Etiquetas

, , , , , , , ,

Robert Mueller 1Robert Mueller

Fată în casă bună la toate   Washington, Diana Negre

Dacă cineva își imagina că prezentarea raportului procurorului Mueller, însărcinat să cerceteze modul în care a acționat, în vremea aceea, candidatul Trump în timpul campaniei electorale din 2016, urma să pună capăt controverselor și dezbaterilor asupra culpabilității lui Trump, s-a înșelat total.

Cele 448 de pagini ale raportului, accesibil aproape în întregime, cu excepția unei serii de date care sunt ținute secrete, pentru a proteja persoanele implicate, sunt un fel de “fată în casă bună la toate”, care, în loc să spele rufe, să gătească și să coasă, arată perfidia lui Trump sau aversiunea celor care îl acuză, în funcție de preferințele cititorului.

Desigur, Robert Mueller poate să-și dea medalii pentru că a satisfacut pe toată lumea, cu toate că, de fapt, a decepționat pe toată lumea, deoarece raportul său nu  rezolvă problema care i-a motivat cercetările, oricât ar recunoaște, și o face uneori cu regret, că Trump nu poate fi acuzat că ar fi conspirat cu Rusia pentru a câștiga alegerile prezidențiale.

Raportul, completat la finele lunii martie, și făcut public recent, are două părți: prima răspunde sarcinii pe care a primit-o Mueller de a cerceta posibila colaborare a Rusiei cu Trump pentru a-l ajuta să câștige alegerile. Dacă în această primă parte Mueller nu a găsit nicio modalitate de a-l acuza pe Trump, în schimb a transformat cea de a doua parte, pe care el a adăugat-o din inițiativă proprie, într-o cutie a Pandorei: nu sunt dovezi, spune Mueller, că Trump ar fi încercat să obstrucționeze justiția… dar, nu există nici garanții că nu a făcut-o.

FBI Director Robert Mueller testifies beRobert Mueller

Donald Trump 1Donald Trump

Dacă această concluzie e suficientă pentru a da aripi inamicilor lui Trump, în aceeași măsură dă temei adepților săi pentru a-l critica pe procuror, deoarece, spun ei că se poate dovedi ceva ce s-a întâmplat, însă, aproape niciodată nu se poate dovedi ceva ce nu s-a întâmplat.

După doi ani de cercetări, cu cheltuieli de foarte multe milioane de dolari pentru a plăti o echipă de avocați și procurori, toți cu simpatii democrate, acest reprezentant al ramurii judiciare a pasat mingea ramurii legislative a guvernului, arătând că le revine acum congresmenilor să decidă dacă a existat obstrucționarea sau nu a justiției și că ei sunt cei care trebuie să decidă dacă vor acționa sau nu împotriva lui Trump.

Nu pe calea justiției, ci pe singura cale pe care o are Constituția pentru congresmeni: faimosul “impeachment”, procedeul prin care legiuitorii, în afara cadrului legal, pot să-l judece pe președinte pentru “delicte grave” și dacă reușesc să se impună, îl obligă să-și părăsească funcția.

Este îndoielnic că congresmenii se vor lansa pe calea aceasta. Pe de o parte, Congresul are două Camere, iar democrații au majoritatea doar în una din ele: “judecata” se va face în Senat, unde republicanii sunt majoritari, iar voturile nu vor fi suficiente pentru a-l condamna pe  Trump.

Și mai important este impactul electoral, căci democrații nu au uitat pierderea pe care republicanii și-au provocat-o singuri, acum douăzeci de ani, când au lansat o acțiune asemănătoare împotriva președontelui de atunci, Clinton, care, astfel, a câștigat în popularitate.

Poate de aceea, când țara și-a pornit și își încălzește motoarele pentru alegerile din 2020, sunt destui congresmeni democrați care se opun “impeachment-ului” și preferă să întrețină o flacără plăpândă care să-l țină pe Trump atârnat de un fir, pe toată durata președinției sale… și, eventual, să împiedice realegerea sa.

