DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS

D 1

DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI   Washington, Diana Negre

Cel mai recent capitol din saga drogurilor americane i-a avut ca protagoniști pe… două laboratoare, Johnson and Johnson (J&J) și Purdue, care urmează să răspundă pentru enorma creștere a consumului de anumite droguri,  în ultimii 20 de ani.

În cazul lui J&J, amenda care i s-a aplicat, deocamdată, este mică, în comparație cu valoarea întreprinderii, care ar fi între 60 și 342 de miliarde de dolari, în funcție de valoarea care se ia în calcul: cea teoretică de lichidare sau cea de capitalizare pe piața de valori. Judecătorul a cerut 572 miliarde de dolari, iar laboratorul, deocamdată, a făcut apel împotriva sentinței.

D 2

Pentru Purdue, situația poate fi mult mai gravă, deoarece comercializează unul dintre cele mai populare analgezice opioide, astfel că, amenda poate da de pământ cu întreprinderea și îi poate ruina pe proprietarii ei, familia Sackler.

D 6

Sentința a fost primită cu surle și trâmbițe, cu obișnuitele intervenții ale rudelor unor persoane care au murit de supradoză, și care învinovățesc cele două  laboratoare. Desigur, medicamentele rețetate pentru a controla durerea au creat dependență la unii pacienți, însă, ceea ce nu este încă clar este relația cauză-efect: SUA are o problemă cu drogurile de mai mulți ani, căci consumul este, în această țară, de câteva ori mai mare decât oriunde în lume, iar analgezicele opiacee nu sunt decât un produs obișnuit, dintr-o lungă listă de medicamente similare.

D 3

Este suficient să vedem câteva cifre: în state ca Alabama, numărul rețetelor este mai mare decât cel al locuitorilor; ceva asemănător se întâmplă și în alte state care, din păcate, se află în coada dezvoltării economice a țării. Este clar că rețetele ajung în posesia unor persoane  care nu cumpără analgezice pentru a-și ușura vreo durere, ci pentru a le vinde și a-și face din asta un negoț.

Medicamente ca Oxycontin, comercializate de Purdue, au creat o dependență și mai mare, și nimeni nu pune la îndoială că, la început, ele au fost luate la recomandarea medicului, iar, pe urmă, pacienții au devenit dependenți. Probabil, numărul lor nu este prea mare și majoritatea lor sunt persoane care au găsit o cale de a-și face rost de droguri în mod legal. Iar acum, au un țap ispășitor pe care îl învinovățesc pentru dependența lor de droguri.

Și mai puțin clară este situația compensațiilor. Aceste sute de milioane de dolari, care, probabil, vor deveni miliarde, nu vor ajunge la victimele medicamentelor care au provocat dependența, ci la avocații care s-au luptat cu laboratoarele.

Este o practică obișnuită: păgubiții merg la “juma-juma” cu avocații, dar, această sumă nu va fi chiar egală: avocații vor lua o parte mai mare, o altă parte va acoperi cheltuielile de judecată, și doar ceea ce va rămâne se va împărți între miile sau zecile de mii de păgubiți.

În felul acesta se fac marile averi, cu consecințe pe cât de benefice pentru avocați, pe atât de inutile, sau chiar păguboase pentru practica medicală. Astfel, de pildă, judecătorii s-au lăsat convinși să-i condamne pentru neglijență pe ginecologi, deoarece nu ar fi făcut cezariene în multe cazuri, iar bebelușii s-ar fi născut, din cauza aceasta, cu paralizii cerebrale.

Liderul acestei campanii este un fost candidat la președinție, avocatul John Edwards, care, pe lângă faptul că și-a căptușit bine buzunarele, a speriat în asemenea măsură spitalele, încât procentul nașterilor prin cezariană a crescut spectaculos (peste o treime din nașteri), însă procentul copiilor cu paralizie cerebrală se menține același.

