RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO

E 5Martin Helme

RADICALISM ESTONIAN

Estonia este cea mai mică dintre țările baltice, și cea mai puțin baltică dintre ele – estonienii sunt ugrofinici și nu baltici – și cu cea mai mare virulență rasistă din acest trio. Nu dintr-o intoleranță populară, ci din cauza unor trocuri  parlamentare pentru a fi la putere.

De fapt, radicalismul rasist al actualului guvern estonian nu este rezultatul voinței generale, ci al aranjamentelor partidelor parlamentare, care au format o coaliție doar pentru a-și împărți puterea, încălcând logica ideologiilor respective și a afinităților personale. Conducătorul naționalismului exclusiv este numai unul dintre partide – „Ekre” – din actuala coaliție majoritară, formată din Partidul de Centru (stânga liberală), Partidul Patriei (conservator) și Partidul Popular Conservator Estonian („Ekre”) ultraconservator. La ultimele alegeri, liberalii Partidului Reformist au obținut 29% din voturi, însă, nimeni n-a vrut să se alieze cu el, pentru a-l priva, astfel, de putere.

E 1

Mai ales, Partidul de Centru a promovat tripartidismul pentru a obține, astfel, funcția de prim-ministru, funcție care, într-o alianță cu Partidul Reformist nu i-ar fi revenit, deoarece a obținut doar 23% din voturi. Prețul puterii a fost aducerea în guvern a partidului „Ekre”: acesta deține o treime din ministere, cu toate că nu a obținut la urne decât 18% din voturi.

„Ekre” este un partid creat destul de recent (în 2012) și care a crescut după fiecare alegere, apelând la un electorat cu nivel cultural redus; cele mai mari succese le-a obținut în zonele cele mai sărace și mai înapoiate din țară.

La început, noul partid atrăgea lumea cu discursuri furibunde antirusești.  În țară, e vie amintirea durei stăpâniri sovietice din secolul trecut. Nici Rusia și nici rușii nu se bucură de simpatie, cu toate că 22% din populație o formează rușii, pe lângă alt procentaj de 13% de slavi – ucraineeni și bieloruși – care au venit în Estonia, în timpul stăpânirii sovietice. Și cum o singură fobie nu aduce mulți adepți, conducătorii partidului „Ekre” au adoptat ideile actualului ministru de finanțe, Martin Helme, și au extins respingerea  de la slavofoni și la imigranții sosiți din lumea a treia, în mod special, asupra negrilor. Dar, cum, de fapt, sunt puțini fugari a foamei în Estonia – anul trecut, au venit în țară doar 206 -, radicalii i-au inclus pe lista lor neagră și pe homosexuali, indiferent de ce sex sunt.

E 4Martin Helme

Justificarea urii este ușoară și ranchiuna sporește acceptarea ei. Însă, ura dispare repede dacă nu e stârnită tot timpul, iar Helme și ai săi și-au mărit tânguielile până la a sfida bunul simț. Au creat o versiune locală a „Americii pentru americani”, care i-a servit atât de bine lui Trump în SUA, și se străduiesc să limiteze drastic contractarea muncitorilor străini și să interzică vânzarea de terenuri și edificii străinilor.

Toate acestea i-au adus partidului „Ekre” 18% din voturi, la ultimele alegeri, cu toate că o populație în scădere creează probleme de muncă atât de grave, încât multe întreprinderi pleacă din Estonia, din lipsă de mână de lucru calificată. În plus, cum foarte greu e văzut vreun negru pe stradă, viitorul este mai mult decât incert pentru „Ekre”, deoarece dacă ura și discriminarea pot să crească la infinit, alegătorii cu nivel cultural scăzut și venituri mici nu pot să crească în ritmul în care au loc alegerile.

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

E 3

 RADICALISMO ESTONIO

E 6Martin Helme

Estonia es el menor de los países bálticos, el menos báltico de los tres – su mayoría étnica es ugrofinesa y no báltica – y el de mayor virulencia racista de este trio. Y esto último, no por intolerancia popular, sino por cambalaches parlamentarios en aras del poder.

En realidad, el radicalismo racista del actual Gobierno estonio no es fruto de la voluntad general, sino de los trapicheos de los partidos parlamentarios que han formado una coalición de mero reparto de poder y en contra de la lógica de las respectivas ideologías y afinidades personales. Porque el adalid del nacionalismo excluyente es solo uno de los partidos – “Ekre” – de la actual coalición mayoritaria, formada por el Partido del Centro (izquierda liberal), el Partido de la Patria (conservador) y el Partido Popular Conservador Estonio (“Ekre”) ultraconservador. En los últimos comicios, los liberales del Partido Reformista obtuvieron el 29% de los votos, pero, nadie quiso aliarse a él, para privarle, así, del poder.

Sobre todo, los del Centro fomentaron el tripartito para obtener así la jefatura del Gobierno, cargo que en una alianza con el Reformista no les habría correspondido por no haber sacado más que el 23%. El precio del poder ha sido la hipertrofiada incorporación de “Ekre” al Gabinete: tiene un tercio de los ministerios, pese a no haber obtenido en las urnas más que el 18% de los votos.

“Ekre” es un partido de reciente creación (2012) que ha crecido, elección tras elección, apelando al electorado de menor cualificación cultural; sus mayores éxitos se han registrado en las zonas más pobres y atrasadas del país.

E 2

Al comienzo, el nuevo partido atraía a la gente con discursos rabiosamente anti rusos. En el país, perdura el recuerdo del duro dominio soviético del siglo pasado y ni Rusia ni los rusos gozan de simpatías, a pesar de que el 22% de la población es de origen ruso, amén de otro 13% de eslavos – ucranianos y bielorrusos – que se asentó mayormente en Estonia, durante la hegemonía soviética. Y como con una sola fobia resultaba muy difícil seguir ganando seguidores, los dirigentes de “Ekre” optaron por los planteamientos del actual ministro de Finanzas, Martin Helme, y ampliaron la repulsa a los eslavófonos también a los inmigrantes tercermundistas, especialmente los negros. Pero, como de verdad hay poco fugitivo del hambre en Estonia – el año pasado entraron en el país tan solo 206 -, los radicales han incluido en su lista negra también a los homosexuales, sean del sexo que sean.

La argumentación del odio es fácil y el rencor incrementa su aceptación. Lo malo es que el odio se desvanece pronto si no se le azuza constantemente y Helme y los suyos han ampliado sus jeremiadas hasta desafiar el sentido común. Así, han creado una versión local del “América para los americanos” que tan bien le ha ido a Trump en los EE.UU. y propugnan limitar drásticamente la contratación de trabajadores forasteros y prohibir la venta de tierras y edificios a los extranjeros.

Y todo esto le ha dado a “Ekre” el 18% de los votos, en los últimos comicios, pese a que una demografía en retroceso crea problemas laborales tan graves que muchas empresas emigran de Estonia, porque no encuentran mano de obra cualificada. Además, como cuesta Dios y ayuda ver a un negro en las calles, el futuro es más incierto para “Ekre”, porque si el odio y la discriminación pueden crecer hasta el infinito, la bolsa de electores de poca formación e ingresos no puede crecer al ritmo de las consultas electorales.

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Anuncios