PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI

imagine-principala-judecata-de-apoi-voronet

Nu fiți nepăsători pentru că nepăsarea … ucide !

IUBEȘTE-ȚI APROAPELE ! – PORUNCA MÂNTUITOARE

Nicăieri în Vechiul Testament nu apare porunca Iubește-ți aproapele ! Ceea ce înseamnă că este o poruncă nouă, dată numai de Iisus… o poruncă care, singură, ne dăruiește o viață de dincolo, o viață de apoi,  eternă și, presupunem, acasă la Dumnezeu.

Mesajul parabolei despre Judecata de Apoi este: nu fiți nepăsători pentru că nepăsarea … ucide !

Iată parabola în Evanghelia după Matei (25, 31-46):

Și când va veni Fiul Omului în slava Sa, dimpreună cu toți sfinții îngeri, atunci se va așeza pe tronul slavei Sale. Se vor aduna dinaintea Lui toate neamurile şi El îi va despărţi pe unii de alţii, așa cum păstorul desparte oile de iezi. Și va așeza oile de-a dreapta Sa și iezii de-a stânga. Atunci Regele le va spune celor de la dreapta Lui: veniți binecuvântații Tatălui meu, să moșteniți împărăția pregătită pentru voi încă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi aţi venit să Mă vedeți, în temniță am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepții îi vor răspunde: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit ? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei ? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat ? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine ? Iar regele le va răspunde: Adevărat vă zic vouă, întrucât aţi făcut toate acestea unuia din aceşti cei mai mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut. Și atunci le va spune și celor de la stânga Lui: plecați de la Mine, voi blestemaţii la focul cel veşnic, pregătit pentru diavol şi îngerii lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi vizitat. Atunci vor răspunde şi ei: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Te-am slujit și nu Te-am îngrijit ? El însă le va răspunde: adevărat zic vouă: întrucât nu aţi făcut nimic din toate acestea pentru vreunul din aceşti cei mai mici (frați ai mei), nici pentru Mine n-ați făcut. Şi se vor duce aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică. (Matei, 25, 31-46).

῞Οταν δὲ ἔλθῃ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐν τῇ δόξῃ αὐτοῦ καὶ πάντες οἱ ἅγιοι ἄγγελοι μετ᾿ αὐτοῦ, τότε καθίσει ἐπὶ θρόνου δόξης αὐτοῦ, καὶ συναχθήσεται ἔμπροσθεν αὐτοῦ πάντα τὰ ἔθνη, καὶ ἀφοριεῖ αὐτοὺς ἀπ᾿ ἀλλήλων ὥσπερ ὁ ποιμὴν ἀφορίζει τὰ πρόβατα ἀπὸ τῶν ἐρίφων, καὶ στήσει τὰ μὲν πρόβατα ἐκ δεξιῶν αὐτοῦ, τὰ δὲ ἐρίφια ἐξ εὐωνύμων. τότε ἐρεῖ ὁ βασιλεὺς τοῖς ἐκ δεξιῶν αὐτοῦ· δεῦτε οἱ εὐλογημένοι τοῦ πατρός μου, κληρονομήσατε τὴν ἡτοιμασμένην ὑμῖν βασιλείαν ἀπὸ καταβολῆς κόσμου. ἐπείνασα γάρ, καὶ ἐδώκατέ μοι φαγεῖν, ἐδίψησα, καὶ ἐποτίσατέ με, ξένος ἤμην, καὶ συνηγάγετέ με, γυμνός, καὶ περιεβάλετέ με, ἠσθένησα, καὶ ἐπεσκέψασθέ με, ἐν φυλακῇ ἤμην, καὶ ἤλθετε πρός με. τότε ἀποκριθήσονται αὐτῷ οἱ δίκαιοι λέγοντες· κύριε, πότε σε εἴδομεν πεινῶντα καὶ ἐθρέψαμεν, ἢ διψῶντα καὶ ἐποτίσαμεν; πότε δέ σε εἴδομεν ξένον καὶ συνηγάγομεν, ἢ γυμνὸν καὶ περιεβάλομεν; πότε δέ σε εἴδομεν ἀσθενῆ ἢ ἐν φυλακῇ, καὶ ἤλθομεν πρός σε; καὶ ἀποκριθεὶς ὁ βασιλεὺς ἐρεῖ αὐτοῖς· ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ἐφ᾿ ὅσον ἐποιήσατε ἑνὶ τούτων τῶν ἀδελφῶν μου τῶν ἐλαχίστων, ἐμοὶ ἐποιήσατε.  τότε ἐρεῖ καὶ τοῖς ἐξ εὐωνύμων· πορεύεσθε ἀπ᾿ ἐμοῦ οἱ κατηραμένοι εἰς τὸ πῦρ τὸ αἰώνιον τὸ ἡτοιμασμένον τῷ διαβόλῳ καὶ τοῖς ἀγγέλοις αὐτοῦ. ἐπείνασα γάρ, καὶ οὐκ ἐδώκατέ μοι φαγεῖν, ἐδίψησα, καὶ οὐκ ἐποτίσατέ με, ξένος ἤμην, καὶ οὐ συνηγάγετέ με, γυμνός, καὶ οὐ περιεβάλετέ με, ἀσθενὴς καὶ ἐν φυλακῇ, καὶ οὐκ ἐπεσκέψασθέ με. τότε ἀποκριθήσονται αὐτῷ καὶ αὐτοὶ λέγοντες· κύριε, πότε σε εἴδομεν πεινῶντα ἢ διψῶντα ἢ ξένον ἢ γυμνὸν ἢ ἀσθενῆ ἢ ἐν φυλακῇ, καὶ οὐ διηκονήσαμέν σοι; τότε ἀποκριθήσεται αὐτοῖς λέγων· ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ἐφ᾿ ὅσον οὐκ ἐποιήσατε ἑνὶ τούτων τῶν ἐλαχίστων, οὐδὲ ἐμοὶ ἐποιήσατε. καὶ ἀπελεύσονται οὗτοι εἰς κόλασιν αἰώνιον, οἱ δὲ δίκαιοι εἰς ζωὴν αἰώνιον.

