PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU

VINDECAREA ORBULUI 3

Texte pentru inițiații în misteriile grecești.

În această duminică la liturghie se citesc două fragmente tot din Evanghelia după Ioan: 9, 1-38 și 10, 1-9. Mesajul lor ? Revelarea lui Iisus ca Fiu și trimis al lui Dumnezeu. Iată textele:

Ioan 9, 1-38: Și (ieșind Iisus afară din Templu și) trecând (prin mulțime) a văzut un om orb din naștere și ucenicii Lui L-au întrebat: Rabbi, cine a păcătuit, el sau părinții lui, de s-a născut orb ? Le-a răspuns Iisus: nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci s-a născut orb ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el. Eu trebuie să împlinesc lucrarea Celui ce M-a trimis, cât mai este ziuă, (căci) vine noaptea când nimeni nu poate lucra. Cât timp sunt în lume, lumină a lumii sunt. Și zicând acestea, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat și a întins tina peste ochii orbului și l-a uns cu ea și i-a zis:  du-te, spală-te în scăldătoarea Siloam (care în greacă înseamnă „cel trimis”). Și s-a dus și s-a spălat și a venit văzând. Vecinii și cei ce-l văzuseră mai înainte (și știau) că e orb ziceau: nu este el cel ce stătea și cerșea ? Unii spuneau că el e, iar alții că e unul care seamănă cu el, dar el le zicea: eu sunt ! Și-l întrebau: cum de ți s-au deschis ochii ? El le-a răspuns și le-a zis: un om numit Iisus a făcut tină și mi-a uns ochii și mi-a spus: du-te la scăldătoarea Siloam și spală-te și m-am dus și m-am spălat și am văzut. Și l-au întrebat: unde este acest (Iisus) și el le-a răspuns: nu știu. Și-l duc la Farisei pe cel ce fusese orb altădată și era șabat când Iisus a făcut tină și i-a deschis ochii. L-au mai întrebat și Fariseii, din nou, cum de a început să vadă și el le-a zis: tină a pus peste ochii mei și m-am spălat și văd. Și unii dintre Farisei ziceau: omul acesta (Iisus) nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ține șabatul, iar alții spuneau: cum poate un om păcătos să facă asemenea semne ? Și între ei era dezbinare. I-au zis din nou orbului: tu ce spui despre El, că ți-a deschis ochii ? Și el a răspuns că este profet.  Și iudeii n-au crezut că fusese orb și că a început să vadă până când nu i-au chemat pe părinții celui ce începuse să vadă pe care i-au întrebat: acesta este fiul vostru despre care spuneți că s-a născut orb ? Cum de vede acum ? Atunci părinții lui le-au răspuns: știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb. Cum de vede acum, nu știm sau cine i-a deschis ochii, noi nu știm. Are o vârstă, pe el întrebați-l, el să vă vorbească despre el. Doar atât au spus părinții orbului, pentru că se temeau de iudei. Pentru că iudeii se înțeleseseră ca, dacă cineva avea să-L mărturisească pe Iisus drept Hristos, să fie izgonit din sinagogă. De aceea părinții orbului au spus că (fiul lor) are o vârstă și (că e mai bine) să-l întrebe pe el. L-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au spus: dă slavă lui Dumnezeu. Noi știm că Omul Acesta (Iisus)  e păcătos. Și el a răspuns și a zis: dacă e păcătos, nu știu, dar un lucru știu: că orb fiind, acum văd. Și i-au zis iarăși: ce ți-a făcut ? Cum ți-a deschis ochii? Și el le-a răspuns: eu v-am spus odată, dar n-ați auzit: ce vreți iarăși să auziți ? Nu cumva vreți și voi să vă faceți ucenicii Lui ? L-au ocărât și i-au zis: tu ești ucenicul Lui, iar noi suntem ucenicii lui Moise. Noi știm că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar pe Acesta, nu-L știm de unde e. Omul le-a răspuns și le-a spus: e un lucru de mirare, că nu știți de unde e, mie mi-a deschis ochii. Știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși, dar dacă cineva este cucernic și face voia lui Dumnezeu, Dumnezeu îl ascultă. Din veac nu s-a auzit ca cineva să deschidă ochii unui orb din naștere. Dacă El nu era de la Dumnezeu, nu putea face nimic. Iar ei i-au răspuns și i-au zis: în păcate te-ai născut tot, din cap până-n picioare și tu ne înveți pe noi ? Și l-au scos afară. Și a auzit Iisus că l-au scos afară și găsindu-l i-a zis: tu crezi în Fiul lui Dumnezeu ? și acela i-a răspuns și i-a zis: și cine este, Doamne, ca să cred în El ? Iisus i-a spus: L-ai văzut; cel ce vorbește cu tine, acela este și omul i-a zis: cred, Doamne și s-a închinat Lui până la pământ.

