LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC

DRAGNEA - PONTA

Cine și-ar fi imaginat, acum 15 ani, că sarcina reciclării clasei politice românești va cădea, totuși, pe umerii justiției.

Abuzurile comise în anii comunismului, în timpul evenimentelor din decembrie 1989 și după prăbușirea comunismului au rămas, în marea lor majoritate, nepedepsite, deoarece am avut comunism și postcomunism fără comuniști, deci, fără vinovați!

Proprietatea „cea noua” în posesia noilor îmbogățiți avea un statut nelimitat, infinit, mult mai sigur și mai stabil, decât proprietatea veche, a cărei recuperare era limitată și încetinită, pentru a se ajunge în situația de a avea proprietate fără proprietari. Cui să o mai restituim?

În vremea președinției domnului Iliescu, am avut corupție de elită, dar, fără corupți.

Președintele Emil Constantinescu a asigurat o președinție pe cât de discretă, pe atât de generoasă în materie de impunitate față de marea, mica și minuscula corupție.

Domnul Traian Băsescu, în schimb, a fost comandantul de navă care s-a străduit să aplice regulamentele în vigoare la bordul ambarcațiunii, care naviga, e drept, în ape învolburate, dar, totuși, spre o direcție precisă : Uniunea Europeană.

„Pirații” aflați la bord, l-au acuzat că este „pirat ca ei”, sau chiar mai mult: flibustier sau corsar cu certificat, tocmai pentru a-și justifica revolta lor „constituțională” (în chip de referendum-uri sau referenda !) împotriva aplicării prea dure a regulamentelor, lucru care nu se impunea,… nu-i așa?…, de vreme ce ne aflam „în largul mării”, mai ales că disciplina și rigoarea încerca să le impună o persoană care ar fi „vândut flota”!

Oricât s-ar strădui cineva să nu recunoască, totuși va admite până la urmă, că în timpul președinției domnului Traian Băsescu justiția s-a înrudit cu medicina, s-a eliberat de inhibiții, astfel încât, în infractori, nu vede decât pacienți ce necesită un tratament corespunzător, de la carantină, până la asceză, indiferent de poziția lor pe treptele societății. Îi percepe ca atare!

Și iată că acest tratament se nuanțează pe o scară a eficientei. Recuperarea prejudiciilor devine un principiu obligatoriu. Un infractor doar pedepsit cu privare de libertate și lăsat în posesia bunurilor furate reprezintă un îndemn la delincvență! Să furi cât mai mult, deoarece merită!

Iată că începe să nu mai merite!

Există țări în care, corupții sunt trimiși direct în sărăcie, își pierd chiar și dreptul la pensie!

O altă nuanțare o reprezintă ceea ce Soljenițîn, preluând o viziune a lui Dante Alighieri, a prezentat-o în romanul său intitulat PRIMUL CERC. Pedeapsa pentru culpe reale sau inexistente se execută într-un „paradis al infernului”, adică, în primul cerc al iadului, cu condiții de creativitate și muncă comparabile sau chiar mai bune decât în libertate. Aceasta pentru oameni deosebit de capabili! În fosta URSS, foarte mulți savanți și specialiști, care ajungeau după gratii, au fost adunați, inclusiv Soljenițîn „matematicianul care s-a declarat fizician”, într-o închisoare cu condiții deosebite pentru acele vremuri, unde li se cerea să-și demonstreze creativitatea în anumite proiecte impuse „de sus”.

Este Liviu Dragnea un om deosebit de capabil?

Oameni din PSD spun că da! Merită el oare PRIMUL CERC?

Problema, foarte delicată care se pune este : cine merită și cine va mai merita? Ce legi avem pentru a ne putea folosi de competențele deosebite ale unor specialiști aflați în stare de privare de libertate? Ce performanțe și ce obiective vor fi necesare pentru a beneficia de PRIMUL CERC? Cine va aprecia performanțele și cine va aproba acest statut? Dar în cazul în care condamnatul nu-și va atinge obiectivele cerute, ce se va întâmpla?

Cazul Liviu Dragnea deschide calea spre aceste dileme.

Pentru opoziția politică, probabil, simpla menționare a acestei posibilități reprezintă o blasfemie: „e strigător la cer”!

Normal ar fi fost să fie condamnat la un termen cu executare și cu privare de drepturi politice, timp de câțiva ani, pentru a fi scos din viața politică!

Pentru guvern, Liviu Dragnea este mâna dreaptă a primului ministru, el este competența care, iată, se vede în creșterea economica deosebită pe care o are România. Desigur că merită PRIMUL CERC!

Justiția va reuși să recicleze clasa politica românească numai cu ajutorul partidelor politice și al societății civile.

Asprimea sau îngăduința tribunalului este o chestiune de moralitate, inteligență și creativitate. Personală – decizia o ia judecătorul. Și totuși, colectivă – decizia va fi conformă cu semnalele pe care societatea românească le va trimite în legătură cu acest caz.

Mai clar, domnul Liviu Dragnea este supus, el însuși. acum, unui referendum. Poate va avea norocul să nu i-l fraudeze nimeni!

AUTORUL ARTICOLULUI: EUGEN HAC

eugen

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: EUGEN HAC … precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Anuncios

Responder

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Cerrar sesión / Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Cerrar sesión / Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Cerrar sesión / Cambiar )

Google+ photo

Estás comentando usando tu cuenta de Google+. Cerrar sesión / Cambiar )

Conectando a %s