Ciudat este că păcatele acestor damnați sunt păcate mici, neînsemnate, sau nici nu sunt păcate cu adevărat, dacă ne gândim că nu apar în lista poruncilor lui Dumnezeu pe care o găsim în Exod, cap. 20.

În parabola Judecății nu se vorbește despre cinstirea părinților, despre crimă, despre… desfrâu, despre furt, despre mărturia mincinoasă/sperjur sau despre poftirea la lucrul sau la nevasta altuia…

… și nici despre… în ce Dumnezeu să crezi, despre faptul că trebuie să crezi, despre ținerea zilei de odihnă, a zilei sfinte, închinate lui Dumnezeu, nici despre blasfemie și nici despre tabuul… chipului cioplit (care… dorea să desființeze din viața evreilor statuile și micii idoli ai casei/familiei, adică… idolatria !).

Nu, nimic din toate acestea. Iisus Hristos le spune ucenicilor (ca ei să spună mai departe tuturor) că nepăsarea, lipsa de iubire și de milă, de compasiune și de omenie față de ceilalți, față de aproapele cum spune Biblia, este păcatul… capital, cel mai condamnabil, care va fi pedepsit pe vecie în viața de dincolo și pentru care nepăsătorul va plăti o eternitate, în focul cel veșnic… alături de diavol și de demonii lui.

Pare disproporționată pedeapsa pentru nepăsare și lipsă de reacție, cum am spune azi, față de micimea păcatului? Nicidecum!

CEA MAI MARE PORUNCĂ…ȘI A DOUA…

Când un rabin fariseu, specializat în Lege (nomicos/ νομικός), L-a întrebat pe Iisus care este cea mai mare poruncă din Lege, El a răspuns: să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este prima și marea poruncă. Și a doua poruncă, la fel cu aceasta, este: să-l iubești pe aproapele tău la fel ca pe tine însuți. În aceste două porunci atârnă (se cuprinde) toată Legea și Profeții  / ἀγαπήσεις Κύριον τὸν Θεόν σου ἐν ὅλῃ τῇ καρδίᾳ σου καὶ ἐν ὅλῃ τῇ ψυχῇ σου καὶ ἐν ὅλῃ τῇ διανοίᾳ σου. 38 αὕτη ἐστὶ πρώτη καὶ μεγάλη ἐντολή. 39 δευτέρα δὲ ὁμοία αὐτῇ· ἀγαπήσεις τὸν πλησίον σου ὡς σεαυτόν. 40 ἐν ταύταις ταῖς δυσὶν ἐντολαῖς ὅλος ὁ νόμος καὶ οἱ προφῆται κρέμανται./Matei (22, 34-40).