Ioan 10,1-9: Adevărat, adevărat  vă spun vouă, cel ce nu intră pe poartă în curtea oilor, ci se urcă (și sare) prin alt loc, acela  hoț este și tâlhar; dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. Lui îi deschide portarul și oile ascultă de glasul lui și el își cheamă oile pe nume și le scoate afară. Și după ce-și scoate oile, merge înaintea lor și oile-l urmează pentru că-i cunosc glasul. Un străin nu vor urma, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Iisus le-a spus această pildă, dar ei nu știau despre ce vorbește. Iisus le-a mai spus o dată: adevărat, adevărat vă spun vouă că Eu sunt poarta oilor. Toți câți au venit înainte de Mine  sunt hoți și tâlhari și oile n-au ascultat de ei. Eu sunt poarta, dacă cineva (alege să) intre prin Mine, se va mântui și va intra și va ieși și pășune va afla.

VINDECAREA ORBULUI 5

Ioan 9, 1-38: ΚΑΙ παράγων εἶδεν ἄνθρωπον τυφλὸν ἐκ γενετῆς. καὶ ἠρώτησαν αὐτὸν οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ λέγοντες· ραββί, τίς ἥμαρτεν, οὗτος ἢ οἱ γονεῖς αὐτοῦ, ἵνα τυφλὸς γεννηθῇ; ἀπεκρίθη ᾿Ιησοῦς· οὔτε οὗτος ἥμαρτεν οὔτε οἱ γονεῖς αὐτοῦ, ἀλλ’ ἵνα φανερωθῇ τὰ ἔργα τοῦ Θεοῦ ἐν αὐτῷ. ἐμὲ δεῖ ἐργάζεσθαι τὰ ἔργα τοῦ πέμψαντός με ἕως ἡμέρα ἐστίν· ἔρχεται νὺξ ὅτε οὐδεὶς δύναται ἐργάζεσθαι. ὅταν ἐν τῷ κόσμῳ , φῶς εἰμι τοῦ κόσμου. ταῦτα εἰπὼν ἔπτυσε χαμαὶ καὶ ἐποίησε πηλὸν ἐκ τοῦ πτύσματος, καὶ ἐπέχρισε τὸν πηλὸν ἐπὶ τοὺς ὀφθαλμοὺς τοῦ τυφλοῦ  καὶ εἶπεν αὐτῷ· ὕπαγε νίψαι εἰς τὴν κολυμβήθραν τοῦ Σιλωάμ, ὃ ἑρμηνεύεται ἀπεσταλμένος. ἀπῆλθεν οὖν καὶ ἐνίψατο, καὶ ἦλθε βλέπων. Οἱ οὖν γείτονες καὶ οἱ θεωροῦντες αὐτὸν τὸ πρότερον ὅτι τυφλὸς ἦν, ἔλεγον· οὐχ οὗτός ἐστιν ὁ καθήμενος καὶ προσαιτῶν; ἄλλοι ἔλεγον ὅτι οὗτός ἐστιν· ἄλλοι δὲ ὅτι ὅμοιος αὐτῷ ἐστιν. ἐκεῖνος ἔλεγεν ὅτι ἐγώ εἰμι. ἔλεγον οὖν αὐτῷ· πῶς ἀνεῴχθησάν σου οἱ ὀφθαλμοί; ἀπεκρίθη ἐκεῖνος καὶ εἶπεν· ἄνθρωπος λεγόμενος ᾿Ιησοῦς πηλὸν ἐποίησε καὶ ἐπέχρισέ μου τοὺς ὀφθαλμοὺς καὶ εἶπέ μοι· ὕπαγε εἰς τὴν κολυμβήθραν τοῦ Σιλωὰμ καὶ νίψαι· ἀπελθὼν δὲ καὶ νιψάμενος ἀνέβλεψα. εἶπον οὖν αὐτῷ· ποῦ ἐστιν ἐκεῖνος; λέγει· οὐκ οἶδα. ῎Αγουσιν αὐτὸν πρὸς τοὺς Φαρισαίους, τόν ποτε τυφλόν. ἦν δὲ σάββατον ὅτε τὸν πηλὸν ἐποίησεν ὁ ᾿Ιησοῦς καὶ ἀνέῳξεν αὐτοῦ τοὺς ὀφθαλμούς. πάλιν οὖν ἠρώτων αὐτὸν καὶ οἱ Φαρισαῖοι πῶς ἀνέβλεψεν. ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς· πηλὸν ἐπέθηκέ μου ἐπὶ τοὺς ὀφθαλμούς, καὶ ἐνιψάμην, καὶ βλέπω. ἔλεγον οὖν ἐκ τῶν Φαρισαίων τινές· οὗτος ὁ ἄνθρωπος οὐκ ἔστι παρὰ τοῦ Θεοῦ, ὅτι τὸ σάββατον οὐ τηρεῖ. ἄλλοι ἔλεγον· πῶς δύναται ἄνθρωπος ἁμαρτωλὸς τοιαῦτα σημεῖα ποιεῖν; καὶ σχίσμα ἦν ἐν αὐτοῖς. λέγουσι τῷ τυφλῷ πάλιν· σὺ τί λέγεις περὶ αὐτοῦ, ὅτι ἤνοιξέ σου τοὺς ὀφθαλμούς; ὁ δὲ εἶπεν ὅτι προφήτης ἐστίν.  οὐκ ἐπίστευσαν οὖν οἱ ᾿Ιουδαῖοι περὶ αὐτοῦ ὅτι τυφλὸς ἦν καὶ ἀνέβλεψεν, ἕως ὅτου ἐφώνησαν τοὺς γονεῖς αὐτοῦ τοῦ ἀναβλέψαντος  καὶ ἠρώτησαν αὐτοὺς λέγοντες· οὗτός ἐστιν ὁ υἱὸς ὑμῶν, ὃν ὑμεῖς λέγετε ὅτι τυφλὸς ἐγεννήθη; πῶς οὖν ἄρτι βλέπει; ἀπεκρίθησαν δὲ αὐτοῖς οἱ γονεῖς αὐτοῦ καὶ εἶπον· οἴδαμεν ὅτι οὗτός ἐστιν ὁ υἱὸς ἡμῶν καὶ ὅτι τυφλὸς ἐγεννήθη·  πῶς δὲ νῦν βλέπει οὐκ οἴδαμεν, ἢ τίς ἤνοιξεν αὐτοῦ τοὺς ὀφθαλμοὺς ἡμεῖς οὐκ οἴδαμεν· αὐτὸς ἡλικίαν ἔχει, αὐτὸν ἐρωτήσατε, αὐτὸς περὶ ἑαυτοῦ λαλήσει. ταῦτα εἶπον οἱ γονεῖς αὐτοῦ, ὅτι ἐφοβοῦντο τοὺς ᾿Ιουδαίους·  ἤδη γὰρ συνετέθειντο οἱ ᾿Ιουδαῖοι ἵνα, ἐάν τις αὐτὸν ὁμολογήσῃ Χριστόν, ἀποσυνάγωγος γένηται. διὰ τοῦτο οἱ γονεῖς αὐτοῦ εἶπον ὅτι ἡλικίαν ἔχει, αὐτὸν ἐρωτήσατε.  ἐφώνησαν οὖν ἐκ δευτέρου τὸν ἄνθρωπον ὃς ἦν τυφλός, καὶ εἶπον αὐτῷ· δὸς δόξαν τῷ Θεῷ· ἡμεῖς οἴδαμεν ὅτι ὁ ἄνθρωπος οὗτος ἁμαρτωλός ἐστιν. ἀπεκρίθη οὖν ἐκεῖνος καὶ εἶπεν· εἰ ἁμαρτωλός ἐστιν οὐκ οἶδα· ἓν οἶδα, ὅτι τυφλὸς ὢν ἄρτι βλέπω. εἶπον δὲ αὐτῷ πάλιν· τί ἐποίησέ σοι; πῶς ἤνοιξέ σου τοὺς ὀφθαλμούς; ἀπεκρίθη αὐτοῖς· εἶπον ὑμῖν ἤδη, καὶ οὐκ ἠκούσατε· τί πάλιν θέλετε ἀκούειν; μὴ καὶ ὑμεῖς θέλετε αὐτοῦ μαθηταὶ γενέσθαι; ἐλοιδόρησαν αὐτὸν καὶ εἶπον· σὺ εἶ μαθητὴς ἐκείνου· ἡμεῖς δὲ τοῦ Μωϋσέως ἐσμὲν μαθηταί. ἡμεῖς οἴδαμεν ὅτι Μωϋσεῖ λελάληκεν ὁ Θεός· τοῦτον δὲ οὐκ οἴδαμεν πόθεν ἐστίν. ἀπεκρίθη ὁ ἄνθρωπος καὶ εἶπεν αὐτοῖς· ἐν γὰρ τούτῳ θαυμαστόν ἐστιν, ὅτι ὑμεῖς οὐκ οἴδατε πόθεν ἐστί, καὶ ἀνέῳξέ μου τοὺς ὀφθαλμούς. οἴδαμεν δὲ ὅτι ἁμαρτωλῶν ὁ Θεὸς οὐκ ἀκούει, ἀλλ’ ἐάν τις θεοσεβὴς ᾖ καὶ τὸ θέλημα αὐτοῦ ποιῇ, τούτου ἀκούει. ἐκ τοῦ αἰῶνος οὐκ ἠκούσθη ὅτι ἤνοιξέ τις ὀφθαλμοὺς τυφλοῦ γεγεννημένου. εἰ μὴ ἦν οὗτος παρὰ Θεοῦ, οὐκ ἠδύνατο ποιεῖν οὐδέν. ἀπεκρίθησαν καὶ εἶπον αὐτῷ· ἐν ἁμαρτίαις σὺ ἐγεννήθης ὅλος, καὶ σὺ διδάσκεις ἡμᾶς; καὶ ἐξέβαλον αὐτὸν ἔξω. ῎Ηκουσεν ὁ ᾿Ιησοῦς ὅτι ἐξέβαλον αὐτὸν ἔξω, καὶ εὑρὼν αὐτὸν εἶπεν αὐτῷ· σὺ πιστεύεις εἰς τὸν υἱὸν τοῦ Θεοῦ; ἀπεκρίθη ἐκεῖνος καὶ εἶπε· καὶ τίς ἐστι, Κύριε, ἵνα πιστεύσω εἰς αὐτόν; εἶπε δὲ αὐτῷ ὁ ᾿Ιησοῦς· καὶ ἑώρακας αὐτὸν καὶ ὁ λαλῶν μετὰ σοῦ, ἐκεῖνός ἐστιν. ὁ δὲ ἔφη· πιστεύω, Κύριε· καὶ προσεκύνησεν αὐτῷ.

