Etiquetas

, , , , ,

H 1

HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII

Rebeliunile care durează – la fel ca războaiele și cruciadele – sfârșesc prin a înlocui impulsul idealist de la început cu interesele materiale și oportunismul individual. Actualele tulburări din Hong Kong sunt încă un exemplu al acestui fenomen.

Căci, ceea ce a început ca un protest masiv în apărarea privilegiilor și libertăților fostei colonii britanice din sânul Chinei comuniste, arată, zi de zi, tot mai mult, că ceea ce hrănește mișcarea protestatară sunt interesele materiale ale locuitorilor din Hong Kong. Ca și cum n-ar fi suficient, se văd tot mai mult și motivațiile de ură ale motorului revoluționar.

De fapt, criza aceasta era programată. Acordul dintre Londra și Beijing pentru revenirea fostei colonii sub suveranitate chineză genera un chist politico-economic în structura Republicii Populare. Hong Kong se bucura, în felul acesta, de o autonomie unică în China, pe lângă niște privilegii moștenite din vremea colonială.

H 3

Ori, situația aceasta nu putea continua. Comunismul chinez a învățat multe lucruri din prăbușirea comunismului stalinist, la sfârșitul secolului trecut. Cele două consecințe mai importante sunt următoarele: pentru a se menține, comunismul chinez este nevoit să liberalizeze la maximum economia, dar, menținând-o sub controlul puterii politice. Iar puterea trebuie să fie maximă, absolută, fără „glasnost” și fără „perestroika”, astfel încât, partidul să nu aibă aceeași soartă ca fratele său sovietic.

Cu o asemenea abordare, formula imaginată pentru fosta colonie putea să funcționeze doar dacă libertățile democratice din Hong Kong se reduceau, în practică, la o farsă, iar, dezvoltarea sa economică nu ieșea din orbita politicului. Beijing ar fi putut realiza aceste lucruri, dacă nu ar fi fost sechelele inevitabile ale unei economii de piață, care nu se potrivea deloc cu vreun monopol al puterii. Și cum în Hong Kong acest monopol este mai slab decât în restul  Republicii, criza a izbucnit, mai întâi, aici.

H 5

Bogăția pieței hongkongheze a atras în colonie o avalanșă de mici comercianți și salariați ai Chinei continentale, precum și întreprinzători  care s-au repezit pe slaba piață imobiliară. Consecința pentru locuitorii fostei colonii a fost o înăsprire cruntă a pieței muncii și a micului comerț, în timp ce prețul locuințelor, magazinelor și al birourilor depășea toți parametrii cunoscuți până acum. Aceste lucruri au stârnit o iritare crescândă și, odată cu ea, un focar de ură, o ură care a dobândit, în mod straniu, nuanțe anti-chinezești în această minusculă parte a Chinei.

Desigur, în actuala criză au intervenit mulți alți factori; unul dintre cei mai importanți este cel al delincvenței organizate – puternic înrădăcinată în fosta colonie – și care se vedea în pericol datorită noilor norme de extrădare.

Dar, poate factorul cel mai alarmant al acestei crize este perplexitatea PC Chinez. Ceea ce se întâmplă în Hong Kong ar fi o simplă urticarie, dacă n-ar fi primul simptom că mariajul dintre absolutism și libera inițiativă – inventat pentru a nu avea același destin cu comunismul rusesc – tocmai a intrat în criză. Iar, un guvern care se simte amenințat fără să știe cum să rezolve amenințarea reprezintă un risc enorm; pentru el, pentru dizidenți, și datorită dimensiunilor Chinei, pentru o mare parte din Asia.

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

H 6

HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN

H 2

Las rebeliones de larga duración – al igual que las guerras y las cruzadas – acaban cambiando el impulso idealista del inicio por los intereses materiales y el oportunismo individual. Los actuales disturbios de Hong Kong son un ejemplo más de ese fenómeno.

Y es que lo que comenzó como una protesta masiva en defensa de los privilegios y libertades de la excolonia británica en el seno de una China comunista, va mostrando, día a día, más que lo que alimenta sobre todo el movimiento de protesta son los intereses materiales de los habitantes de Hong Kong. Por si no bastara, también se muestran cada vez más motivaciones racistas en el motor revolucionario.

En realidad, esta crisis estaba programada. El acuerdo Londres-Pekín para el retorno de la excolonia a la soberanía china generaba un quiste político-económico en la estructura de la República Popular. Hong Kong gozaba así de una autonomía única en China, amén de unos privilegios económicos heredados de la era colonial.

Y esto no podía ser. El comunismo chino ha aprendido muchas cosas del hundimiento del comunismo estalinista a finales del siglo pasado. Y las dos consecuencias más importantes fueron que, para subsistir, el comunismo chino tenía que liberalizar al máximo la economía, pero, manteniéndola sometida al poder político. Y éste tenía que ser máximo, absoluto sin “glasnost”, ni “perestroika”, para que el partido no corriese la misma suerte que su hermano soviético.

H 4

Con tal planteamiento, la fórmula ideada para la excolonia sólo podía funcionar si las libertades democráticas de Hong Kong se reducían en la práctica a una farsa y su desarrollo económico no se salía de la órbita política. Pekín podría haberlo conseguido, de no haber sido por las secuelas inevitables de une economía de mercado que no casa ni con calzador con un monopolio del poder. Y como en Hong Kong este monopolio es más débil que en el resto de la República, la crisis ha salido primero aquí.

La riqueza del mercado hongkonés atrajo a la excolonia alud de pequeños comerciantes y asalariados de la China continental, así como a grandes empresarios que se precipitaron sobre el escaso mercado inmobiliario. La consecuencia fue para los habitantes de la excolonia un endurecimiento cruel del mercado laboral y del pequeño comercio, al tiempo que los precios de vivienda, tiendas y oficinas desbordaban todos los parámetros habidos hasta ahora. Esto ha generado una irritación creciente y con ella, un brote cada vez mayor de racismo; de un racismo que, curiosamente, ha adoptado tintes anti-chinos en una minúscula parte de China.

Naturalmente, en la crisis actual intervienen otros muchos factores; de los cuales, uno de los más importantes es el de la delincuencia organizada –  fuertemente afincada en la excolonia – y que se veía en peligro con las nuevas normas de extradición.

Pero, quizá el factor más alarmante de esta crisis sea la perplejidad del Partido Comunista chino. Lo de Hong Kong sería un sarpulido sin más, si no fuera el primer síntoma de que el maridaje entre absolutismo y libertad de empresa – inventado para no correr el mismo sino que el comunismo ruso – está entrando en crisis. Y un Gobierno que se siente amenazado sin saber cómo atajar la amenaza supone un riesgo enorme; para él, para los disidentes y, dadas las dimensiones de China, para gran parte de Asia.

H 7

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU