Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

Iată că nici măcar acum nu putem întrezări cine se va duce la Casa Albă: o președintă sau un președinte? Sunt atât de multe variabile, își inversează sensul atât de rapid, încât e posibil ca americanii înșiși să nu mai știe pe cine să aleagă.

Și aceasta, cu toate că știu ce vor : să trăiască mai bine!

Uluire și descumpănire electorală,    Washington,    Diana Negre

clinton-trump

Peste mai puțin de o săptămână vor avea loc alegeri  în SUA. Dar, și mai curând se va sfârși o campanie electorală care a fost atât de lungă și insuportabilă, încât au apărut inițiative pentru a limita doar la câteva luni competiția pentru Casa Albă. Și nici măcar acum nu putem să prezicem cine va ocupa Biroul Oval, în următorii patru ani, cu toate că majoritatea sondajelor o așează în frunte pe fosta Primă Doamnă, Hillary Clinton.

Nu e vorba numai de acele sondaje care, în trecut, s-au dovedit, în repetate rânduri, a fi adevărate și care îl situează pe Donald Trump cu doar un punct în urmă, ci de faptul că clientelele ambelor partide s-au schimbat într-atât, încât, la ora actuală, nimeni nu mai știe ce grupuri  demografice se înclină spre unul sau celălat dintre candidați. La aceasta se adaugă picurarea de știri negative  referitoare la onestitatea politică a perechii Clinton, picurare corectată și sporită, în acest sfârșit de săptămână, cu anunțul că FBI a hotărât să redeschidă cercetările asupra corespondenței electronice a lui Hillary Clinton.

Acest nou element a fost, într-adevăr, o surpriză neplăcută cu un impact, pentru moment, imprevizibil, dar, ținând cont de puținul avans pe care îl are candidata democrată, ar putea reprezenta un avantaj decisiv și nesperat pentru  Donald Trump.

Pe de altă parte, cum în SUA este posibil să se voteze anticipat, și în acest an numărul celor care deja au fost să voteze este mai mare ca oricând, democrații ar trebui să  aibă un avantaj, deoarece adepții lor sunt cei care obișnuiesc să voteze în avans. Dar, în acest an, totul a fost și este neobișnuit.

Problema cea mai mare este senzația tuturor că va urma o schimbare pe care nu o înțeleg : este ca și cum ar purta o haină fără rost, dar fără să știe dacă urmează să se îmbrace ca o paiață, ca un astronaut, ca un marinar sau vor hotărî să rămână în pielea goală.

La această nesiguranță se adaugă neliniștea ambelor tabere că victoria candidatului rival ar fi o catastrofă eternă, și nu cum se întâmplă de obicei, când perdantul stă și așteaptă cu speranță timpuri mai bune.

Republicanii văd în Clinton un pericol pentru identitatea națională, care ar fi grav afectată pentru mult timp, deoarece, în anii următori, probabil, vor fi locuri vacante în Tribunalul Suprem : unul dintre ele este gol de câteva luni, când a murit Antonin Scalia, iar doi dintre magistrați au vârste înaintate, de 80 și 77 de ani – cu perspective de pensionare voluntară …sau biologică.

Înainte, judecătorii Tribunalului Suprem, care sunt aleși pe viață, rămâneau în posturi aproximativ 15 ani, dar, cum în ultima jumătate de secol condițiile de viață s-au îmbunătățit considerabil,  rămânerea lor în funcție s-a ridicat, în medie, la 26 de ani.

Sunt funcționari care interpretează Constituția și au un rol hotărâtor în instituții și în modul de viață al americanilor. Acesta a fost unul dintre argumentele de care s-a folosit și continuă să se folosească Donald Trump, pentru a da asigurări că tabăra conservatorilor va fi nevoită să-i înghită toate impertinențele, deoarece nu va putea să riște să scoată o nouă serie de magistrați progresiști.

Problema aceasta o au, în definitiv, și democrații : și ei se tem de judecătorii pe care un președinte republican ar putea să-i numească la Tribunalul Suprem.