Dacă raportul nu mulțumește pe nimeni în SUA, probabil el este motiv de sărbătoare în Moscova: atât dacă Kremlinul a reușit să influențeze, cât și dacă nu, campania electorală din 2016 el a îngreunat gestiunea președintelui, a afectat credibilitatea procesului electoral printre americani și i-a făcut pe aceștia să-și piardă încrederea într-un instrument foarte important pentru democrație cum sunt mijloacele de informare.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Chica para todo   Washington, Diana Negre

Robert Mueller 2Robert Mueller

Si alguien creía que la presentación del informe del fiscal Mueller, encargado de investigar la actuación del presidente Trump durante la campaña electoral de 2016, iba a poner fin a las controversias y debates acerca de la culpabilidad de Trump, ha quedado totalmente defraudado.

Porque las 448 páginas del informe, del que se puede leer casi todo menos una serie de datos que se mantienen ocultos para proteger a las personas involucradas, son algo así como “chica para todo”, que, en vez de fregar, cocinar y coser, demuestra la perfidia de Trump o la inquina de sus acusadores, según la inclinación del lector.

Ciertamente, Robert Mueller puede ponerse medallas por satisfacer a todo el mundo, aunque sea a costa de decepcionarlos a todos, porque su informe no zanja la cuestión que motivó sus investigaciones, por mucho que reconozca, a veces visiblemente a pesar suyo, que a Trump no se le puede acusar de contubernio con Rusia para ganar las elecciones presidenciales.

El informe, completado a finales de marzo y hecho público este jueves, tiene dos partes: la primera responde a la misión encargada a Mueller de investigar la posible colaboración de Rusia con Trump para ayudarle a ganar las elecciones. Si en esta primera parte Mueller no ha encontrado manera de acusar a Trump, en cambio ha convertido la segunda, que él añadió por cuenta propia, en una caja de Pandora: no hay pruebas, dice, de que Trump tratara de entorpecer la justicia… pero, tampoco hay garantías de que no lo hiciera.

Si esta conclusión ya basta para dar alas a los enemigos de Trump, da igualmente pie a sus amigos para criticar al fiscal, pues dicen que se puede probar algo ocurrido, pero que casi nunca se puede demostrar que algo no sucedió.

Después de dedicar dos años a investigar y miles de millones de dólares para pagar a un equipo de abogados y fiscales, todos de afinidad demócrata, este representante de la rama judicial ha pasado la pelota a la rama legislativa del gobierno, al indicar que corresponde ahora a los congresistas decidir si hubo o no obstrucción de la justicia y son ellos quienes han de decidir si actuar o no en contra de Trump.

Robert Mueller 4Robert Mueller

President Trump speaks to reporters after meeting with members of Congress at the White House in WashingtonDonald Trump

No por la vía de la Justicia, sino por la única vía que la Constitución tiene para los congresistas: un encausamiento, el famoso “impeachment”, procedimiento por el cual los legisladores, fuera del marco legal, pueden enjuiciar al presidente por “delitos graves” y que, si se salen con la suya, le obligarían a abandonar el cargo.

Es dudoso que los congresistas se lancen por este camino. En parte, porque el Congreso está dividido en dos Cámaras y los demócratas tan solo tienen la mayoría en una de ellas: el “juicio” se realizaría en el Senado, de mayoría republicana, donde no hay votos suficientes para condenar a Trump.

Todavía más importante es el impacto electoral, pues los demócratas no han olvidado el daño que los republicanos se auto-infligieron hace veinte años, cuando lanzaron una acción semejante contra el entonces presidente Clinton, que ganó así en popularidad.

Quizá por eso, cuando el país ya va calentando motores para las elecciones de 2020, son varios los congresistas demócratas que se oponen al “impeachment” y prefieren mantener una llamita permanente que mantenga a Trump en un hilo durante toda su presidencia… y quizá le impida ser reelegido.

Si el informe no satisface a nadie en Estados Unidos, probablemente que es motivo de fiesta en Moscú: tanto si el Kremlin logró influir, como si no, en la campaña de 2016, ha conseguido entorpecer la gestión del presidente, reducir la credibilidad del proceso electoral entre los norteamericanos y hacerles perder la confianza en una herramienta tan importante para la democracia como son sus medios informativos.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.files.wordpress.com/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

Anuncios