XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Xenofobia este, uneori, o modalitate prin care se manifestă  nemulțumirea populară față de… conducătorii politici proprii.  Dar, dacă xenofobiile își dau mâna pe deasupra frontierelor, fie ele și spiritualizate, rezultanta este cumplit de periculoasă.

XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI

afd

Alegerile statale care au avut loc recent în Mecklemburg – Cis Pomerania  au fost percepute în afara Germaniei ca încă o izbucnire de xenofobie. Până la un punct, este adevărat. În acest caz – și în acest caz –  xenofobia nu a fost decât  un catalizator al nemulțumirii populare față de oamenii politici.

Acest stat, situat în nordul Republicii Federale Germania, a fost  cenușăreasa țării, chiar înainte ca  Bismarck să unifice Germania. Înapoierea sa a fost tot timpul enormă : atât în ultimul imperiu, cel de al III-lea Reich, în Germania comunistă, cât și în Republica Federală actuală. În zilele noastre, regiunea se bucură de bunăstarea generală a țării, iar locuitorilor ei  le merge – în general – mai bine ca oricând, cu toate că înapoierea este cea mai mare din țară. Și, desigur, ca aproape întotdeauna, populația locală poartă o bună parte din răspunderea pentru situația ei, deci, nu numai oamenii politici. În definitiv, Bismarck  însuși, în secolul al XIX-lea, a spus că, dacă ar afla că se apropie sfârșitul lumii, s-ar duce să locuiască în Mecklemburg „…deoarece, acolo, lucrurile se petrec cu o întârziere de 50 de ani…”

Dar, cum oamenilor le vine greu să-și recunoască greșelile proprii, și în ziua de azi mecklemburghezii continuă să-i învinovățească pe oamenii publici și, de asemenea, ca o noutate relativă, să arunce vina pe avalanșa de refugiați, care au sosit și continuă să sosească în Germania și în restul Europei bogate. Ca o consecință, la alegerile de duminica trecută, 4 septembrie, partidul care s-a situat pe locul al doilea a fost formația xenofobă radicală AfD („Alternativa pentru Germania”), care a obținut cu 2% mai multe voturi decât creștin-democrații. Însă, cum aceștia din urmă guvernează statul de mai mult de 10 ani în coaliție cu social-democrații, rezultatele alegerilor nu vor influența prea mult politica în acest stat federal.

xenophobia

În schimb, dacă analizăm impactul xenofobiei  asupra politicii din Europa în ansamblul ei, fenomenul este mult mai îngrijorător. Xenofobia este un ex abrupto populist, dar, creșterea pe care o înregistrează în mai multe țări generează o potențare reciprocă, care poate duce la schimbări grave, așa cum a fost  „brexit-ul” britanic.

Iar, dacă într-o țară cu o îndelungată tradiție democratică, cum este Marea Britanie, un grăunte populist sfârșește prin a fi resorbit, în țări cu tradiții mult mai intransigente și cu naționalisme mai exaltate – cum sunt, de exemplu, Ungaria sau Polonia – xenofobia poate să genereze probleme sociale foarte grave și foarte greu de rezolvat.

Războaiele iugoslave declanșate de Miloșevici, la sfârșitul secolului trecut,  sunt un exemplu recent și înspăimântător, care arată cât de ușor se poate stârni ura rasială și naționalistă, într-o cascadă de masacre și cruzimi. Europa Orientală este  un tărâm cu foarte multe situații în care, mai întâi s-a ucis, și, mult mai târziu, s-a negociat…

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VALENTIN POPESCU

 

Anuncios