Ioan 10,1-9: ΑΜΗΝ ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ὁ μὴ εἰσερχόμενος διὰ τῆς θύρας εἰς τὴν αὐλὴν τῶν προβάτων, ἀλλὰ ἀναβαίνων ἀλλαχόθεν, ἐκεῖνος κλέπτης ἐστὶ καὶ λῃστής·  ὁ δὲ εἰσερχόμενος διὰ τῆς θύρας ποιμήν ἐστι τῶν προβάτων. τούτῳ ὁ θυρωρὸς ἀνοίγει, καὶ τὰ πρόβατα τῆς φωνῆς αὐτοῦ ἀκούει, καὶ τὰ ἴδια πρόβατα καλεῖ κατ’ ὄνομα καὶ ἐξάγει αὐτά. καὶ ὅταν τὰ ἴδια πρόβατα ἐκβάλῃ, ἔμπροσθεν αὐτῶν πορεύεται, καὶ τὰ πρόβατα αὐτῷ ἀκολουθεῖ, ὅτι οἴδασι τὴν φωνὴν αὐτοῦ·  ἀλλοτρίῳ δὲ οὐ μὴ ἀκολουθήσωσιν, ἀλλὰ φεύξονται ἀπ’ αὐτοῦ, ὅτι οὐκ οἴδασι τῶν ἀλλοτρίων τὴν φωνήν. Ταύτην τὴν παροιμίαν εἶπεν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς· ἐκεῖνοι δὲ οὐκ ἔγνωσαν τίνα ἦν ἃ ἐλάλει αὐτοῖς. Εἶπεν οὖν πάλιν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς· ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι ἐγώ εἰμι ἡ θύρα τῶν προβάτων. πάντες ὅσοι ἦλθον πρὸ ἐμοῦ, κλέπται εἰσὶ καὶ λῃσταί· ἀλλ’ οὐκ ἤκουσαν αὐτῶν τὰ πρόβατα. ἐγώ εἰμι ἡ θύρα· δι’ ἐμοῦ ἐάν τις εἰσέλθῃ, σωθήσεται, καὶ εἰσελεύσεται καὶ ἐξελεύσεται, καὶ νομὴν εὑρήσει.