În mod obișnuit, cu niște rezultate ale sondajelor de opinie atât de favorabile candidatei democrate,  Hillary Clinton, și cu mijloacele de informare în masă pornite, în marea lor majoritate, împotriva lui Trump, republicanii, practic, nu ar mai trebui să-și facă griji… Dar, să nu uităm că suntem în anul în care am avut surpriza Brexit-ului, când toate sondajele au greșit până în ultimul moment, și este anul  alianțelor schimbătoare: mulți republicani se declară deschis în favoarea lui Clinton, în timp ce mulți democrați au trecut de partea lui Trump.

În rândurile republicanilor, unde, înainte ca Trump să-și facă apariția în campania electorală, toți se pregăteau pentru o guvernare în care urma să domine partidul lor, atât la Casa Albă, cât și în cele două camere ale Congresului, iată că acum , cu fiecare zi care trece, crește teama că nesăbuința magnatului newyorkez  îi va duce de râpă și pe legiuitori.

Dacă va fi așa, democrații vor obține majoritatea în Senat. În Camera Reprezentanților, cu toate că este destul de greu să aibă loc o preluare a puterii, este posibil, totuși, să câștige multe fotolii, limitând astfel capacitatea de manevră a republicanilor.

Aceasta sperie Partidul Republican, deoarece unicul mod de a opri un președinte de partid rival  este limitarea pe care o impune un Congres dominat de opoziție.

Dar, și mai speriați sunt cetățenii care au suficiente cunoștințe despre felul cum merg treburile politice: asupra moderaților din cele două partide planează cel mai mare pericol de a-și pierde fotoliile în favoarea radicalilor din cealaltă tabără, ceea ce va duce la lupte politice   din ce în ce mai înverșunate și dure, care vor prelungi chinul și suferința alegătorilor, deoarece, de un an și jumătate, aud tot felul de aiureli, sperând inutil ca  reprezentanții lor aleși să pună mâna și să rezolve problemele cu care se confruntă țara.

Problemele sunt grave și nu afectează numai SUA, ci și restul lumii : o datorie publică  ne sustenabilă în continuă creștere, un sistem de învățământ care nu poate satisface cerințele economice, amenințările teroriste din interiorul și din afara țării, sau dezorientarea că nu se mai știe cine sunt aliații și cine sunt dușmanii pe plan internațional.

Dar, să nu credeți că democrații își freacă mâinile de bucurie: avantajul lor în acest moment este trecător și se datorează faptului că partidul rival a venit cu un candidat pitoresc  și foarte puțin prezentabil. În rândurile lor domnește aceeași confuzie ca în tabăra adversă, și știu foarte bine că, peste doi ani, când vor avea loc alegeri legislative, este posibil ca pendulul să se întoarcă, și să piardă tocmai ceea ce vor câștiga acum.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

diana-molineaux

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

Ni siquiera ahora podemos entrever quién irá a la Casa Blanca : ¿una presidenta o un presidente? Hay tantas variables, cambian tan rápidamente de signo, que es posible que los propios norteamericanos ya no sepan a quién elegir.

Y eso, por mucho que sepan que es lo que quieren : ¡Vivir mejor!

Pasmo y desconcierto electoral,     Washington, Diana Negre

clinton

Cuando falta poco más de una semana para las elecciones norteamericanas y para que toque a su fin una campaña presidencial tan insoportable y larga que han surgido iniciativas para limitar a pocos meses la pugna por la Casa Blanca, es imposible predecir quién ocupará la Oficina Oval en los próximos cuatro años, a pesar de que la mayoría de las encuestas ponen claramente por delante a la ex primera dama Hillary Clinton.

No se trata tan solo de que algunos sondeos, con un historial de haber acertado repetidamente, ponen a su rival republicano Donald Trump a tan solo un punto por detrás, sino que las clientelas de ambos partidos parecen haber cambiado de tal manera que nadie sabe qué grupos demográficos se inclinan hacia cuál de ellos. A esto se suma el goteo de noticias negativas en cuanto a la honestidad política del matrimonio Clinton, corregido y aumentado este fin de semana con la noticia de que el FBI ha decidido reabrir la investigación acerca de los correos electrónicos de Hillary Clinton.

Este nuevo elemento representa una auténtica y desagradable sorpresa cuyo efecto de momento es imprevisible, pero ante el margen escaso de que goza la candidata demócrata, podría ser una ventaja decisiva –e inesperada para Donald Trump.