Iisus spune că toată Legea/toate poruncile lui Dumnezeu se pot exprima, de fapt, într-una singură, pentru că a-L iubi pe Dumnezeu și a-ți iubi aproapele este același lucru. Îl iubim pe Dumnezeu iubindu-ne aproapele. Și nu doar pe cei de lângă tine, ci pe toți oamenii, pentru că fiecare om ne este… aproapele. Este, de fapt, Porunca Iubirii, singura care le cuprinde pe toate și care face să dispară păcatul !

Textul evanghelistului Matei este foarte subtil și subtextul este foarte bogat.
De pildă, de ce oile sunt… drepții, de fapt, cei umani, iar iezii sunt nepăsătorii ?

În umanitatea lor, cei drepți sunt ascultători și blânzi, asemenea lui Dumnezeu cel blând, atotiubitor și plin de milă.

Sunt cei ce se poartă ca El. Adică aduc alinare, mângâiere și iubire celor ce suferă, oricât de neînsemnați ar fi, celor disprețuiți, neajutorați, năpăstuiți, bolnavi fără nici un ajutor, pierduți și disperați.

Nepăsătorii sunt ca iezii: imaturi, infantili, neascultători, nesupuși, îndărătnici, necunoscând suferința și fără de minte, necugetați. Sunt cei ce vor fi excluși din marea „turmă” a făcătorilor de bine. Verbul aforizo/ἀφορίζω înseamnă: a delimita, a despărți, a separa, dar și a exclude, de unde … a afurisi și afurisit (cel exclus din sânul Bisericii).

Sunt cei ce vor fi îndepărtați de cei ce fac fapte bune: aperhome/ἀπέρχομαι înseamnă: a se îndepărta, a pleca (…și se vor duce aceștia la osânda veșnică…)


Judecata de Apoi, Mănăstirea Voroneț

DIAVOLUL – RĂUL SFĂTUITOR

Și de ce locul lor este lângă diavol ? Pentru că, prin nepăsarea lor, adâncesc răul, durerea, suferința care, în general, îi unesc pe oameni. Nepăsătorii sunt despărțiți de iubirea celorlalți pe care nu și-o doresc.

Cuvântul diavol este grecesc. Cu el l-au tradus pe satan din ebraică primii traducători ai Bibliei în greacă.

Diavolos/διάβολος
este un adj. care înseamnă: cel ce dezunește, desparte, cel care insuflă ură și invidie, care denigrează, calomniază, vorbește de rău, bârfește. Substantivizat, diavolos înseamnă: calomniatorul, denigratorul, acuzatorul, ponegritorul, intrigantul, cel care seamănă discordie, care îi întărâtă pe unii împotriva altora, care înșală, care dă sfaturi rele, provocatorul, ispititorul, tentatorul. Vine din verbul diavallo/διαβάλλω: a arunca ceva între, a separa, a dez-uni, a despărți, a da sfaturi rele, a deturna, a ataca, a calomnia, a ponegri, a acuza și a înșela.

Spuneam că diavolos îl traduce pe satan care în ebraică este spiritul împotrivirii răutăcioase, al bârfei, al defăimării. Satan/ שָׂטָן  este cel ce se împotrivește, se opune din răutate, cel ce e întotdeauna contra, adversarul, potrivnicul, dușmanul, care pune piedici și abate de la ce e drept și bine. Vine din verbul satan/ שָׂטַן : a ataca prin cuvinte, a calomnia, a acuza, a fi adversar, a se opune… și este rudă cu verbul sata/ שָׂטָה : a o lua pe căi ocolite, a se întoarce, a se abate de la drumul drept, a-l părăsi, a se îndepărta de el, a rătăci, a se micșora, a intra în declin.

Misiunea lui ? Să-l despartă pe Dumnezeu de om şi pe om de Dumnezeu, să-l despartă pe om de iubirea lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu de iubirea omului. Iar nepăsătorii sunt despărțiți de iubirea de oameni și de iubirea  lui Dumnezeu.

OSÂNDA – LOCUL DE ÎNDREPTARE ȘI CĂINȚĂ

Locul osândei veșnice se numește în greacă kolasis/κόλασις: pedeapsă, corecție.

Și, dacă ne gândim că vine din verbul κολάζω : a trunchia, a mutila, a diminua, a curăța copacii de crengile uscate sau prea crescute, a aduce la justa măsură, a elimina tot ce depășește sau este în exces, a înfrâna dorințele și tot ce este excesiv; a pedepsi, a osândi, a damna…
… ne dăm seama că acest loc de pedeapsă este, de fapt, un loc de îndreptare și de căință. Ceea ce ne face să credem că Iisus lasă să se înțeleagă că osânda veșnică nu-i chiar veșnică, ci durează până la momentul  îndreptării !

