Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

***

Scade dolarul sau urcă dolarul, America beneficiază oricum de avantaje !

 dolar

Banca câștigă întotdeauna Diana Negre

Piruetele piețelor de valori și de valută par a fi o contradicție : prima putere economică a lumii își alege un președinte respins de majoritatea aliaților săi și de țările dezvoltate – dar, moneda acestui gigant economic nu încetează să urce, și același lucru se întâmplă și cu bursele sale de valori.

Adevărul este că, de la 8 noiembrie încoace, când Donald Trump a câștigat  alegerile prezidențiale, indicele bursei americane a crescut cu 8,5%, iar, calculat la nivelul întregului an, cu 14%. Dolarul – mulți credeau că se va resimți în urma alegerii lui Trump – se situează acum la cel mai înalt nivel din ultimii 14 ani, și sunt semne că va depăși euro, moneda europeană, ceea ce nu s-a mai întâmplat din 2003.

Și mai presus de toate, economia americană merge foarte bine, pentru prima dată de la criza din 2007, ceea ce se datorează, în bună parte, optimismului care domnește în perspectiva schimbării politicii economice a Washingtonului.

Este suficient să aruncăm o privire asupra cifrelor șomajului, care se situează sub 5%,  și ale pieței imobiliare : prețurile locuințelor revândute au crescut cu 6,7% de la victoria lui Trump în alegeri, ceea ce uimește, deoarece dobânzile cresc. Ori, în mod normal, în asemenea condiții, piața imobiliară ar trebui să înregistreze reduceri.

Și dacă tot vorbim de contradicții, să menționăm și prețurile petrolului pe care SUA îl produce în cantități mari : nici scăderea din ultimii doi ani nu i-a falimentat pe întreprinzătorii din domeniul petrolului, și nici creșterea din ultimele săptămâni nu a frânat optimismul economic într-o țară unde nu te poți deplasa fără automobil nici măcar până la supermarket, ori consumatorul ar avea de suferit, dacă ar crește prețul benzinei.

Toate aceste contradicții ar putea avea o explicație, dacă ne-am imagina economia mondială ca pe un cazinou, în care dolarul și SUA ar fi banca unei rulete la care ar juca restul țărilor din lume.

Să vedem exemplul petrolului : în țările producătoare, căderea prețurilor cauzează probleme economce, așa cum s-a întâmplat în Arabia Saudită, dar, în SUA, aceste probleme se limitează doar la întreprinzătorii din domeniul petrolului și, până la urmă, sunt compensate cu avantaje pentru consumator. Când prețul petrolului urcă, suferă țările industrializate, dar, pentru americani totul e diferit.

Pe de o parte, cu toate că consumatorul scoate mai mult din buzunar, industria petrolului beneficiază de avantaje, crează locuri de muncă. Pe de altă parte, dolarul fiind moneda de referință, efectele se resimt mai puțin, deoarece, dacă dolarul urcă, așa cum se întâmplă în prezent, americanii plătesc mai puțin pentru a cumpăra monezile țărilor care importă.

Referitor la dolar, este ușor de înțeles că beneficiază de ușoara creștere a dobânzilor care se înregistrează de la alegeri încoace, în timp ce euro are dobânzi negative. Noua paritate îi afectează pe exportatorii americani, care, acum, sunt mai puțin competitivi, dar SUA este o țară care importă mult, și consumatorii săi – principalul motor al economiei americane – beneficiază de avantaje și stimulează optimismul și creșterea economică.

Au fost câteva încercări de a înlătura această hegemonie a dolarului. Chiar și imperiul sovietic a încercat să i se opună cu o piață unică, numită CAER – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc – dar, capacitatea sa economică destul de redusă nu i-a permis să crească.  Același lucru s-ar putea spune despre China, țară care, cu toată ponderea ei în economia mondială, – cu PIB-ul său ocupă locul al doilea în lume -, nu este o putere financiară, deoarece venitul pe cap de locuitor este de opt ori mai mic decât  cel din SUA.

Adevărul este că America nu are încă rivali economici. Singurul lucru pe care l-au obținut  unii sunt  niște victorii diplomatice care le permit să lanseze inițiative, cum a făcut  Rusia, pentru a ține departe Washingtonul de negocierile de pace în Siria, unde Iranul, Turcia, Damascul și Rusia sunt singurii care decid.

Este posibil ca Moscova să spere să obțină pacea în Orientul Mijlociu, pacea pe care nu au reușit să o impună Obama, Bush, Clinton, primul președinte Bush, Reagan, Nixon și ceilalți președinți de când există statul Israel. Dar, cu toate acestea, fără ponderea economică care susține bunăstarea și dincolo de frontierele țării, este greu să ne imaginăm că victoriile diplomatice rusești vor avea consecințe materiale importante, dacă țările respective nu pot conta pe Moscova pentru a crește economic și a-și îmbunătăți situația.