Por otra parte, como en Estados Unido es posible votar anticipadamente y este año el número de personas que ya lo han hecho es mayor que nunca, los demócratas deberían tener una ventaja porque habitualmente son sus seguidores quienes acuden a las urnas antes de tiempo. Pero este es un año en que nada parece seguir sus cauces habituales.

El mayor problema es la sensación popular de que se les viene encima un cambio que no entienden, la sensación de llevar un traje que ya no sirve pero sin saber si han de vestirse de payaso, de astronauta, de marino o han de optar por el nudismo.

A la incertidumbre ante los resultados se suma la desazón en ambos bandos, que consideran como una catástrofe duradera la victoria del candidato rival y no, como es habitual, el contratiempo de estar por una temporada en el bando perdedor, en espera de tiempos mejores.

Los republicanos ven en Clinton un peligro para la identidad nacional, que temen que  se vería afectada de manera irremediable y perniciosa durante mucho tiempo, porque en los próximos años probablemente habrá vacantes en el Tribunal Supremo: uno de los escaños está vacío desde la muerte, hace algunos meses, de Antonin Scalia y dos magistrados tienen las avanzadas edades de 80 y 77 años – con perspectivas de jubilación voluntaria…o biológica.

Históricamente, los jueces del Supremo, que ocupan cargos vitalicios, han estado en su puesto durante 15 años, pero, en el último medio siglo, las condiciones de vida han mejorado tanto que el promedio de permanencia ha sido de 26.

Son funcionarios que interpretan la Constitución y tienen un papel determinante en las instituciones y la manera de vivir de los norteamericanos. Este ha sido uno de los argumentos que Donald Trump ha esgrimido y sigue utilizando para asegurar que los conservadores tragarán todas sus impertinencias porque no pueden arriesgarse a una nueva hornada de magistrados progresistas.

El problema, sin embargo, es el mismo en el campo demócrata, donde existe el mismo temor a los jueces que un presidente republicano pueda colocar en el Supremo.

Habitualmente, con unos sondeos de opinión mayoritariamente tan favorables a la demócrata Hillary Clinton y con la mayoría de los medios informativos volcados en contra de Trump, los republicanos habrían prácticamente tirado la toalla. Pero éste es el año del Brexit, donde las encuestas fallaron hasta el último momento y también el año de alianzas cambiantes, en que muchos republicanos se declaran abiertamente partidarios de Clinton, mientras que muchos demócratas se han pasado a Trump.

En las filas republicanas, donde antes de que Trump irrumpiera en la campaña todo eran preparativos para un futuro gobierno dominado por su partido, tanto en la Casa Blanca, como en las dos cámaras del Congreso, aumenta ahora diariamente el temor de que los despropósitos del magnate neoyorkino arrastren a la derrota también a los legisladores.

De ser así, los demócratas obtendrían la mayoría en el Senado. En la Cámara de Representantes, si bien es difícil un traspaso de poder, es muy posible que ganen muchos escaños y limiten la capacidad de maniobra de los republicanos.

Es algo que espanta al Partido Republicano, pues la única manera de poner coto a un presidente del partido rival es la limitación que le impone un Congreso de oposición.

Pero, todavía más espantados están los ciudadanos con suficientes conocimientos del quehacer político: los moderados de cada partido son quienes tienen mayor riesgo de perder sus escaños a manos de los radicales del otro bando, lo que ha de llevar a unas luchas políticas cada vez más enconadas y agrias, que simplemente prolongarán el tormento de los sufridos votantes, que llevan casi un año y medio escuchando despropósitos y esperando inútilmente a que sus representantes elegidos pongan mano a la obra para resolver los problemas del país.

Que son graves y no afectan solo a Estados Unidos sino también al resto del mundo: una deuda pública insostenible y creciente, un sistema educativo incapaz de sostener las necesidades económicas, las amenazas terroristas dentro y fuera del país, o la desorientación en cuanto a quienes son aliados y quienes son enemigos internacionales.

Pero, no crean ustedes que los demócratas se frotan las manos: su ventaja en estos momentos es pasajera y producto del pintoresco e impresentable candidato del partido rival, pero en sus filas reina la misma confusión que en el otro bando y saben que, dentro de dos años, cuando el país celebre elecciones legislativas, es posible que el péndulo haya cambiado y vuelvan a perder lo que probablemente ganarán ahora.

Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Anuncios