Judecata de Apoi, Mănăstirea Voroneț, detaliu

Pentru studioși:

PORUNCILE LUI DUMNEZEU – IAHVE

Iată cele trei fragmente din Vechiul Testament unde apar poruncile pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise.

Exod 20, 1-17: Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea şi a zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos (gelos- n.n.), care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine, Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie. Să nu ucizi! Să nu fii desfrânat! Să nu furi! Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău! (Trad. Biblia sinodală)

Deuteronom 5,6-21: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-am scos din pământul Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ. Să, nu te închini lor, nici să le slujeşti, căci Eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu zelos, Care pedepseşte vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc. Şi Mă milostivesc până la a! miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul Dumnezeul tău nepedepsit pe cel ce ia numele Lui în deşert. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale; Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ţa, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine în pământul acela, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie. Să nu ucizi! Să nu fii desfrânat! Să nu furi! Să nu dai mărturii mincinoase asupra aproapelui tău! Să nu pofteşti femeia aproapelui tău şi să nu doreşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău! (Trad. Biblia sinodală)

Deuteronom 6, 1-19: Iată poruncile, hotărârile şi legile pe care mi-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ, ca să le păziţi în pământul acela în care mergeţi, ca să-l luaţi în stăpânire: Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi toate hotărârile Lui şi poruncile Lui, pe care ti le spun eu astăzi, să le păzeşti tu şi fiii tăi şi fiii fiilor tăi, în toate zilele vieţii tale, ca să se înmulţească zilele tale. Ascultă dar, Israele, şi sileşte-te să împlineşti acestea, ca să-ţi fie bine Şi să vă înmulţiţi foarte, precum ţi-a grăit Domnul Dumnezeul părinţilor tăi că-li va da pământul unde curge lapte şi miere. Acestea sunt hotărârile şi legile pe care le-a dat Domnul Dumnezeu fiilor lui Israel în pustie, după ieşirea lor din pământul Egiptului. Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău; Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli. Să le legi ca semn la mână şi să le ai ca pe o tăbliţă pe fruntea ta. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale. Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău în pământul acela pentru care s-a jurat părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca să ţi-l dea cu cetăţi mari şi frumoase, pe care nu le-ai zidit tu, Cu case pline de toate bunătăţile, pe care nu le-ai umplut tu, cu fântâni săpate în piatră, pe care nu le-ai săpat tu, cu vii şi cu măslini, pe care nu le-ai sădit tu, şi vei mânca şi te vei sătura, Atunci, păzeşte-te, să nu se ademenească inima ta, ca să uiţi pe Domnul Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi pe numele Lui să te juri. Să nu mergeţi după alţi dumnezei, după dumnezeii popoarelor, care se vor afla împrejurul vostru; Ca să nu se aprindă mânia Domnului Dumnezeului tău asupra ta şi să nu te piardă de pe faţa pământului, că Domnul Dumnezeul tău, Care se află în mijlocul tău, este Dumnezeu zelos (gelos n.n.). Să nu ispitiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa. Să ţineţi bine poruncile Domnului Dumnezeului vostru, legile Lui şi hotărârile Lui, pe care vi le-a dat El. Să faci ceea ce este drept şi bine înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, ca să-ţi fie bine şi ca să intri şi să iei în stăpânire pământul pe care Domnul cu jurământ 1-a făgăduit părinţilor tăi. Şi ca să alunge El pe toţi vrăjmaşii tăi de la faţa ta, cum a zis Domnul. (Trad. Biblia sinodală)

Mesajul acestei parabole, numite de teologi a Judecății de apoi, apare limpede într-un alt loc din Evanghelia după Matei:

Matei 16, 27: Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, dimpreună cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după fapta sa. Matei 16, 27/μέλλει γὰρ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἔρχεσθαι ἐν τῇ δόξῃ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ μετὰ τῶν ἀγγέλων αὐτοῦ, καὶ τότε ἀποδώσει ἑκάστῳ κατὰ τὴν πρᾶξιν αὐτοῦ.

