Milioane și grade militare /Millones y galones

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

După chipul și asemănarea sa – așa sunt oamenii din echipa viitorului președinte al Americii. 

 trump-miliardar-1

        Milioane și grade militare            Washington,   Diana Negre

Sunt mulți cei care cântăresc perspectivele unui nou președinte după primele o sută de zile de activitete, dar, în cazul lui Trump, se pot evalua în milioane, sau, mai bine zis, în milionari: până acum, 7 din cele 16 numiri în funcții sunt ocupate de milionari, fără să luăm în calcul averea personală a viitorului președinte, care se ridică la vreo 4 miliarde 500 milioane de dolari.

Celălalt grup care domină în cabinetul său, îl formează militarii : deja sunt trei cei care vor ocupa posturi-cheie  și este  posibil ca să se mai adauge și alte averi imense și grade militare la această echipă.

Selecția pe care o face Trump este firească, dacă ne gândim că majoritatea oamenilor încearcă să se înconjoare cu persoane pe care deja le cunosc. Ori experiența lui Trump este tocmai aceasta : el cunoaște oameni cu bani și ofițeri.

Viitorul președinte nu numai că a fost milionar din copilărie, dar și-a construit viața în jurul banilor, înmulțind de foarte multe ori averea pe care a moștenit-o. Pe lângă talentul său natural de a face bani, Trump a absolvit Facultatea de Științe Economice a Universității Wharton, considerată a fi prima din țară la această specialitate. Și a fost atât de grăbit să intre în afaceri în sectorul imobiliar, încât nu s-a mai înscris la masterat.

Putem să ne imaginăm că, în afară de muncitorii din construcții pe care îi vedea zilnic, prieteniile pe care le lega erau cu plutocrați ca el, iar acum, se înconjoară cu oamenii pe care îi cunoaște și cu care se înțelege.

Astfel, în cabinetul său sunt patru persoane a căror avere este de miliarde și au experiență în a le administra foarte eficient. Cel mai bogat îl întrece chiar și pe Trump : viitorul ministru al Trezoreriei are vreo 40 de miliarde de dolari, în comparație cu  cele patru miliarde și jumătate pe care le are Trump. La mare distanță îl urmează ministrul Educației, Betsy de Vos, care a moștenit 5,1 miliarde, iar, pe locul al treilea se situează, Ross Wilbur, titularul Comerțului, care are 3 miliarde.

Urmează alți cinci membri ai echipei care se mulțumesc, deocamdată, doar cu milioane : 500 de milioane de dolari are Linda McMahon directoarea Administrației Întreprinderilor Mici, 17 milioane posedă Elaine Chao, ministrul Transporturilor, 15 milioane  are Jeff Sessions, ministrul  Justiției, o avere nedeterminată încă posedă neurochirurgul Ben Carson, care numai în ultimul an și jumătate a câștigat 27 milioane de dolari ținând conferințe. Nu sunt date, încă, referitoare la averea ministrului Muncii, Andrew Puzder, dar, de ceva timp, salariile sale se ridică la milioane de dolari.

Cabinetul i se aseamănă și în privința vârstei : din cele 17 persoane numite, 11 au peste 60 de ani, câțiva dintre ei se apropie de vâsrta lui Trump, care a împlinit  70 de ani în luna iunie. Iar, unul dintre ei, Wilburg, are aproape 80 de ani.

În privința celei de a doua categorii, cea a militarilor, au fost numiți deja trei: generalii John Kelly, pentru Securitatea Teritorială, James Mattis la Apărare și Michael Flynn, ca Asesor pentru Securitatea Națională, un post foarte apropiat președintelui, cu birouri chiar la Casa Albă…

Trump e acasă și în domeniul militar: după ce a mers la o școală religioasă iezuită la New York, pe la vreo 13 ani, părinții săi l-au trimis la Academia Militară din New York, o instituție care astăzi nu mai există, unde Trump a stat 5 ani. Nu se știe prea bine dacă s-au atins rezultatele scontate: părinții săi au vrut să-l mai domolească pe tânărul impetuos și nedisciplinat; sarcina îi revine, de obicei, unui sergent, dar, se pare că junele Trump a fost cel care a scos untul din sergent, și s-a întors triumfător la New York, în fruntea coloanei cu care defila școala sa.

trump-cadet

Între timp, se aud niște voci de alarmă în legătură cu năvala generalilor și a miliardaro-milionarilor, văzuți cu teamă de grupurile progresiste. Sunt temeri și din partea conservatorilor că este pe cale să urmeze o politică „dirijistă” de factură europeană, în care guvernul ar începe să dea ordine întreprinderilor, cum a și făcut deja Trump, când a convins firma  „Carrier” să nu se mute în Mexic.  Guvernul, spun conservatorii, nu trebuie să „facă” politică economică, ci să creeze condiții pentru ca întreprinzătorii să acționeze și să se dezvolte într-o piață total liberă.

De fapt, aceste înclinații ale lui Trump se potrivesc  foarte bine cu afinitățile sale politice anterioare, căci, până de curând, și-a tot declarat simpatiile pentru democrați, ale căror tendințe sunt intervenționiste. Dar, se pare că președinția sa va fi una „post-ideologică”, iar politicile sale nu se vor orienta nici spre dreapta, nici spre stânga, ci vor urma impulsurile de moment.