La fel se întâmplă și cu procesele intentate împotriva unor produse: clientul prejudiciat primește un bon compensatoriu cu care va putea cumpăra ceva cu un mic discount, în timp ce cabinetele de avocați încasează milioane.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS      Washington, Diana Negre

D 7

El capítulo más reciente en la saga de las drogas norteamericanas lo han protagonizado dos laboratorios, Johnson and Johnson (J&J) y Purdue, que han de responder por el enorme aumento en el consumo de ciertas drogas en los últimos 20 años.

En el caso de J&J, la multa que le han aplicado, de momento, es baja relativamente al valor de la empresa, que se sitúa entre 60 y 342 mil millones de dólares, según uno aplique el valor teórico de liquidación o el de capitalización en el mercado de valores: el juez ha pedido 572 millones de dólares y el laboratorio, de momento, ha apelado la sentencia.

Para Purdue, la situación puede ser mucho más grave porque comercializa uno de los analgésicos opioides más populares, de forma que las multas pueden dar al traste con la empresa e incluso arruinar a sus propietarios, la familia Sackler.

D 4

La sentencia fue recibida a bombo y platillo, con las habituales intervenciones de familiares de personas muertas por sobredosis, que acusan a los laboratorios. Y ciertamente, las medicinas recetadas para controlar el dolor han producido hábito en algunos enfermos, pero lo que no queda muy clara es la relación causa-efecto: Estados Unidos tiene un problema de drogas desde hace muchos años, el consumo aquí es varias veces mayor que en cualquier otro lugar del mundo y los analgésicos opiáceos son simplemente un producto más en una larga lista.

Basta con ver algunas cifras: en estados como Alabama, el número de recetas supera el de habitantes y algo semejante ocurre en otros lugares que, lamentablemente, se hallan a la cola del desarrollo económico del país. Es evidente que las recetas van a parar a personas que no las compran para aliviar el dolor y ni siquiera para su uso personal, sino para revenderlas y ampliar así su negocio basado en drogas.

Fármacos como Oxycontin, comercializadas por Purdue, han creado una dependencia todavía mayor y nadie duda de que algunas personas comenzaron a tomarlas por consejo médico y se convirtieron en adictos al fármaco más tarde, pero su número probablemente no es muy alto y la gran mayoría son personas que han encontrado una forma de comprar drogas que ni siquiera son ilegales. Ahora, incluso tienen un chivo expiatorio al que acusan de su narco dependencia.

OxyContin

Y aún menos claro es el resultado de las compensaciones. Estos cientos de millones, que probablemente se convertirán en miles, no van a parar a las víctimas de las medicinas que provocan dependencia, sino a los abogados que han litigado contra los laboratorios.

Es una práctica habitual: los damnificados por cualquier producto van “a medias” con los abogados, pero esta media no suma el 50%, sino unas migajas: los abogados cobran la parte mayor, otra parte va a cubrir los gastos jurídicos y, lo que sobra, se reparte entre miles o decenas de miles de personas.

Así se han hecho grandes fortunas, con consecuencias tan beneficiosas para los abogados como inútiles, o incluso perniciosas para la práctica médica. Así, por ejemplo, los jueces se dejaron convencer para condenar por negligencia a ginecólogos y hospitales por no haber hecho cesáreas en muchos casos y, a causa de ello, muchos bebés nacieron con parálisis cerebral.

D 8

El líder de esta campaña fue un aspirante a presidente, el abogado John Edwards quien, además de forrarse los bolsillos, infundió tal temor en los centros hospitalarios que el porcentaje de partos con cesárea ha aumentado espectacularmente (más de un tercio de los partos), pero el porcentaje de niños con parálisis cerebral sigue siendo el mismo de siempre.

Otro tanto ocurre con pleitos contra diversos productos: el cliente perjudicado recibe un bono para comprar algo con un pequeño descuento, mientras que los bufetes ingresan millones.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana