AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE

AFRICA 1

AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE

Africa este pe punctul de a avea propria sa piață comună. Un spațiu economic continental enorm – un miliard 200 de milioane de locuitori; 84.000 de km de frontiere desființate – cu o dinamică financiară impresionantă (2,5 miliarde de dolari) a fost creat pe Continentul Negru,  pentru a-l scoate din înapoierea sa economică.

Acest obiectiv al Uniunii Africane, constituit în mod oficial la 28 aprilie, anul acesta, (grație celei de a 22ª ratificări a tratatului constituțional) ca spațiu de liber schimb, e logic și absolut necesar pentru ca întregul continent să intre în categoria “primei lumi” economice. Dar, pe cât este de logic și necesar, pe atât pare a fi imposibil de realizat. Disidențele endemice, invidiile și temerile care au marcat din totdeauna istoria acestei părți de lume se pare că deja au condamnat la moarte inițiativa care tocmai s-a născut…în cancelarii.

În ziua de azi, toată această construcție teoretică – teoretică, deoarece tratatul nu a fost ratificat de toate statele care l-au semnat; până acum l-au ratificat 23 din cei 52 de semnatari – arată enormele posibilități care există pe hârtie, iar, în practică, arată dificultățile infinit mai mari pentru ca proiectul să devină realitate.

Astfel, această piață comună africană este de două ori mai mare decât Uniunea Europeană (U.E), însă volumul ei de afaceri nu reprezintă nici măcar a șaptea parte din cel al U.E. Și dacă aceste date incomodează, o privire aruncată asupra conduitei comerciale africane alarmează. Traficul comercial inter-african nu depășește 17% din volumul total al comerțului acestui continent, cu o concentrare copleșitoare la sud de Sahara: 50% din volumul comercial al zonei îl acaparează traficul dintre 5 țări: Africa de Sud, Botsuana, Leshoto, Namibia și Swaziland. În Asia, schimburile reciproce din interiorul continentului ating 50%, iar, în Europa Occidentală, depășesc 70%.

AFRICA 4

Desigur, piedicile la acest mare proiect nu sunt numai de natură politică.  Probabil, s-a mers prea departe cu imaginația… cu toate că, piatra de temelie a acestei viitoare piețe comune africane s-a așezat în 1991, odată cu tratatul de la Abuja. Diferențele economice, culturale și structurale dintre țările africane sunt enorme; prea mari pentru a putea merge repede împreună.

Iar, slăbiciunea financiară a multora dintre ele le face să se sperie de perspectiva unei concurențe feroce cu cele mai dezvoltate… dar, să nu uităm că pentru cele mai înapoiate, taxele vamale reprezintă, în prezent, o importantă sursă de venituri.

Exemplul cel mai clar al acestor mijloace îl oferă tocmai Nigeria, care are cel mai mare volum economic de pe continent, grație celor 190 de milioane de locuitori, țară care nu prea vrea să ratifice acordurile de la Abuja, deoarece se teme că industria mult mai avansată a Africii de Sud ar putea să radă industrializarea ei incipientă, dacă barierele vamale ar dispărea peste noapte.

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

AFRICA 2

ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE

África está a punto de tener su propio mercado común. Un espacio económico continental enorme – 1.200 millones de habitantes; 84.000 km de fronteras eliminadas – con una dinámica financiera impresionante (2,5 billones de dólares) se ha creado en el Continente Negro para sacarlo de su atraso.

Este propósito de la Unión Africana, constituido oficialmente el pasado 28 de abril (gracias a la 22ª ratificación del tratado constitucional) cómo espacio de libre comercio, es lógico e imprescindible para que todo el Continente ingrese en el “primer mundo” económico. Pero, si es lógico e imprescindible, también parece ser poco menos que imposible. Las endémicas disidencias, envidias y miedos que han marcado desde siempre la historia de esa parte del mundo parecen haber sentenciado ya a muerte la iniciativa nada más nacida… en los despachos.

Porque, hoy por hoy, todo este teórico tinglado – teórico, porque ni siquiera han ratificado el tratado todos los países que lo firmaron; hasta ahora solo lo han hecho 23 de los 52 signatarios – muestra enormes posibilidades sobre el papel y muestra en la práctica dificultades aun infinitamente mayores para llegar a ser una realidad.

Así, ese mercado común africano es dos veces mayor que la Unión Europea (U.E), pero, su volumen de negocios no es ni la séptima parte del de la U.E. Y si estos datos incomodan, una mirada a la conducta comercial africana alarma. El tráfico comercial interafricano no pasa del 17% del volumen total del comercio de ese Continente, con una concentración apabullante al sur del Sáhara: el 50% del volumen comercial de la zona lo acapara el tráfico de 5 naciones entre sí: África del Sur, Botsuana, Lesoto, Namibia y Suazilandia. En Asia, los intercambios dentro del Continente son del 50% y en Europa Occidental superan el 70%.

Naturalmente, las trabas a este magno proyecto no son exclusivamente políticas. Probablemente se ha corrido demasiado con la imaginación… a pesar de que la primera piedra de ese futuro mercado común africano se puso en 1991 con el tratado de Abuja. Las diferencias económicas, culturales y estructurales entre las naciones africanas son enormes; demasiado grandes para ir a galope.

Y la debilidad financiera de muchas de ellas las espanta ante la perspectiva de una competencia feroz con las más desarrolladas… sin olvidar que para las más atrasadas, los gravámenes aduaneros constituyen, hoy por hoy, una importante fuente de ingresos.

 El ejemplo más claro de estos miedos lo da justamente Nigeria, con el mayor volumen económico del Continente gracias a sus 190 millones de habitantes, que remolonea a la hora de ratificar los acuerdos de Abuja porque teme que la industria mucho más avanzada de África del Sur arrase su incipiente industrialización si las barreras aduaneras desaparecieran de un día para otro.

AFRICA 3

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com   y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Anuncios