PORUNCILE  ÎN TRADIȚIA PRECREȘTINĂ

Iisus, ca unul care cunoștea Legea și Profeții, dar și literatura sapiențială a inițiaților evrei și egipteni, folosește expresii proprii lor. Iată două exemple: capitolul 18 din profetul Iezechiel și un fragment din capitolul 7 din Înțelepciunea lui Sirah, o carte pe care o găsim doar în Septuaginta, traducerea greacă a Bibliei ebraice din secolul al II-lea înainte de Hristos:

Iezechiel, Capitolul 18: Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: Pentru ce spuneţi voi în ţara lui Israel pilda aceasta şi ziceţi: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii? Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel. Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri. De este cineva drept şi face judecată şi dreptate; De nu mănâncă jertfit în munte şi spre idolii casei lui Israel nu-şi întoarce ochii săi; femeia aproapelui său nu o necinsteşte şi de femeie nu se apropie în timpul perioadei ei de necurăţie; Pe nimeni nu strâmtorează şi datornicului îi întoarce zălogul, furt nu face, celui flămând îi dă din pâinea sa şi pe cel gol îl îmbracă cu haină; Banii săi cu camătă nu-i dă şi camătă nu ia; de la nedreptate mâinile şi le stăpâneşte şi judecata dintre un om şi altul o face cu dreptate; De se poartă după poruncile Mele şi legile Mele cu credincioşie le păzeşte, acela este drept şi fără îndoială viu va fi, zice Domnul Dumnezeu. Dar de i s-a născut fiu hoţ, care varsă sânge sau face ceva de felul acesta, Şi care nu urmează calea tatălui său, ci mănâncă cele jertfite în munţi, necinsteşte femeia aproapelui său; Pe sărac şi pe lipsit îl apasă, răpeşte avutul altuia şi zălogul nu-l întoarce; îşi ridică ochii la idoli şi face ticăloşii; Banii şi-i dă cu dobândă şi ia camătă; unul ca acesta va trăi oare? Nu! De va face asemenea ticăloşii nu va trăi, ci sigur va muri şi sângele lui va fi asupra lui. Iar de i s-a născut un fiu, care, văzând păcatele, văzând toate câte le-a făcut tatăl său, el se păzeşte şi nu face nimic asemenea; În munţi nu mănâncă jertfe idoleşti, nu-şi ridică ochii spre idolii cei mincinoşi ai casei lui Israel şi femeia aproapelui său nu o necinsteşte; Pe nimeni nu apasă, zălog nu ia şi avutul altuia nu-l risipeşte; celui flămând ii dă din pâinea sa, cu haina sa îmbracă pe cel gol; Pe sărac nu asupreşte, nu ia nici camătă, nici dobândă; poruncile Mele le păzeşte şi se poartă după legile Mele; acest om nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va trăi. Iar tatăl său, pentru că a apăsat pe alţii, a răpit ceea ce era al fratelui său şi a făcut în poporul său ceea ce nu era îngăduit, iată va muri pentru nedreptatea sa. Dar veţi zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea tatălui său? Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi. Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa. Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a făcut şi păzeşte toate legile Mele şi face ceea ce e bun şi drept, el va trăi şi nu va muri. Nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi făcut, ci va trăi pentru dreptatea pe care va fi făcut-o. Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu – şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu? Dar şi dreptul, dacă se va abate de la dreptatea sa şi se va purta cu nedreptate şi va face toate acele ticăloşii pe care le face nelegiuitul, va fi el oare viu? Toate faptele lui bune, pe care le va fi făcut, nu se vor pomeni, ci pentru nelegiuirea sa, pe care va fi făcut-o, şi pentru păcatele sale, pe care le-a săvârşit, va muri. Dar voi ziceţi: “Calea Domnului nu este dreaptă”. Ascultaţi, casa lui Israel: Oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre? Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa şi face nelegiuire şi din pricina aceasta moare, apoi el moare pentru nelegiuirea sa, pe care a făcut-o. Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa, pe care a făcut-o şi face judecată şi dreptate, îşi întoarce sufletul său la viaţă; Căci el a văzut şi s-a întors de la toate nelegiuirile sale, pe care le-a făcut; de aceea va fi viu şi nu va muri. Însă casa lui Israel zice: “Calea Domnului nu este dreaptă”. Casa lui Israel, oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre? De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu; pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă fie piedică. Lepădaţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi vă faceţi o inimă nouă şi un duh nou. De ce să muriţi voi, casa lui Israel? Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi ! (Trad. Biblia sinodală)

