Etiquetas

, , , , , , , ,

D 4

DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII

Rezidența tradițională și oficială a șefului guvernului britanic are o istorie cu iz de casă cu o faimă rea (sau chiar mai mult), dacă urcăm spre originile ei. S-ar putea spune că nu numai casa – care, de fapt, este un adevărat palat cu o sută de încăperi -, dar, și strada.

În timpul dictaturii lui Cromwell (secolul al XVII-lea), un aventurier cu o moralitate îndoielnică, pe numele său George Downing, și-a demonstrat atâtea merite în fața dictatorului, ca soldat, spion și diplomat, încât acesta l-a recompensat cu niște terenuri lângă parcul londonez  St. James. Polifațeticul servitor al lui Cromwell era talentat în război și spionaj, dar și în finanțe, și astfel, se grăbi să-și urbanizeze proprietatea. A dezvoltat calea care o traversa și a construit o serie de case. Calea care până atunci se numea Cockpit,  și-a schimbat numele în Downing…căci vanitatea este un rău al tuturor timpurilor și al tuturor claselor sociale.

D 3

Saltul de la specula urbană la politică l-au făcut strada Downing și casele de la numerele 10 – cu mai puține surle și trâmbițe, și 11 – în secolul al XVIII-lea, când rege al Angliei a fost proclamat Georges I, principe elector de Hanovra; german și protestant.

Noul monarh, care nu a reușit niciodată să învețe engleza, s-a înconjurat cu o camarilă de compatrioți de ai săi, dintre care se evidenția contele Bothmer. În ochii lui Georges I, acesta era foarte important; fusese figura cheie în negocierile pentru ca principele elector să fie ales succesorul reginei Ana, și – lucru și mai important în viața de zi cu zi al noului rege – vorbea foarte bine engleza. Prin urmare, a făcut parte din Cabinet; mai întâi ca ministru pentru afaceri germane și, pe urmă, ca ministru șef (prim ministru, dar nu cu funcțiile pe care acest post le are în zilele noastre) cu același portofoliu. Guvernul lui Georges I – numit „cancelaria germană” de britanicii din acea vreme – își avea sediul în  Palatul Sfântului James, iar Bothmer locuia la numărul 10 de pe vecina stradă Downing.

D 1

Astfel s-a încetățenit tradiția ca cel mai important ministru al țării să locuiască la numărul 10 de pe Downing Street. Dar, și fundațiile pentru a face din acea casă un palat. Căci contele trăia în stil mare, iar, în casa sa, se organizau baluri, concerte, dineuri și aranjamente de înaltă politică și afaceri bănoase. Bothmer, făcându-i onoare căii Downing a lui Cromwell, s-a folosit de poziția sa privilegiată de la curte, pentru a se îmbogăți printr-o mulțime de afaceri și achiziții privilegiate. A ajuns să posede, în actualul stat federal german Mecklemburg – Vorpommern,  8.000 de hectare, unde a construit un palat strălucitor, care, astăzi, este proprietatea amintitului stat federal german.

Preeminența lui Bothmer la Curte a făcut ca cel de al doilea om ca importanță din Cabinet – „Lordul Trezoreriei”, adică, ministrul finanțelor – să locuiască în casa vecină, la numărul 11. Legătura puterii cu banii o evidențiază aceste două case care comunică între ele și care, în plus, în unele ocazii, și-au schimbat titularii între ele, cum s-a întâplat în 1997, când Tony Blair s-a mutat la numărul 11, iar, ministrul de finanțe, Gordon Brown, la numărul 10.

D 6

Ah!: și un detaliu foarte britanic: printre cei care se ocupă de securitatea acestos palate unul este „Chief Mouser to the Cabinet Office”. Este pisica care, teoretic, are sarcina de a stârpi șoarecii. Actualul titular se numește „Larry”.

L2Chief Mouser to the Cabinet Office, Larry

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

L 4

DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER

D 5

La residencia tradicional y oficial del jefe del Gobierno británico tiene una historia con tufos de casa de mala fama (o peor), si se remonta a sus orígenes. Y casi se podría decir que no sólo la casa – que en realidad es todo un palacio con cien habitaciones -, sino también la calle.

Porque durante la dictadura de Cromwell (siglo XVII), un aventurero de dudosa moralidad y de nombre George Downing hizo tantos méritos ante el dictador como soldado, espía y diplomático que éste le recompensó con el donativo de unos terrenos lindantes con el St. James Park londinense. El polifacético servidor de Cromwell era tan talentudo en la guerra y el espionaje como en las finanzas y se apresuró a urbanizar la propiedad. Desarrolló la calle que la cruzaba y construyó allá una serie de casas. La vía, que hasta entonces se había llamado Cockpit, pasó a llamarse Downing…que la vanidad es un mal de todos los tiempos y clases sociales.

El salto de la especulación urbana a la política lo dio la calle de Downing y las casa del nº 10 – y con menos bombo y platillo, también la del nº 11 – en el siglo XVIII, cuando fue proclamado rey de Inglaterra Jorge I, príncipe elector de Hannover; alemán y protestante.

D 2

El nuevo monarca, que no llegó a hablar nunca el inglés, se rodeó de una camarilla de compatriotas entre los que destacaba el conde de Bothmer. A los ojos de Jorge I éste tenía especial valía; había sido figura clave en las negociaciones para que el príncipe elector fuese elegido sucesor de la reina Ana, y – cosa aún más importante en la vida cotidiana del nuevo rey – hablaba muy bien inglés. Consecuentemente formó parte del Gabinete; primero, como ministro para asuntos alemanes y luego como ministro en jefe (primer ministro, pero no con las funciones que este cargo tiene hoy) de la misma cartera. El Gobierno de Jorge I – llamado la “cancillería alemana” por los británicos de la época – tenía la sede en el Palacio de San Jaime, pero Bothmer vivía en el nº 10 de la vecina calle de Downing Str.

Así se asentaba la tradición de que el más importante ministro del país residiera en el nº 10 de Downing Str. Y también los cimientos para hacer de la casa un palacio. Porque el conde vivía a todo tren y en su mansión se daban bailes, se celebraban conciertos, cenas de gala y contubernios de alta política y pingües negocios. Porque Bothmer, haciendo honor a la carrera del Downing de Cromwell, aprovechó su privilegiada posición en la Corte, para lucrarse con infinidad de negocios y compras privilegiadas. Llegó a tener en el actual Estado federado alemán de Mecklemburgo – Vorpommern una posesión de 8000 hectáreas en la que construyó un esplendoroso palacio, hoy propiedad de dicho Estado federado alemán.

La preeminencia de Bothmer en la Corte determinó que el segundo hombre más importante del Gabinete – el “Lord del Tesoro”, es decir : ministro de Finanzas – residiera en la casa vecina, el nº 11. La vinculación del poder con el dinero la evidencian esas dos casas que comunican entre sí y que además, han intercambiado de titular en más de una ocasión, como en 1997 en que Tony Blair se fue al nº 11 y el titular del Tesoro, Gordon Brown, al nº 10.

Ah : y un detalle muy británico : entre los encargados de seguridad de la mansión figura el cargo de “Chief Mouser to the Cabinet Office”. Es el gato que teóricamente se encarga de exterminar los ratones. Su titular actual se llama “Larry”.

L 1Chief Mouser to the Cabinet Office, Larry

L 3Chief Mouser to the Cabinet Office, Larry

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Anuncios