ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !

Binyamin Netanyahu 5

Binyamin Netanyahu

ISRAEL: SPRE DREAPTA !

Despre victoria lui Binyamin Netanyahu, de 69 ani, în alegerile legislative de săptămâna trecută, se poate spune că era previzibilă, că are ceva de circ în ea și că este amară.

Previzibilă, deoarece sondajele o anunțau.

De circ, deoarece se menține la putere cu toate că partidul său, “Likud”, a obținut același număr de fotolii ca cel al rivalului său, Binyamin Gantz – și va rămâne la putere, grație alianței pe care o are cu maximaliștii confesionali (partidul ”Shas”, al ortodocșilor sefardiți) și cu ultranaționaliști.

Şi amară, deoarece programul său radical-conservator precum și anexarea teritoriilor colonizate de israelieni în Cisiordania nu se vor putea duce la îndeplinire decât cu violență asupritoare. Sau, nu se va  duce la îndeplinire deloc, și atunci, stabilitatea politică în țară va rămâne un scop irealizabil.

ISRAEL-PALESTINIAN-GAZA-CONFLICT-PRESSERBinyamin Gantz

Însă, mai există încă două interpretări ale acestor alegeri. Una, este că ar fi o victorie care îl salvează pe Netanyahu: celor trei procese de corupție care îl așteaptă îi va fi mai ușor să le facă față, dacă e la putere. Desigur, mai ușor nu înseamnă un avantaj definitiv; Tribunalul Suprem din Israel nu a acceptat, până acum, vreo “imunitate pe cât timp Netanyahu își exercită funcția” și este foarte probabil să continue așa și după aceste alegeri legislative.

Cealaltă interpretare este înclinația Israelului – și a Israelului – spre o renunțare la valorile democrației și legalității în favoarea politicii pumnului și a unui conservatorism  exclusiv. Rezultatele acestor alegeri echivalează cu un certificat de deces al ideii de conviețuire în Palestina pe baza unui teritoriu cu două state: unul al palestinienilor, iar celălalt al evreilor.

Din ceea ce s-a văzut până acum, toate celelalte formule de coexistență  au fost tot atâtea eșecuri; au fost leagăne ale terorismului, ale unor războaie civile și ale unor tulburări permanente. Viitorul guvern de coaliție al lui Netanyahu va trebui, în mod sigur, să facă față unei reizbucniri a protestelor islamiste interne și ale țărilor musulmane mai radicale. Cu situația agravantă că – și ea foarte posibilă – un pact cu ultrașii, foarte rar ține o legislatura întreagă, iar, dacă Israelul întreg o ia acum spre dreapta, totuși, nu toată țara împărtășește calea maximalistă a acestei opțiuni.

Cu toate acestea, Netanyahu merită o mică marjă de încredere. Nu fiindcă ar fi descoperit piatra filosofală a radicalismului viabil, ci pentru că are o lungă traiectorie în care a amărât și nu a declanșat.Toată cariera sa politică a fost un șirag de promisiuni care au plăcut poporului, iar pe urmă, când să îndeplinească ce a promis… a făcut doar ce se putea face. În viitoarea legislatură, va face exact la fel, cu atât mai mult, cu cât, acum a făcut promisiuni a căror îndeplinire poate declanșa conflicte interne și externe de mare anvergură.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

ISRAEL 1

ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !

Binyamin Netanyahu 2Benjamín Netanyahu

La victoria de Benjamín Netanyahu, de 69 años, en los comicios legislativos de la semana pasada, puede definirse de prevista, circense y amarga.

Prevista, porque todas las encuestas la auguraban; circense, porque se mantiene en el poder pese a haber sacado su partido (“Likud”) el mismo número de escaños que el principal rival de Netanyahu – Gantz – y se mantendrá en el poder gracias a la alianza con maximalistas confesionales (partido ”Shas”, de los ortodoxos sefardíes) y ultranacionalistas -; y amarga, porque su programa radical conservador y de anexión de los territorios colonizados por judíos en Cisjordania no podrá realizarse más que con violencia opresora. O no se llevará a cabo, en cuyo caso la estabilidad política del país resultará irrealizable.

Pero, aún existen otras dos lecturas de esta consulta electoral. Una, es que se trata de una victoria “salvavidas” para Netanyahu: Con tres denuncias por corrupción pendientes de juicio, su enfrentamiento con la justicia le será más fácil desde el poder. Claro que más fácil no quiere decir ni mucho menos  una ventaja definitiva; el Tribunal Supremo israelí se ha negado, hasta ahora, a contemplar, para los 3 casos, una “inmunidad temporal por cargo” y es muy probable que se siga negando tras estas legislativas.

Binyamin Gantz 2Benjamín Gantz

La otra lectura es la de la decantación de Israel – también de Israel – por un relegamiento de los valores democráticos y legalistas en beneficio de la política del puño y un conservadurismo excluyente. Los resultados de estos comicios equivalen al certificado de defunción de la idea de convivencia en Palestina a base de un territorio con dos Estados: uno islámico y otro judío.

Y por lo visto hasta la fecha, todas las demás fórmulas de coexistencia  han sido sendos fracasos ; han sido cunas de terrorismo, guerras civiles y disturbios permanentes. El próximo Gobierno de coalición de Netanyahu tendrá que afrontar seguramente un rebrote de la protesta islamista interna y de las naciones musulmanas más radicales. Con el – también muy probable – agravante de que un pacto con los ultras rara vez aguante una legislatura entera y si todo Israel está girando ahora a la derecha, en cambio no todo el país comparte la vía maximalista de esta opción.

A todo esto, Netanyahu se merece, a pesar de todo, un pequeño margen de confianza. Y no porque vaya a descubrir la piedra filosofal del radicalismo viable, sino porque tiene una larga trayectoria de amagar y no disparar. Toda su vida política ha sido un rosario de decirle y prometerle al pueblo lo que a éste le gustaba oír y luego hacer… lo que buenamente podía hacer. Es de suponer que, en la próxima legislatura, hará lo mismo, tanto más, cuanto que, ahora, ha hecho promesas cuyo cumplimento puede generar conflictos internos y externos de gran envergadura.

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

 

Anuncios