Iisus tocmai ieșise din Templu. Predicase mulțimii despre nemurire și încercase să-i convingă pe farisei că El este Fiul lui Dumnezeu… născut înaintea lui Avraam, părintele evreilor.

Ierusalimul este plin de pelerinii veniți din toate provinciile pentru Sukot/ Sărbătoarea Corturilor numită și Sărbătoarea Recoltei (septembrie-octombrie), care ținea o săptămână. Sărbătoarea Corturilor, Paștele și Cinzecimea erau cele trei mari sărbători la care vechii evrei veneau în pelerinaj la Templul din Ierusalim.

Trebuie că tot orașul era împânzit de corturi sau colibe care aminteau de faptul că, în cei 40 de ani de rătăciri prin deșertul Sinai, evreii scoși de Moise din Egipt stătuseră în … corturi.

Așadar, Iisus iese din Templu și străbate orașul trecând… pe lângă tot felul de grupuri și de… tabere. De fapt, tot Ierusalimul devenise o mare tabără, plină de corturi. Tabăra evreilor lui Moise din Sinai !

O sugerează verbul parago/παράγω folosit de evanghelist, verb care înseamnă: a conduce pe cineva printr-o parte sau a trece printr-o parte: Iisus își conducea ucenicii (e prima dată când Ioan vorbește de toți cei doisprezece) și trecea cu ei printre micile mulțimi de pelerini.

Undeva, îl vede pe … orbul din naștere pe care-l vindecă ca un șaman, cu scuipat și pământ. Saliva este considerată de șamani, de toți descântătorii și vindecătorii, un fluid vital, purtător de viață, o apă a vieții, iar pământul dizolvat în salivă și amestecat cu ea, drept materia divină din care suntem plăsmuiți. De altfel, în Biblie ni se spune că Dumnezeu l-a făcut pe om din pământ ! Numele Adam/ אָדָם vine de la adama/אֲדָמָה, pământ (roșu) !

Si, ca de obicei, în ziua odihnei, de șabat !

De fapt, Iisus, mai mult decât o vindecare minunată, face o … inițiere ! Orbul se spală într-o apă consacrată și se întoarce… văzând (vlepon/ βλέπων, în greacă), adică ca un văzător, cu vederea interioară deschisă.  Iată o explicație din prima Carte a Regilor, 9,9, unde Saul merge la … văzătorul Samuel:

לְפָנִים בְּיִשְׂרָאֵל כֹּֽה־אָמַר הָאִישׁ בְּלֶכְתֹּו לִדְרֹושׁ אֱלֹהִים לְכוּ וְנֵלְכָה עַד־הָרֹאֶה כִּי לַנָּבִיא הַיֹּום יִקָּרֵא לְפָנִים הָרֹאֶֽה

Pe vremuri, în Israel, când spunea cineva că se duce să-L întrebe pe Dumnezeu, zicea: hai să mergem la văzător, pentru că profetului de azi i se spunea odinioară văzător.

καὶ ἔμπροσθεν ἐν Ισραηλ τάδε ἔλεγεν ἕκαστος ἐν τῷ πορεύεσθαι ἐπερωτᾶν τὸν θεόν δεῦρο πορευθῶμεν πρὸς τὸν βλέποντα ὅτι τὸν προφήτην ἐκάλει ὁ λαὸς ἔμπροσθεν ὁ βλέπων

Văzând, adică văzător: raa/ רָאָה sau vlepon/ βλέπων !

 Nu întâmplător cel ce fusese orb din naștere se prostenează, se închină până la pământ în fața lui Iisus: îl recunoaște ca Dumnezeu, de vreme ce devenise un … văzător cu duhul! Un inițiat ! Cineva care căpătase o a doua vedere ! O arată chiar verbul anavlepo/ἀναβλέπω, a vedea din nou, a-și recăpăta vederea. La prima vedere, pare folosit aici impropriu: un orb din naștere nu-și poate… recăpăta vederea, dar poate începe să vadă, așa cum începe să vadă, cu adeărat, un inițiat !

Autorul acestei evanghelii, un ucenic al ucenicului lui Ioan, care a rescris-o la sfârșitul secolului I, folosește limbajul misteriilor: avea nevoie să-i atragă pe greci și pe evreii elenizați.

În spatele cuvintelor lui, cei ce trecuseră printr-o inițiere recunoșteau parcursul pe care-l făcuseră: drumul de la întuneric la lumină, de la necunoaștere la cunoaștere, la cunoașterea misterului vieții și morții, și, desigur, recunoșteau scopul oricărei inițieri: promisiunea nemuririi !

În mintea lor Iisus putea apărea ca un nou zeu care promitea și el nemurirea, dar un zeu mai puternic decât toți ceilalți ! Și nu întâmplător acest ucenic din comunitatea ioaneică îl face pe Iisus să spună că zeii, profeții și trimișii divini dinaintea Lui au fost tâlhari și hoți, spunând, de fapt, că niciunul nu fusese trimis, cu adevărat, de Dumnezeu.

Era, desigur, o intervenție foarte îndrăzneață, câtă vreme evreii credeau nezdruncinat în Avraam, pe care Dumnezeu îl adusese în Canaan, și în Moise, căruia Dumnezeu îi dăduse Legea, cele zece porunci !

Și, se pare, că a lucrat !

Tot din drama sacră a misteriilor face parte și alegoria vieții și a morții: Iisus poate lucra… lucrările, adică minunile lui Dumnezeu, cât mai e ziuă și până nu vine noaptea ! Adică cât mai e în viață ! Un verset greu de înțeles dacă nu cunoști riturile de inițiere. Mai înainte, Iisus le spusese celor veniți să-L asculte predicând în Templu: Eu sunt lumina lumii și cel ce Mă urmează nu va mai umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții/Ἐγώ εἰμι τὸ φῶς τοῦ κόσμου ὁ ἀκολουθῶν ἐμοὶ οὐ μὴ περιπατήσει ἐν τῇ σκοτίᾳ ἀλλ᾽ ἕξει τὸ φῶς τῆς ζωῆς (cap. 8, 12). Promisiunea cunoașterii și a nemuririi !

Și, iarăși, nu întâmplător, ucenicul ioaneic traduce numele Siloam cu „cel trimis” sau „trimisul”. Siloam/ Σιλωάμ nu înseamnă „cel trimis”, ci „cel ce trimite” și se referă la canalul de apă.

Siloam era un bazin unde se termina canalul construit de regele Ezechia (2 Cr. 32,30), un canal care aducea apele pârâului Ghihon în Ierusalim.  Din acest bazin se scotea apa pentru ceremoniile Sărbătorii Corturilor. Deci, era considerată o apă consacrată !

De fapt, Siloam înseamnă canalul „care trimite”, care aduce apele Ghihon-ului în Ierusalim: Siloam este transcrierea lui Șiloah שִׁלֹחַ/ care vine din verbul șalah/ שָׁלַח, a trimite.