Între timp, dolarul tot urcă, mai ales pentru că se înregistrează o fugă a monedei euro, în special dinspre cercurile financiare europene, din cauza lipsei de perspective de creștere. Cei care au capitaluri importante caută terenuri fertile pentru ca acționarii să perceapă dividende și pentru ca investițiile lor să crească.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

***

¡Baja el dólar o sube el dólar, poco importa… en cualquier condición, EEUU se beneficia!

 euro

La banca siempre gana Diana Negre

Las piruetas de los mercados de valores y de divisas parecen una contradiccion: la primera potencia económica escoge un presidente rechazado por la mayoría de sus aliados y países desarrollados – pero la divisa de ese gigante económico no para de subir como la espuma y lo mismo ocurre con sus bolsas de valores

Lo cierto es que, desde que el 8 de noviembre, cuando Donald Trump ganó las elecciones presidenciales, el índice bursátil norteamericano ha crecido en un 8.5%, lo que lo sitúa para el total del año en un 14%. El dólar, que muchos creían se iba a resentir de la elección de Trump , está ahora al nivel más alto de los últimos 14 años y lleva trazas de superar el valor del euro, algo que no ocurría desde el 2003

Encima de todo esto, la economía norteamericana va viento en popa, por primera vez desde la crisis del 2007, lo que se debe en buena parte al optimismo ante los efectos del cambio de orientación en la política económica de Washington.

Basta con ver las cifras de desempleo, que no llega al 5% y del mercado inmobiliaro: los precios de inmuebles en reventa han subido nada menos que el 6.7%, desde la victoria de Trump, lo que sorprende tanto más, cuanto que los tipos de interés están en alza – algo que normalmente deprime el mercado inmobiliario

Puestos a contradicciones,  tenemos también los precios del petróleo, que EEUU tiene y produce en grandes cantidades: ni la bajada de los últimos dos años ha acabado con los empresarios petroleros, ni la subida de las últimas semanas frenan el optimismo económico, en un país donde no se puede ir sin coche ni al supermercado -y uno debe imaginar que el consumidor habría de sufrir si le suben la gasolina.

Todas estas contradicciones pueden tener una cierta explicación si vemos la economía internacional como un casino en que el dólar y Estados Unidos son la banca de una ruleta en que juega  el resto del mundo.

Veamos el ejemplo del petróleo: en los países productores, la caída de precios genera problemas económicos, como ha ocurrido en Arabia Saudita, pero, en EEUU, estos problemas se limitan a los empresarios petroleros y quedan compensados con las ventajas para el consumidor. Cuando el petróleo sube, los países industriales sufren, pero, los norteamericanos lo viven de otra manera.

Por un lado, si bien el consumidor se ha de rascar más el bolsillo, la industria petrolera se beneficia y crea puestos de trabajo. Por otro lado, al ser el dólar la divisa de referencia, aquí se nota mucho menos, porque si su divisa sube, como ahora, los norteamericanos pagan menos para comprar la divisa de los países de los que importan.

En cuanto al dólar, es fácil comprender que se beneficia de la ligera subida de los tipos de interés registrada desde las elecciones, mientras que el euro tiene intereses negativos. La nueva paridad perjudica a los exportadores norteamericanos que son ahora menos competitivos, pero, éste es un  país que importa, y sus consumidores, – el primer motor de la economía norteamericana – se benefician y fomentan el optimismo y, con ello, el crecimiento.

Ha habido intentos de desbancar esta hegemonía del dinero. Ya el imperio soviético trató de oponérsele con un mercado único – el COMECON – pero, su escasa capacidad económica no le permitió crecer. Lo mismo puede decirse de China que, a pesar de su peso total en la economía, pues tiene el segundo PNB del planeta, no es una potencia financiera, porque su renta per cápita es la octava parte de la norteamericana.

En realidad,  EEUU  todavía no tiene rivales económicos. Lo único que algunos han conseguido son victorias diplomáticas que les permiten lanzar inicitivas como la de Rusia, para mantener a Washington al margen de las negociaciones para la paz en Siria, donde Irán, Turquía, Damasco y Rusia son los únicos que deciden.

Moscú tal vez espere conseguir la paz en el Oriente Próximo que no han podido   imponer Obama, Bush, Clinton, el primer presidente Bush, Reagan, Nixon y  todos los presidentes desde la existencia de Israel.  Pero, aunque fuera así, sin peso económico para afectar la vida y el bienestar más allá de sus fronteras, es difícil imaginar que las victorias diplomáticas rusas tengan grandes consecuencias materiales, si los países con los que trata no pueden contar con Moscú para crecer y mejorar su situación.

Entre tanto, el dólar sigue en auge, especialmente porque hay una auténtica fuga del euro,  principalmente desde los círculos financieros europeos, dada las escasas perspectivas europeas de crecimiento. Quienes manejan grandes capitales buscan terrenos fértiles para que sus accionistas cobren dividendos y para que sus inversiones puedan crecer.

***

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Anuncios