GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO

A MERKEL 2

GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU

Alegerile federale germane din acest an par să intereseze mai mult pentru ceea ce se va întâmpla după ce ele vor avea loc, și nu cine anume le va câștiga; adică, ce guvern va rezulta din ceea ce vor arăta urnele.

Dacă sondajele, analizele și previziunile politice nimeresc (uneori chiar se întâmplă să fie așa cum prevăd ele), de data aceasta, eșecul socialiștilor (SPD) este absolut sigur, iar victoria creștin-democraților (CDU) admite doar îndoiala: dacă va fi sau nu cu o majoritate absolută.

În acest context, problema politică este ce coaliție guvernamentală va forma cancelarul Angela Merkel pentru viitoarea legislatură. Și aceasta, deoarece întotdeauna, chiar și cu majorități absolute, partidele din Republica Federală a Germaniei au evitat să guverneze singure. Întâi de toate, ca o igienă democratică; în al doilea rând, deoarece, cu ajutorul majorităților ample, activitatea guvernului este mult mai ușoară și plauzibilă.

Cel mai probabil este ca, după CDU/CSU și SPD, locul al treilea să și-l dispute, anul acesta, liberalii (FDP) și ecologiștii (Verzii), cu mult înaintea ofertelor mai radicale de stânga sau de dreapta. Datorită proximității ideologice, dar și experienței istorice de care dispun, împerecherea cea mai preferabilă pare a fi între liberali (FDP) și creștin-democrați/socialiști (CDU/CSU). Dacă urnele nu vor da dreptate, nici de data aceasta, sondajelor, iar liberalii vor rămâne cu prea puțini deputați pentru a forma un guvern, alianțe ale Verzilor cu CDU/CSU s-au mai văzut. S-ar putea forma chiar –  cu toate că nu prea i-ar conveni doamnei Merkel – o așa numită „Coaliție Jamaica” a verzilor, liberalilor și a partidelor creștine.

Cu toată această istorie a alianțelor, afinitate ideologică și cu toate încercările febrile ale socialiștilor de a-și adapta programele la doleanțele electoratului lor, coaliția pe care și-ar dori-o cancelarul Merkel este „marea coaliție”: adică un nou pact cu SPD, ca în guvernul actual.

Și aceasta nu datorită rutinei „mereu aceeași”, sau lipsei de imaginație, ci deoarece în politica federală germană duetele sunt trio, iar trio sunt de fapt, cvartete.  Un cabinet împreună cu FDP ar fi un cabinet de trei partide, în timp ce un guvern cu FDP și cu Verzii, de patru partide. Să reamintim că CDU și CSU sunt două partide diferite – foarte diferite – și care reușesc să formeze doar o alianță solidă ca bloc electoral în alegerile federale. Dar, odată trecută proba de foc a urnelor, Uniunea Social-creștină (CSU) bavareză a apărat cu îndârjire poziții mult mai conservatoare și naționaliste decât CDU, FDP, ca să nu mai spunem decât cele ale Verzilor. Cu circumstanța agravantă că abordările ideologice ale partidului bavarez îl plasează pe acesta în situația de a încerca să se profileze electoralmente în detrimentul liberalilor și ecologiștilor și… viceversa !

În schimb, pentru doamna Merkel o nouă coaliție cu socialiștii ar simplifica foarte mult lucrurile. Nu numai că sunt mult mai asemănătoare viziunile acestor partide mari, atunci când abordează problemele naționale și internaționale importante, dar – dacă se adeveresc previziunile – SPD ar veni în Bundestag (Parlamentul federal) atât de slăbit, încât orice pact guvernamental cu el ar costa mult mai puțin, decât cu partenerii din oricare altă coaliție.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 A MERKEL 3

 ***

A MERKEL 1

ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO

Las elecciones federales alemanas de este año parecen interesar más por lo que pasará después de celebradas, que por quién las vaya a ganar; es decir, por el Gobierno que vaya a salir de las urnas.

Y es que si encuestas, análisis y previsiones políticas aciertan (que algunas veces, lo hacen), esta vez, la derrota socialista (SPD) es absolutamente segura y la victoria cristianodemócrata (CDU) sólo admite la duda de si será por mayoría absoluta.

En este contexto, el problema político que se plantea es qué coalición gubernamental va a formar la actual canciller – Angela Merkel – para la próxima legislatura. Porque incluso con mayorías absolutas, los partidos de la República Federal Alemana han rehuido casi siempre gobernar en solitario. En primer lugar, por higiene democrática; y en segundo lugar, porque con mayorías amplias la labor del Gobierno resulta más fácil y plausible.

Lo más probable es que, tras CDU/CSU y SPD, el tercer puesto se lo disputen, este año, los liberales (FDP) y los ecologistas (Los Verdes), bastante por delante de las ofertas más radicales de izquierdas y derechas. Por proximidad ideológica, así como experiencia histórica, el emparejamiento preferente parece ser el del FDP con CDU/CSU. Y si las urnas desmienten, una vez más, a las demoscopias y los liberales quedasen con demasiado pocos diputados para formar Gobierno, las alianzas de Los Verdes y CDU/CSU también tienen precedentes. Incluso cabría –  aunque muy a contrapelo de la señora Merkel – una llamada “Coalición Jamaica” de verdes, liberales y los partidos cristianos.

Pese a todo – al historial de alianzas, la afinidad ideológica y los angustiosos intentos socialistas de sintonizar sus programas a su electorado -, la coalición, que, en el fondo, quiere la canciller Merkel, es la “gran coalición”: el pacto con el SPD, como en el Gabinete saliente.

Y ello no por falta de imaginación o por la rutina del “más de lo mismo”, sino porque en la política federal alemana los dúos son tríos y los tríos, cuartetos. Un gabinete con el FDP sería un Gabinete de 3 partidos, y un Gobierno con FDP y Los Verdes, de 4 partidos.  Hay que recordar que CDU y CSU son dos partidos distintos – muy distintos – y que sólo forman una alianza sólida como bloque electoral en los comicios federales. Pero, pasada la prueba de fuego de las urnas, la Unión Socialcristiana (CSU) bávara ha defendido siempre con ahínco posturas mucho más conservadoras y nacionalistas que las de la CDU, el FDP y no digamos ya, Los Verdes. Con el agravante de que los planteamientos ideológicos del partido bávaro los lleva irremediablemente a éstos a intentar perfilarse electoralmente a costas de liberales y ecologistas…   ¡ y viceversa !

En cambio, para la señora Merkel una nueva coalición con los socialistas simplificaría mucho las cosas. No sólo son mucho más similares las visiones de los grandes partidos a la hora de atender grandes problemas nacionales e internacionales, sino que – siempre que se cumplan los pronósticos – el SPD llegaría tan debilitado al Bundestag (Parlamento federal) que los pactos gubernamentales con él costarían mucho menos que con los socios de cualquier otra coalición.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Anuncios