SILOAM 1Siloam-ul bizantin

SILOAM 2Siloam-ul din timpul celui de-al doilea Templu

Și, iarăși, nu întâmplător cel ce începuse să vadă le spune fariseilor din Sanhedrin, care-l anchetau pe el și care-i anchetau și părinții, că Iisus este profet, navi în ebraică/נָבִיא. Un navi este, de fapt, un trimis al lui Dumnezeu, nu unul care are darul profeției.  Un navi, în Vechiul Testament, este cineva pe care Dumnezeu îl trimite cu un mesaj pentru popor. El nu este un roe, un (clar)văzător, ci alesul căruia Dumnezeu îi vorbește și îi încredințează mesaje.

Un profet/trimis să aducă un mesaj, anume că El, Iisus, este păstorul cel adevărat, adică trimisul cel adevărat, care se va îngriji ca toți cei ce-L imită:

– să aibă de toate. Nomi/ νομὴ, înseamnă aici, la modul subtil, nu pășune, ci parte la toate darurile lui Dumnezeu. În greacă nomi înseamnă distribuire, împărțire, repartizare a…, parte cuvenită, lot și de aici, pășune. La modul subtil, așadar, Iisus le promite oamenilor care vor trăi după Legea Iubirii: o viață bună, îmbelșugată, frumoasă și lipsită de griji … și…

– să fie ocrotiți și îndestulați. Asta pentru că, „va intra și va ieși și pășune va afla” înseamnă că așa cum oile intră în staul seara, la adăpost și la căldură, tot așa și oamenii vor fi ocrotiți, și așa cum ele ies dimineața să pască, tot așa și oamenii nu vor duce grija zilei de mâine, a traiului de fiecare zi, ci vor trăi în prosperitate !

Concluzia ? Iisus Hristos nu numai că nu era străin de misteriile grecești, dar se folosește de limbajul și de riturile lor ca se facă înțeles celor ce fuseseră inițiați în ele. Și se pare că a reușit să-i cucerească !

VINDECAREA ORBULUI 6Vindecarea orbului, El Greco

VINDECAREA ORBULUI 7

Vindecarea orbului, El Greco

Pentru studioși, texte relaționate, în traducerea sinodală:

Marcu 8, 22-26: Şi au venit la Betsaida. Şi au adus la El un orb şi L-au rugat să se atingă de el. Şi luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat şi, scuipând în ochii lui şi punându-Şi mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând. După aceea a pus iarăşi mâinile pe ochii lui, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. Şi l-a trimis la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.

Matei, 9, 27-31: Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David. După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.

Psalmul 117, 20: Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea.

 Psalmul 40,11: El/Domnul va paşte turma Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna. Pe miei îi va purta la sânul Său şi de cele ce alăptează va avea grijă.

Iezechiel 34,15: Eu voi paşte oile Mele şi Eu le voi odihni, zice Domnul Dumnezeu.

 Iezechiel 18,20: Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.

Isaia, 1-7: Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi glasul Lui. Trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui legea Mea cu credincioşie; El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, până ce nu va fi aşezat legea pe pământ; căci învăţătura Lui toate ţinuturile o aşteaptă. Aşa grăieşte Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile şi le-a întins, Care a întărit pământul şi cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el şi duh celor ce umblă pe întinsul lui „Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea şi Te-am luat de mână şi Te-am ocrotit şi Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor; Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei robiţi şi din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc intru întuneric.

LUCRĂRI CONSULTATE

Giovanni, Giuseppe Segalla, Edizioni Paoline, Milano, 1986
Iisus, un profil biografic, Armand Puig, Ed. Meronia, București, 2016
Dicționar Enciclopedic de Iudaism, Ed. Hasefer, București, 2000
Η Καινή Διαθήκη του Ν. Τρεμπέλα, Ο Σωτήρ, Αθήναι, 1993
Misteriile păgâne și misterul creștin I, Alfred Loisy, Symposion, București, 1996

Notă. Traducerea textelor: Zenaida Luca-Hac

VINDECAREA ORBULUI 4

Anuncios