Dar, nu acesta este lucrul care preocupă cel mai mult, în acest moment. Marea majoritate a investitorilor consideră că președintele-intreprinzător va fi  bun pentru economie și sunt de acord cu el că talentul merită să fie folosit și în beneficiul propriu. O dovadă a acestei încrederi este faptul că bursele au crescut cu peste 6% de când Trump a câștigat alegerile.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

diana-molineaux

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

A su imagen y semejanza – así son las personas que integran el gabinete del futuro presidente de EEUU.

 trump-miliardar-2

Millones y galones. Washington, Diana Negre

Muchos miden las perspectivas de un nuevo presidente por sus primeros cien días de gestión,  pero en el caso de Trump tal vez se pueda medir en millones o quizá más bien en millonarios: hasta estos momentos, 7 de sus 16 nombramientos han ido a manos de millonarios, sin contar la propia fortuna personal del futuro presidente, estimada en unos 4.500 millones de dólares.

El otro grupo que domina en su gabinete son los militares, pues ya son tres los que ocuparán puestos clave y es probable que, una vez completado el equipo, haya más fortunas y galones acumulados.

En realidad, su selección es bastante comprensible si pensamos que la mayoría de la gente trata de rodearse de lo que ya conocen. Y la experiencia de Trump es precisamente esta, de dinero y de galones.

trump-bursa

No solo ha sido el futuro presidente millonario desde su infancia, sino que ha hecho su vida en torno al dinero – lo que le ha permitido multiplicar por mucho la fortuna heredada. Aparte de su talento natural, Trump se graduó en Economía por la Universidad de Wharton, considerada la primera del país en la especialidad, aunque tenía tanta prisa por entrar en el negocio inmobiliario que no siguió los estudios para conseguir el master.

Podemos imaginar que, aparte de los obreros de la construcción que veía diariamente, sus amistades eran otros plutócratas como él y que se rodea ahora de la gente que conoce y con la que se entiende.

Así, en su gabinete hay cuatro personas cuyas fortunas se cuentan en miles de millones y tienen la experiencia de administrarlos. El más rico de todos le supera incluso a Trump, pues el futuro secretario del Tesoro tiene unos 40 mil millones de dólares, comparado a los 4.500 que probablemente tiene Trump.  Muy de lejos le sigue la secretaria de Educación, Betsy de Vos, que ha heredado muchos de sus 5.1 mil millones y en tercer lugar se sitúa el designado para la cartera de Comercio, Ross Wilbur, que se dedica a inversiones en general y cuenta con 3 mil millones.

Les siguen las fortunas más modestas de otros cinco, quienes tienen tres ceros de menos y se han de contentar con millones: 500, para la directora de la Administración de la Pequeña Empresa Linda McMahon, 17, para la secretaria de Transportes Elaine Chao; 15 para el de Justicia, Jeff Sessions, además de una cantidad indeterminada para el neurocirujano Ben Carson, que ha conseguido 27 millones en el último año y medio cobrando honorarios como conferenciante. No hay datos sobre la fortuna del secretario de Trabajo, Andrew Puzder, pero desde hace tiempo sus salarios han sido de millones de dólares.

También se le parece el gabinete en cuestión de edad: de las 17 personas nombradas, 11 tienen más de 60 años y varios se acercan a la edad de Trump, que cumplió los 70 el pasado mes de junio. Uno de ellos, Wilburg, incluso ronda los 80.

En cuanto a la segunda afición de Trump, los militares, tres han sido ya nombrados ya: los generales John Kelly para Seguridad Territorial, James Mattis para Defensa y Michael Flynn, como Asesor de Seguridad Nacional, un cargo especialmente próximo al presidente y con oficinas en la misma Casa Blanca.

También aquí está Trump en terreno conocido: después de asistir a una escuela religiosa jesuíta en Nueva York, sus padres los enviaron a los 13 años a la Academia Militar de Nueva York, una institución hoy difunta en la que permaneció 5 años. No parece muy claro que diera los frutos esperados: sus padres querían meter en cintura a un joven impetuoso e indisciplinado, algo que normalmente es misión del sargento encargado de cada curso, pero aparentemente el joven Trump se impuso al sargento y regresó triunfalmente a Nueva York, al frente del desfile en que participaba su escuela.

Entre tanto, van sonando algunas voces de alarma por la profusión de generales y empresarios, vistos con recelo por los grupos progresistas. Pero también hay cierta preocupación en el bando conservador, que temen una política “dirigista” de corte europeo, en que el gobierno se meta a mandar en las empresas como parece haberlo hecho ya Trump cuando convenció a “Carrier” que no se llevara su fábrica a México.  El gobierno, insisten los conservadores, no ha de “hacer” política económica, sino sentar las bases para que los empresarios actúen y florezcan en un mercado totalmente libre.

En realidad, estas inclinaciones de Trump encajan con sus anteriores afinidades políticas, pues tenía hasta hace poco declaradas simpatías por los demócratas, cuyas tendencias son intervencionistas.  Aunque más bien parece que su presidencia será ¨post-ideológica” y que sus políticas no se orientarán ni a derecha ni a izquierda, sino seguirán el impulso del momento.

Este no es ciertamente lo que preocupa en estos momentos. La masa de los inversores cree que su presidente-empresario será bueno para la economía y está de acuerdo con él en que vale la pena aprovechar el talento que otros empresarios han demostrado en beneficio propio. Prueba de esta confianza popular es que las bolsas han crecido en más del 6% desde la victoria electoral de Trump.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Anuncios