ ἂν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν· ὃς δ᾿ ἂν ἀπολέσῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἕνεκεν ἐμοῦ, οὗτος σώσει αὐτήν. τί γὰρ ὠφελεῖται ἄνθρωπος κερδήσας τὸν κόσμον ὅλον, ἑαυτὸν δὲ ἀπολέσας ἢ ζημιωθείς; ὃς γὰρ ἐὰν ἐπαισχυνθῇ με καὶ τοὺς ἐμοὺς λόγους, τοῦτον ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπαισχυνθήσεται ὅταν ἔλθῃ ἐν τῇ δόξῃ αὐτοῦ καὶ τοῦ πατρὸς καὶ τῶν ἁγίων ἀγγέλων. λέγω δὲ ὑμῖν ἀληθῶς, εἰσί τινες τῶν ὧδε ἑστηκότων, οἳ οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου ἕως ἂν ἴδωσι τὴν βασιλείαν τοῦ Θεοῦ.

Luca 14,27: Şi cel ce nu-şi duce crucea sa şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu./ καὶ ὅστις οὐ βαστάζει τὸν σταυρὸν ἑαυτοῦ καὶ ἔρχεται ὀπίσω μου, οὐ δύναται εἶναί μου μαθητής.

Luca 17,33: Cine va căuta să-şi salveze sufletul, îl va pierde; dar cine îl va pierde/îl va face să  moară (pentru Mine), acela și-l va face viu./ὃς ἐὰν ζητήσῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν καὶ ὃς ἐὰν ἀπολέσῃ αὐτήν, ζωογονήσει αὐτήν.

Luca 12,9: Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu./ ὁ δὲ ἀρνησάμενός με ἐνώπιον τῶν ἀνθρώπων ἀπαρνηθήσεται ἐνώπιον τῶν ἀγγέλων τοῦ Θεοῦ.

***

Ioan 12, 25: Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; dar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică./ ὁ φιλῶν τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἀπολέσει αὐτήν, καὶ ὁ μισῶν τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἐν τῷ κόσμῳ τούτῳ, εἰς ζωὴν αἰώνιον φυλάξει αὐτήν.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.