Sirah, 7, 34-38: Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viață şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. Nu te întoarce de la cei ce plâng, şi întristează-te cu cei întristaţi. Nu te teme a cerceta pe bolnavi că pentru aceste fapte vei câştiga iubirea. În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată. (Trad. Biblia sinodală)/Καὶ πτωχῷ ἔκτεινον τὴν χεῖρά σου, ἵνα τελειωθῇ ἡ εὐλογία σου. 33 χάρις δόματος ἔναντι παντὸς ζῶντος, καὶ ἐπὶ νεκρῷ μὴ ἀποκωλύσῃς χάριν. 34 μὴ ὑστέρει ἀπὸ κλαιόντων καὶ μετὰ πενθούντων πένθησον. 35 μὴ ὄκνει ἐπισκέπτεσθαι ἄρρωστον, ἐκ γὰρ τῶν τοιούτων ἀγαπηθήσῃ. 36 ἐν πᾶσι τοῖς λόγοις σου μιμνήσκου τὰ ἔσχατά σου, καὶ εἰς τὸν αἰῶνα οὐχ ἁμαρτήσεις.

***

Și iată și un fragment din Cartea egipteană a morților: mărturisirea de nevinovăție pe care o face sufletul celui plecat în lumea de dincolo în fața tronului lui Osiris, judecătorul sufletelor, așezat pe un tron „în slavă”, în Marea Sală a Adevărului sau Sala Judecății unde se face cântărirea inimii și unde Marele Judecător este asistat de 42 de zei:

Cuvintele pe care trebuie să le rostească defunctul la intrarea în Dubla Sală a lui Maat (Zeița Adevărului și a Dreptății):

Închinare, mare zeu, Domn al Adevărului și Dreptății,
Stăpân preaputernic ! Iată, mă înfățișez în fața ta !
Îngăduie, frumusețea ta strălucitoare să o pot contempla ! (…)
Niciodată contra omului n-am păcătuit,
Nici părinții sau rudele nu mi-am batjocorit,
N-am înlocuit Adevărul prin Strâmbătate,
Cu oameni răi nu am avut de a face;
În viața mea n-am făcut crime;
N-am silit pe alții să muncească pentru mine,
N-am viclenit la măriri să ajung;
Pe slugi niciodată nu le-am bătut.
Dispreț pentru zei nu am nutrit,
Pe nevoiași nu i-am lipsit de bunul lor
N-am făcut păcate care-i supără pe zei,
N-am lăsat ca un sclav să fie bătut de stăpânii săi.Altuia suferință n-am cășunat,
Pe nimeni să moară de foame n-am lăsat.
Pe oameni, semenii mei, să plângă cu lacrimi nu i-am silit (făcut – n.n.),
N-am omorât pe nimeni și nici moarte n-am poruncit.
Suferință oamenilor nu am pricinuit. (…)
N-am încercat să-mi măresc averile pe căi necinstite,
N-am râvnit la ogoarele de alții stăpânite. (…)/ Cap. 125/ Traducere: Maria Genescu

Este un text în care recunoaștem modelul Decalogului/poruncilor lui Dumnezeu din Exod și Deuteronom, dar și tabloul Judecății de Apoi cu Marele Judecător și asistenții lui: îngeri sau sfinți!

Cântărirea  inimii, Cartea Morților, Papirusul lui Hounefer

Iată câteva viziuni ale Judecății de Apoi  în arta  occidentală:


Michelangelo, Judecata de Apoi,  Capela Sixtină, zidul altarului, frescp, 1534-1541, Vatican, Roma


Michelangelo, Judecata de Apoi,  Capela Sixtină, zidul altarului, frescă, 1534-1541, Vatican, Roma; Iisus, Maria și Sfinții

michelangelo-judecata-de-apoi-3
Michelangelo, Judecata de Apoi,  Caapela Sixtină, zidul altarului, frescă, 1534-1541, Vatican, Roma; Demonii îi trag pe damnați în Iad, iar îngerii îi lovesc și îi împing în jos pe cei care se luptă să scape de damnare, detaliu.

michelangelo-judecata-de-apoi-4
Michelangelo, Judecata de Apoi,  Caapela Sixtină, zidul altarului, frescă, 1534-1541, Vatican, Roma
Charon îi duce cu barca pe damnați pe malul Iadului. În colțul din dreapta, jos: Minos (Judecătorul Infernului) cu urechi de măgar, detaliu.


William Blake, Ziua Judecății, 1808, ilustrație pentru poemul Mormântul (The Grave) de Robert Blair

Hieronymus Bosh : Judecata de Apoi, triptic, după anul 1482, Academia de Arte Frumoase, Viena, Austria

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 

Anuncios